ADHD: Simptome, diagnostic și opțiuni de tratament

ADHD, sau tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate, este o tulburare de neurodezvoltare care influențează semnificativ viața cotidiană a celor afectați. Deși de multe ori asociată cu dificultăți de concentrare și comportament hiperactiv, impactul ADHD este complex și variat, afectând atât copiii, cât și adulții.

Diagnosticarea și intervențiile timpurii sunt esențiale pentru a gestiona simptomele și a îmbunătăți calitatea vieții persoanelor cu ADHD. Articolul de față explorează detaliat manifestările, factorii de risc, metodele de diagnostic și opțiunile de tratament.

Ce este ADHD (tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate)?

ADHD este o tulburare de neurodezvoltare ce se manifestă prin trei caracteristici principale: dificultatea de a menține atenția, hiperactivitatea neadecvată contextului și impulsivitatea.

Diagnosticul se bazează pe prezența simptomelor care depășesc variațiile tipice de comportament pentru vârsta persoanei în cauză.

Iată principalele manifestări asociate cu această tulburare:

1. Dificultăți de concentrare: Persoanele cu ADHD pot avea probleme în a finaliza sarcini, în a urmări instrucțiuni complexe sau în a rămâne atente la detalii.
2. Hiperactivitate: Aceasta se referă la mișcarea excesivă (hiperkinezie) sau inadecvată, cum ar fi foșnetul constant în scaun sau dificultatea de a sta liniștit.
3. Impulsivitate: Impulsivitatea implică acțiuni precipitate care pot apărea fără premeditare și care pot conduce la accidente sau răspunsuri sociale neadecvate.

ADHD poate varia în severitate și forma de prezentare. Principalele tipuri de ADHD fiind: cu predominanța hiperactivității / impulsivității, cu predominanța deficitului de atenție și tipul combinat, care prezintă simptome din ambele categorii.

Tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate este cel mai adesea diagnosticată în copilărie. Recent însă, datorită evoluției înțelegerii noastre a ADHD, sunt testați și diagnosticați din ce în ce mai mulți adulți care au prezentat particularitățile încă din copilărie, dar care nu au fost diagnosticați atunci.

O meta-analiză arată că aproximativ 7,6% dintre copii cu vârste între 3 și 12 ani și 5,6% dintre adolescenții cu vârste între 12 și 18 ani la nivel global suferă de această tulburare, cu o incidență mai mare în rândul băieților comparativ cu fetele ^[1].

În ceea ce privește prevalența în rândul adulților a ADHD, o meta-analiză a identificat că 3,1% dintre adulții incluși în studii sufereau de ADHD ^[2].

Înțelegerea și gestionarea tulburării presupune o abordare multidisciplinară, implicând educație, terapie comportamentală și, când este necesar, terapie medicamentoasă.

Este esențial pentru părinți și profesioniștii din domeniul sănătății să colaboreze pentru a asigura un mediu de suport care să favorizeze dezvoltarea normală și adaptarea socială adecvată a celor cu ADHD.

Tipuri și manifestări ADHD

Principalele semne și simptome ale ADHD pot fi împărțite în două categorii: neatenție / dificultăți de concentrare și hiperactivitate / impulsivitate.

Simptome de neatenție / dificultăți de concentrare:

• Distragere ușoară și dificultăți în menținerea concentrării
• Dificultăți în urmarea instrucțiunilor și finalizarea sarcinilor
• Uitare și pierderea frecventă a obiectelor
• Visare cu ochii deschiși și impresie că nu ascultă
• Evitarea sarcinilor care necesită efort mintal susținut
• Dificultăți în organizarea și gestionarea timpului

Simptome de hiperactivitate / impulsivitate:

• Neliniște, zvârcolire sau stare de agitație
• Vorbire excesivă și întreruperea altora
• Dificultăți în așteptarea rândului sau în a rămâne așezat
• Acțiuni impulsive care par imprudente sau neglijente
• Dereglare emoțională și schimbări frecvente de dispoziție

Pentru un diagnostic de ADHD la copil, mai multe dintre aceste semne și simptome trebuie să fie prezente înainte de vârsta de 12 ani, să persiste timp de cel puțin 6 luni și să afecteze funcționarea în mai multe circumstanțe, cum ar fi acasă, la școală, la locul de muncă și în situații sociale ^[3].

Deși unele simptome pot varia odată cu vârsta, cum ar fi scăderea hiperactivității evidente la adulți, provocările principale legate de neatenție, impulsivitate și neliniște adesea continuă. De asemenea, ADHD apare frecvent în combinație cu alte tulburări precum anxietatea, depresia și abuzul de substanțe.

Factori de risc / cauze pentru ADHD la copii

Factorii de risc pentru dezvoltarea ADHD sunt multipli și diverși, implicând atât componente genetice, cât și mediu.

Componenta genetică

ADHD are o componentă genetică puternică, cu studii care indică o prevalență crescută a tulburării în unele familii. Un studiu pe gemeni a confirmat o corelație puternică între gemeni comparativ cu frații ne-gemeni, corelația cea mai puternică fiind pentru gemenii identici de sex masculin, de 0,85 ^[4]. Acest studiu confirmă componenta ereditară puternică implicată în apariția ADHD.

Componenta genetică este sugerată și de faptul că această tulburare apare în numeroase afecțiuni genetice determinate de modificări (mutații) genetice diverse, inclusiv afecțiuni monogenice precum neurofibromatoza de tip 1 și anomalii cromozomiale precum sindromul Down.

Conform unui studiu, 43.9% dintre copiii cu sindrom Down prezentau și ADHD ^[5], iar alt studiu a identificat ADHD la 33% dintre copii cu neurofibromatoză de tip 1 ^[6].

Expunerea la anumiți factori de risc în timpul sarcinii

Studiile arată că expunerea prenatală la unele substanțe toxice, cum ar fi alcoolul, tutunul și drogurile poate crește riscul de a dezvolta tulburarea. De asemenea, anumiți factori materni precum stresul ridicat, depresia, disfuncțiile tiroidiene, diabetul, obezitatea, hipertensiunea arterială din timpul sarcinii, pot crește riscul ^[7][8].

Complicații la naștere

Anumite complicații ale nașterii, cum ar fi nașterea prematură, hipoxia neonatală, scorul Apgar scăzut sau greutatea scăzută la naștere, sunt asociate cu un risc crescut de ADHD ^[7][8].

Metode de diagnostic a ADHD

Procesul de diagnostic ADHD este unul complex care necesită evaluări clinice amănunțite și teste specifice. Nu există un test unic pentru diagnosticarea ADHD, procesul fiind unul multidimensional. Mai mult, tulburarea este întâlnită la persoane care prezintă și alte manifestări neuropsihice sau chiar multisistemice.

Printre tulburările sau afecțiunile cele mai des întâlnite la persoanele cu ADHD se numără, tulburarea de opoziție, anxioasă, depresivă, autismul, întârzierea în dezvoltare.

Unele sindroame genetice care prezintă diverse malformații sau dismorfisme, dizabilități precum dizabilitatea intelectuală, întârzierea în dezvoltarea neuromotorie sau de limbaj, autism, pot asocia de asemenea ADHD.

Evaluarea clinică amănunțită este esențială pentru diagnosticul ADHD, iar în cazul în care se suspectează un sindrom genetic complex, este indicată consultația genetică. Medicul genetician va evalua clinic pacientul și va recomanda, acolo unde este cazul, testul genetic potrivit pentru diagnosticul afecțiunii genetice suspectate.

Evaluări clinice pentru persoanele cu ADHD

Medicii neurologi, psihiatri, pediatrii, geneticieni și psihologii efectuează evaluări detaliate, inclusiv ale istoricului medical, observații comportamentale și interviuri cu părinții, îngrijitorii și personalul din sistemul de educație.

Acești profesioniști caută să identifice constanța și frecvența simptomelor de tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate în diverse contexte, precum acasă, la școală sau în timpul jocului.

Colaborarea între părinți și educatori

Pentru un diagnostic precis, este crucială colaborarea între părinți, îngrijitori, educatori și profesioniști medicali. Observațiile din mai multe medii ajută la distingerea ADHD de alte tulburări care ar putea prezenta simptome similare.

Excluderea altor condiții

O parte importantă a diagnosticului este excluderea altor tulburări psihice care ar putea cauza simptome similare, cum ar fi tulburările de învățare, anxietatea sau problemele de somn.

Gestionarea / tratamentul ADHD

Principala terapie pentru ADHD este cea cognitiv-comportamentală, iar uneori îi este alăturată și terapia medicamentoasă. Însă, gestionarea persoanelor cu ADHD necesită implicarea familiei, educatorilor și personalului specializat.

Pentru părinții din România cu copii diagnosticați cu tulburarea cu deficit de atenție și hiperactivitate, cadrul îngrijirilor, suportului și educației poate fi dificil de navigat. Totuși, cercetările recente și inițiativele disponibile oferă perspective valoroase și resurse care pot ajuta.

Un studiu a evidențiat dezvoltarea și fezabilitatea „ADHDCoach”, o clinică virtuală pentru părinții copiilor cu ADHD, indicând potențialul intervențiilor digitale de a sprijini familiile persoanelor cu ADHD ^[9].

Provocări în gestionarea ADHD

Gestionarea ADHD presupune efortul și colaborarea atât a persoanei afectate, a familiei, îngrijitorilor, educatorilor și personalului specializat (psiholog, psihiatru) pentru rezultate optime. Complianța scăzută a oricărora dintre aceștia poate influența negativ gestionarea și evoluția tulburării.

Resurse și suport pentru familia persoanelor cu ADHD

Intervenții digitale de sănătate

„ADHDCoach” a fost o intervenție livrată prin internet dezvoltată pentru părinții copiilor cu ADHD sub forma unei clinici virtuale. Studiul s-a bazat pe Training-ul Comportamental pentru Părinți și Terapia Rațional Emotivă Comportamentală, arătând o utilitate și satisfacție parentală ridicate ^[9].

Alte aplicații mobile precum cea “Shimmer Care: ADHD Coaching” a fost dezvoltată pentru a sprijini persoanele cu ADHD în gestionarea provocărilor legate de această tulburare, indicând rolul crescând al intervențiilor digitale de sănătate.

Suport educațional și psihologic

Programul educațional „Recunoaște ADHD” vizează implementarea unui sistem integrat de suport pentru sănătate și educațional pentru copiii cu ADHD. Această inițiativă implică colaborarea între Ministerul Educației Naționale, Centrul Național pentru Sănătate Mintală și Lupta împotriva Drogurilor și Eli Lilly România ^[10].

Strategiile de coping și gestionare a stresului emoțional sunt cruciale pentru îmbunătățirea calității vieții persoanelor și familiilor care se confruntă cu ADHD. Cercetările sugerează că strategiile de coping adaptative se corelează cu o calitate mai bună a vieții familiale.

Accesarea îngrijirii profesionale

Clinicile psihiatrice specializate din România oferă programe de evaluare, diagnostic și tratament pentru ADHD. Aceste clinici oferă o abordare structurată a tratamentului, asigurând o îngrijire eficientă și monitorizată.

Serviciile de psihiatrie și psihologie pediatrică sunt cele în măsură să stabilească diagnosticul și trateze tulburările mintale la copii și adolescenți, inclusiv ADHD.

Părinții și familia ar trebui să se informeze despre metoda terapeutică recomandată, durata intervenției sau a tratamentului și ar trebui să fie instruiți pentru a oferi suportul necesar persoanelor cu ADHD.

Suport comunitar și online

Comunitățile online, cum ar fi forumuri, grupuri de pe rețelele sociale, organizații non-guvernamentale pot constitui platforme de suport pentru partajarea experiențelor, luptelor și strategiilor non-medicamentoase. Aceste comunități pot oferi suport emoțional și sfaturi practice pentru gestionarea ADHD și provocărilor asociate.

Sfaturi și resurse pentru familia persoanelor cu ADHD

Pentru a naviga eficient prin provocările ADHD, părinții pot accesa o serie de resurse și sfaturi practice care să le sprijine eforturile. Iată câteva recomandări utile.

Educație și informare

Informați-vă constant despre noutățile în gestionarea ADHD. Resurse precum ghiduri online, webinarii și seminarii pot oferi informații valoroase și actualizate.

Training comportamental pentru părinți

Participarea la programe de training comportamental poate fi extrem de benefică. Aceste programe ajută părinții să dezvolte strategii eficiente de gestionare a comportamentelor proprii și ale copiilor cu ADHD.

Suport psihologic

Nu ezitați să solicitați ajutorul unui psiholog sau consilier care are experiență în lucrul cu persoanele cu ADHD. Terapia poate ajuta la dezvoltarea abilităților de coping atât pentru persoanele afectate, cât și pentru întreaga familie.

Integrarea în comunități de suport

Alăturați-vă grupurilor de suport online sau locale unde puteți întâlni alte persoane și familii care se confruntă cu situații similare. Schimbul de experiențe și sfaturi poate fi o sursă de confort și idei practice.

Utilizarea aplicațiilor mobile

Aplicații precum “Shimmer Care: ADHD Coaching” pot oferi suport zilnic ușor accesibil și pot ajuta la gestionarea simptomelor copilului într-un mod structurat și consistent.

Consultarea regulată cu specialiști

Menținerea unei comunicări constante cu medicii și terapeuții copilului este crucială pentru monitorizarea progresului și ajustarea planurilor de tratament după cum este necesar.

Resursele și suportul comunitar sunt vitale în ameliorarea impactului tulburării cu deficit de atenție și hiperactivitate asupra vieții copiilor și a familiilor lor.

Navigând prin provocările ADHD cu încredere și suport

Navigarea prin complexitatea tulburării necesită acces la informații corecte, resurse adecvate și suport comunitar. Prin educarea continuă și angajarea în rețele de suport, părinții pot îmbunătăți semnificativ gestionarea ADHD și pot contribui la dezvoltarea pozitivă a copilului lor.

Încurajăm părinții să exploreze toate opțiunile de tratament disponibile și să colaboreze strâns cu profesioniștii din domeniul sănătății pentru a asigura cele mai bune rezultate pentru copiii lor. Cu resursele adecvate și intervențiile informate, ADHD poate fi gestionat eficient, permițând copiilor și familiilor să se bucure de o calitate mai bună a vieții.