Ghid complet pentru recoltarea corectă a probelor de ADN pentru testele genetice

Realizarea corectă a recoltării probelor biologice este esențială pentru acuratețea unui test genetic. Fie că vorbim despre un test genetic comercial (direct-to-consumer) sau unul medical prescris de medic, calitatea probei de ADN (din salivă, sânge ori alt țesut) influențează direct validitatea rezultatelor. În continuare, vom prezenta pașii de recoltare pentru fiecare tip de probă, explicații despre volumul necesar, manipularea în siguranță a kiturilor de recoltare ADN și aspecte legate de stabilitatea probelor. De asemenea, vom discuta avantajele folosirii salivei sau celulelor bucale – mai ales la copii – și importanța consimțământului informat înaintea oricărui test genetic. Acest ghid vă va ajuta să recoltați corect proba pentru un test genetic și să evitați erorile comune (contaminare, probă insuficientă etc.), asigurând astfel un rezultat de încredere.

Recoltarea probei de salivă

Recoltarea salivei este o metodă populară, neinvazivă și nedureroasă de obținere a ADN-ului. Multe teste genetice de acasă folosesc kituri de recoltare a ADN-ului din salivă, care conțin un tub colector cu o soluție de stabilizare. Iată pașii corecți pentru recoltarea unei probe de salivă pentru testul genetic.

Pregătirea înainte de recoltare

Evitați să mâncați, să beți (chiar și apă), să fumați, să mestecați gumă, să vă spălați pe dinți sau să folosiți apă de gură cu cel puțin 30 de minute înainte de recoltare. Astfel, reduceți riscul de contaminare cu particule alimentare sau alte substanțe ce pot afecta analiza și vă asigurați că veți furniza suficiente celule bucale din care să se izoleze ADN.

Colectarea salivei în recipient

Deschideți tubul având grijă să atingeți doar partea exterioară a acestuia pentru a evita contaminarea probei și atașați pâlnia sterilă (dacă kitul o are). Scuipați lent în pâlnie până când saliva lichidă (fără bule) atinge linia de marcaj de pe tub. Volumul standard de salivă necesar este de aproximativ 2 mL (≈ o jumătate de linguriță) – aceasta este cantitatea solicitată de majoritatea kiturilor de test genetic acasă. Notă: Multe persoane pot avea nevoie de 2–5 minute pentru a aduna suficientă salivă, deci aveți răbdare.

Adăugarea soluției de stabilizare

Majoritatea kiturilor conțin o soluție de stabilizare care trebuie amestecată cu saliva. Țineți tubul în poziție verticală și adăugați soluția de stabilizare. Soluția de stabilizare protejează ADN-ul de degradare și oprește dezvoltarea bacteriilor, făcând proba stabilă pentru o perioadă îndelungată, de obicei câteva săptămâni.

Îndepărtarea pâlniei și închiderea tubului

Ținând tubul vertical, deșurubați pâlnia și înfiletați capacul mic în locul ei, închizând etanș tubul. Asigurați-vă că nu există scurgeri.

Omogenizarea probei

Agitați ușor tubul timp de ~5-10 secunde pentru a amesteca bine saliva cu soluția de stabilizare. Această omogenizare este necesară pentru conservarea uniformă a ADN-ului în probă.

Etichetare și pregătire pentru expediere

Dacă nu există deja un cod de bare preaplicat, etichetați tubul cu datele solicitate (nume sau codul unic al kitului) conform instrucțiunilor. Introduceți tubul în punga de protecție marcată cu biohazard, introduceți proba în cutie și sigilați-o. De obicei, kiturile de recoltare test genetic includ un plic sau o cutie preadresată pentru expediere către laborator sau conțin instrucțiuni de contactare a furnizorului de testare sau curierului.

Respectând pașii de mai sus, proba de salivă va fi corespunzătoare pentru analiza genetică. Soluția de stabilizare din kit asigură conservarea ADN-ului la temperatura camerei imediat după recoltare.

Important: adăugați tamponul de stabilizare imediat ce ați recoltat saliva (nu lăsați saliva neconservată în tub mai mult de ~30 de minute), deoarece întârzierea poate reduce cantitatea și calitatea ADN-ului din probă.

Recoltarea probei de sânge

În unele cazuri, proba de sânge poate fi preferată pentru teste genetice (mai ales în mediul clinic sau pentru analize genetice specifice). Sângele venos oferă ADN de calitate înaltă, însă recoltarea implică o procedură invazivă (puncție venoasă) și trebuie realizată de personal medical calificat. Iată considerațiile principale.

Volumul de sânge necesar

De regulă, este nevoie de aproximativ 3–5 mL de sânge periferic recoltat într-o eprubetă cu anticoagulant EDTA (dop mov) pentru analizele moleculare sau cu heparină (dop verde) pentru analizele citogenetice (cariotip). Pentru copii mici, uneori se pot recolta volume mai mici (1–2 mL) în funcție de greutate, însă în pediatrie se preferă metode neinvazive când este posibil.

Tehnica de recoltare

Asistenta va dezinfecta locul puncției (de obicei plica cotului) și va folosi un ac steril pentru a extrage sângele în vacutainer. Eprubeta cu EDTA trebuie inversată ușor de câteva ori după recoltare (fără agitare energică) pentru a se amesteca anticoagulantul cu sângele.

Etichetare și transport

Proba de sânge se etichetează imediat cu datele pacientului. Spre deosebire de salivă, sângele nu conține un conservant special în afară de anticoagulant, deci este ideal ca proba să ajungă la laborator în decurs de câteva zile. Eprubetele de sânge pot fi păstrate la temperatura camerei sau refrigerate ușor pe termen scurt de cca 8 zile la temperatura camerei (dacă e colectată în EDTA), dar “sângele proaspăt este preferat”. De aceea, multe laboratoare recomandă trimiterea prin curier rapid (24–48h) și evitarea expunerii la temperaturi extreme.

În general, recoltarea sângelui pentru teste ADN se folosește în mediul clinic, unde pacienții au acces la personal medical calificat pentru recoltare. Avantajul probei de sânge este că, în mod normal, conține un număr mare de globule albe (leucocite) bogate în ADN, iar riscul de contaminare microbiană este mai mic comparativ cu saliva. Totodată, ADN-ul din sânge are un randament excelent pentru majoritatea analizelor genetice. Dacă recoltarea sângelui nu este posibilă sau dificil de realizat, saliva și swab-ul bucal devin alternative viabile.

Recoltarea celulelor bucale (swab-ul bucal)

Proba bucală implică recoltarea celulelor epiteliale din interiorul obrajilor. Aceasta se poate realiza fie prin frecarea mucoasei cu un tampon (bețișor) special, fie prin clătirea gurii cu o soluție (gargară) și recoltarea salivei rezultate. Kiturile comerciale pot include tampon bucal (swab) sau periuțe cytobrush pentru recoltare. Pașii pentru un frotiu bucal corect sunt:

• Pregătirea cavității bucale: Similar cu recoltarea salivei, nu consumați alimente, băuturi sau produse de igienă orală și nu fumați cu 30 de minute înainte de recoltare.

• Recoltarea cu tamponul: Introduceți tamponul steril în gură având grijă să nu îl atingeți de buze sau de mână pentru a evita contaminarea și frecați energic interiorul obrazului (partea internă a gingiei și obrazului) timp de aproximativ 30 de secunde. Rotiți tamponul în timpul frecării pentru a aduna cât mai multe celule. Repetați procedura pe interiorul celuilalt obraz.

• Sigilarea tamponului: După recoltare, plasați tamponul în tubul furnizat, fără a atinge tamponul cu mâinile sau de alte suprafețe. Unele kituri conțin un lichid de conservare; altele nu. În cazul în care kit-ul conține lichid, agitați ușor tubul cu tamponul astfel încât acesta să fie bine îmbibat în lichid.

• Etichetare și expediere: În cazul în care tubul cu tamponul nu este deja etichetat, etichetați-l dumneavoastră cu datele solicitate. Proba bucală recoltată corect este stabilă la temperatura camerei o perioadă îndelungată, de obicei câteva săptămâni – de exemplu, s-a raportat că un tampon bucal (OCD-100) este stabil până la 60 de zile la temperatura camerei. Totuși, se recomandă expedierea cât mai rapidă către laborator, ținând cont de durata de răspuns de câteva săptămâni pentru analizele genetice.

Comparativ cu saliva, frotiul bucal recoltat astfel are avantajul utilizării la persoane care nu pot scuipa suficient (ex: nou-născuți, persoane foarte în vârstă sau cu deshidratare).

Importanța recoltării corecte și rata de eșec a probelor

Respectarea întocmai a instrucțiunilor de recoltare nu este doar o formalitate – este importantă pentru obținerea unei probe valide. Probe recoltate necorespunzător (cantitate insuficientă, contaminate cu mâncare sau bacterii, nerespectarea timpilor) pot conduce ca proba să nu corespundă criteriilor de control al calității și la respingerea ei, necesitând recoltarea unei noi probe. Laboratoarele raportează o rată medie de eșec mai mare la probele de salivă decât la cele de sânge, în principal din cauza recoltării suboptimale. De pildă, un studiu a constatat că aproximativ 18,3% din probele de ADN din salivă au picat controlul de calitate pentru genotipare, comparativ cu doar 6,3% din probele de ADN din sânge. Principalele probleme în cazul salivei au fost volumul prea mic recoltat (sub 0,5 mL) și impuritățile care au afectat analiza.

Aceste date subliniază importanța recoltării corecte: o probă contaminată sau recoltată în cantitate insuficientă poate avea ADN degradat sau în concentrație prea mică, cauzând eșecul testului sau rezultate invalide. Pentru a evita astfel de situații, urmați recomandările kitului (de ex. umpleți tubul până la marcaj, amestecați bine cu stabilizatorul, respectați condițiile de transport). Dacă accidental ați compromis proba – de exemplu, a intrat mâncare în tubul de salivă sau ați atins tamponul bucal de o suprafață nesterilă – este preferabil să solicitați un nou kit de recoltare ADN și să refaceți procedura, decât să trimiteți o probă potențial necorespunzătoare.

Știați că? Majoritatea companiilor de teste genetice oferă gratuit un nou kit de recoltare dacă prima probă nu trece de controlul de calitate. Chiar dacă acest lucru rezolvă problema pentru client, timpul este irosit – veți aștepta mai mult pentru rezultat. De aceea, este mult mai eficient să recoltați corect din prima încercare.

Stabilitatea probelor și timpul maxim până la procesare

Un aspect frecvent întrebat de utilizatori este: “Cât timp poate sta proba după recoltare până ajunge la laborator?” Răspunsul depinde de tipul de probă și de prezența conservanților.

Saliva stabilizată

Kiturile de salivă conțin o soluție care conservă ADN-ul la temperatura camerei. După amestecarea cu tamponul, proba devine foarte stabilă. Producătorul Oragene (DNA Genotek) a raportat chiar și extragerea cu succes a ADN-ului din probe de salivă stocate 5 ani la temperatura camerei ^[1]. Așadar, din punct de vedere tehnic, proba de salivă are un termen lung de valabilitate. Totuși, recomandarea practică este să trimiteți kitul cât mai curând posibil (ideal în aceeași zi sau în ziua următoare recoltării). Un timp îndelungat în tranzit poate expune proba la variații de temperatură necontrolate. În plus, deși ADN-ul e stabil, ARN-ul sau alți biomarkeri din salivă nu sunt – deci, dacă ulterior proba ar fi folosită și pentru alte analize (ex. RNA), întârzierea ar fi problematică.

Sângele integral

Neavând un stabilizator dedicat ADN-ului, sângele are o stabilitate mai redusă post-recoltare. Celulele sangvine se pot degrada treptat, iar enzimele pot fragmenta ADN-ul dacă proba stă prea mult la cald. Studiile de laborator indică faptul că sângele în EDTA rămâne utilizabil circa o săptămână la 4–25°C. În practică, laboratoarele cer ca probele de sânge să ajungă în 24–48 de ore sau să fie refrigerate dacă trebuie păstrate câteva zile. Dacă transportul durează peste 1 săptămână, este preferabil ca sângele să fie extras ca ADN genomic (printr-un protocol standard) și trimis ca ADN purificat, care este mult mai stabil (poate sta luni de zile la temperatura camerei).

Tamponul bucal uscat

După cum am menționat, tampoanele bucale uscate pot rezista până la două luni la temperatura camerei. Totuși, la fel ca la saliva, condițiile de mediu contează – umiditatea sau căldura excesivă pot favoriza creșterea bacteriană pe tampon dacă acesta nu a fost complet uscat, degradând ADN-ul. Ca regulă generală, expediați tamponul în câteva zile de la recoltare. Dacă știți că nu puteți trimite imediat, păstrați tamponul la frigider într-o pungă curată, ferit de umezeală.

Concluzie: Timpul maxim acceptabil între recoltare și procesare depinde de stabilitatea probei. Ghidurile oficiale subliniază că proba trebuie trimisă “într-un interval rezonabil” pentru a asigura calitatea. În UE, de exemplu, kiturile de salivă sunt concepute tocmai pentru a putea fi trimise prin poștă fără lanț frigorific, menținând ADN-ul intact pe durata transportului de rutină (câteva zile). Așadar, dacă ați recoltat corect și ați adăugat stabilizatorul, nu trebuie să vă faceți griji – proba va rezista. Cu toate acestea, nu amânați nejustificat expedierea: ideal sub 1 săptămână pentru sânge, sub 2–4 săptămâni pentru salivă.

Avantajele probei de celule bucale în testarea pediatrică

Pentru copiii mici, testarea genetică folosind celule bucale are beneficii semnificative față de recoltarea sângelui. În primul rând, este nedureroasă și neinvazivă, evitând trauma acului. Multe spitale și clinici folosesc astfel de probe pentru copii anxioși sau cei cu acces venos dificil. De asemenea, părinții pot realiza recoltarea la domiciliu într-un mediu confortabil, evitând stresul unei vizite la clinică.

Din perspectivă științifică, studiile confirmă că ADN-ul din salivă este la fel de valid pentru analize genetice ca și ADN-ul din sânge, dacă proba este recoltată corect. Iată câteva argumente bazate pe dovezi privind avantajele salivei în context pediatric.

Ușurința recoltării și complianța crescută

Recoltarea celulelor bucale permite trimiterea de kituri acasă și evitarea deplasării la centru de recoltare, fiind astfel ideală pentru pacienții care refuză sau nu pot face o venopuncție. Copiii cooperează mai bine cu o procedură de “spălat pe dințișori cu o periuță specială” decât cu un ac. Acest lucru crește probabilitatea de a obține proba necesară fără incidente.

Siguranță în cazuri speciale

La anumiți copii, recoltarea de sânge poate oferi ADN cu origine mixtă sau modificată. De exemplu, un copil care a suferit un transplant de măduvă hematopoietică sau o transfuzie recentă de sânge va avea în circulație celule sangvine care nu îi aparțin genetic. În astfel de situații, celule epiteliale bucale, proprii ale copilului, sunt preferate, deoarece reflectă ADN-ul germinal al copilului și evită ADN-ul donatorului. Acest tip de probă este utilă și la pacienții cu leucopenie severă (număr foarte scăzut de leucocite) – de exemplu, copiii sub tratament chimioterapic – unde sângele periferic poate să nu furnizeze suficient ADN din cauza puținelor celule.

Stabilitate și procesare facilă

Probele de celule bucale au avantajul că pot fi stabilizate imediat și stocate la temperatura camerei pe termen lung, permițând colectarea chiar și din locații îndepărtate și trimiterea lor către laboratoare centrale fără lanț de frig. Pentru studii genetice pediatrice multicentrice sau screening neonatal extins, acest tip de recoltare este logistic mai simplă și mai puțin costisitoare decât coordonarea recoltării de sânge (care ar necesita personal medical, echipamente de refrigerare, etc.).

Societățile de genetică subliniază că non-invazivitatea maximizează cooperarea familiei și face posibilă testarea genetică timpurie atunci când este necesară (de exemplu, diagnosticarea unor boli genetice la nou-născuți fără a le provoca suferință inutilă).

Consimțământul informat – o obligație legală și etică

Indiferent de tipul de probă sau de testul genetic efectuat, obținerea consimțământului informat al persoanei testate este un pas obligatoriu la nivel internațional. În contextul recoltării probelor biologice pentru teste genetice, consimțământul informat înseamnă că persoana testată (sau părintele/tutorele, dacă este vorba de un minor) a fost informată clar despre natura și scopul testului, despre ce implică recoltarea și analiza genetică, și își dă acordul liber, în cunoștință de cauză ^[2].

În Uniunea Europeană, există reglementări explicite care cer acest lucru. De exemplu, regulamentul european prevede că un dispozitiv utilizat pentru un test genetic poate fi folosit „doar după ce persoana vizată și-a exprimat consimțământul liber și informat”, consimțământ care trebuie exprimat explicit și în scris. Altfel spus, nimeni nu ar trebui să fie supus unui test ADN fără știrea și acordul său. Această cerință reflectă și prevederile Protocolului Adițional din 2008 al Consiliului Europei la Convenția privind Drepturile Omului și Biomedicina, care stipulează informarea prealabilă, consimțământul liber și necesitatea de consiliere genetică înainte de testarea genetică (art. 7) ^[2][3].

În practica medicală, consimțământul informat pentru un test genetic se obține de obicei în scris, prin semnarea unui formular dedicat. Pe lângă acordul pentru test, pacientul are dreptul de a alege dacă dorește să cunoască toate rezultatele (inclusiv eventuale descoperiri accidentale) și are dreptul să își retragă consimțământul în orice moment înainte de efectuarea testului. Pentru copiii minori, părintele sau tutorele legal semnează consimțământul, iar pe măsură ce copilul crește, se ia ține cont și de opțiunea acestuia (acordul copilului, potrivit vârstei, de a fi testat).

Este important de menționat că datele genetice sunt considerate date sensibile din punct de vedere al confidențialității. Atât legislația europeană (GDPR), cât și cea din alte jurisdicții impun măsuri stricte de protecție a acestor date și folosirea lor doar în scopurile agreate de persoana testată. Astfel, consimțământul informat acoperă și aspectele legate de cum vor fi utilizate rezultatele testului, cine va avea acces la ele și dacă vor fi stocate pentru eventuale cercetări viitoare.

Pe scurt, dincolo de procedura tehnică de recoltare a probei, există o procedură legală și etică ce trebuie urmată: informarea și consimțirea pacientului. Nicio recoltare pentru un test genetic nu ar trebui efectuată înainte ca persoana să își fi dat acordul în deplină cunoștință. Această practică protejează autonomia individuală și asigură desfășurarea testelor genetice în mod responsabil și respectuos față de drepturile omului.