Panel genetic pan-cancer pentru predispoziție ereditară, 40 de gene

Pe scurt

Panelul pan-cancer de 40 de gene analizează predispoziția ereditară pentru cancerele de sân, ovar și uter, prostată, colon, stomac, pancreas și piele, inclusiv melanomul. Se adresează persoanelor cu cancer sau cu un istoric familial care sugerează o cauză moștenită. Testul se alege la consultația de genetică medicală.

Ce analizează

Testul caută variantele moștenite (germinale), prezente în toate celulele corpului. Tehnic, se secvențiază exomul, adică partea din ADN care conține instrucțiunile pentru proteine, dar interpretarea și raportul privesc doar genele panelului.

Se caută schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme) și mici fragmente în plus sau lipsă (inserții sau deleții) în toate genele. Porțiunile mai mari lipsă sau în plus (deleții și duplicații) se caută în 15 gene-cheie, printre care BRCA1, BRCA2, PALB2, genele sindromului Lynch, APC, TP53 și PTEN.

Pe lângă genele principale de sân, ovar și colon, panelul include gene pentru melanom (CDKN2A, CDK4, MITF, POT1, BAP1), pentru o formă moștenită de cancer al pielii, carcinomul bazocelular ereditar (PTCH1, SUFU), pentru sindromul Birt-Hogg-Dubé (FLCN) și pentru polipozele rare (NTHL1, MSH3, AXIN2).

Pentru cine este

• persoană diagnosticată cu cancer, mai ales la o vârstă mai mică decât de obicei sau cu mai multe cancere primare;
• rude apropiate cu cancer la vârstă tânără;
• familie cu mai multe cancere pe aceeași parte, de tipuri diferite;
• familie cu melanom la mai multe rude sau cu melanom și cancer pancreatic;
• persoană sănătoasă cu istoric familial sugestiv, când rudele bolnave nu mai pot fi testate și nu există ADN păstrat de la ele.

Conform National Cancer Institute, testarea începe, când este posibil, cu o rudă care a avut cancer. Dacă în familie se cunoaște deja o variantă, de obicei se testează țintit doar acea variantă.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv: o variantă care cauzează sau probabil cauzează boala (patogenă sau probabil patogenă) și crește riscul pentru anumite cancere: risc, nu certitudine. Rezultatul poate deschide un plan de supraveghere și prevenție adaptat genei, poate influența tratamentul și permite testarea țintită a rudelor.
• Purtător pentru o boală recesivă: de exemplu o singură variantă MUTYH sau NTHL1. Potrivit GeneReviews, purtătorii unei singure variante MUTYH au un risc doar ușor crescut de cancer colorectal; rezultatul contează și pentru planificarea familiei.
• Negativ: dacă în familie e cunoscută o variantă și tu nu o ai, riscul tău e apropiat de cel al populației generale; altfel, istoricul familial rămâne important. Dacă suspiciunea de cancer ereditar rămâne, în practica noastră discutăm la consultație secvențierea întregului genom (WGS).
• Variantă de semnificație incertă (VUS): raportul le include; sunt modificări despre care nu se știe încă dacă cresc riscul. Nu schimbă îngrijirea, iar cele mai multe se dovedesc, în timp, fără efect (benigne).

Ce nu poate detecta

• delețiile și duplicațiile mari din cele 25 de gene în care nu se face analiza lor;
• modificările apărute doar în tumoră, care se analizează pe țesut tumoral sau prin biopsie lichidă;
• genele unor sindroame care nu sunt în panel, de exemplu cele pentru paragangliom sau carcinomul medular tiroidian;
• un semn chimic prezent de la naștere care oprește gena MLH1 (metilarea constituțională a promotorului MLH1);
• regiunile citite insuficient, sub 1% din genele de interes;
• riscul adunat din multe variante comune (polimorfismele); testul nu spune dacă și când va apărea un cancer.

Cum se face

Proba poate fi de salivă, recoltată acasă cu kitul dedicat, sau de sânge, recoltat la un punct de recoltare. Proba de sânge trebuie să ajungă la analiză în cel mult cinci zile de la recoltare. Rezultatul vine, de obicei, în 20–25 de zile lucrătoare de la primirea probei. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după, în care discutăm planul de supraveghere și testarea rudelor.

Pentru medici

• Metodă: secvențierea întregului exom (WES), cu acoperire medie de 100x și peste 99% din genele de interes citite la cel puțin 20x; se analizează cele 40 de gene ale panelului, iar variantele se clasifică după criteriile ACMG
• Variante raportate: variante punctiforme (de un singur nucleotid); mici inserții și deleții; variații ale numărului de copii (deleții și duplicații mari), doar în 15 gene: APC, ATM, BRCA1, BRCA2, CHEK2, EPCAM, GREM1, MLH1, MSH2, MSH6, PALB2, PMS2, PTEN, STK11, TP53; în raport intră variantele patogene, probabil patogene și cele de semnificație incertă (VUS)
• Gene (40)

  • APC
  • ATM
  • AXIN2
  • BAP1
  • BARD1
  • BMPR1A
  • BRCA1
  • BRCA2
  • BRIP1
  • CDH1
  • CDK4
  • CDKN2A
  • CHEK2
  • EPCAM
  • FLCN
  • GREM1
  • HOXB13
  • MITF
  • MLH1
  • MLH3
  • MSH2
  • MSH3
  • MSH6
  • MUTYH
  • NBN
  • NF1
  • NTHL1
  • PALB2
  • PMS2
  • POLD1
  • POLE
  • POT1
  • PTCH1
  • PTEN
  • RAD51C
  • RAD51D
  • SMAD4
  • STK11
  • SUFU
  • TP53
• Probă: salivă sau sânge, recoltate cu kitul laboratorului (proba de sânge trebuie să ajungă la laborator în cel mult 120 de ore de la recoltare)
• Durată: 20–25 de zile lucrătoare