Testare farmacogenetică, 25 de gene

Pe scurt

Testul analizează variante din 25 de gene care influențează felul în care corpul tău transformă anumite medicamente, cât de bine funcționează ele și riscul unor reacții adverse. Raportul traduce rezultatul în recomandări pentru medicul care îți prescrie tratamentul. Este util la începutul unui tratament nou și după reacții neobișnuite la medicamente.

Ce analizează

Multe medicamente sunt prelucrate în ficat de enzime pe care le construim după instrucțiunile din gene. Variantele comune ale acestor gene (polimorfismele) pot face o enzimă să lucreze mai încet sau mai repede decât de obicei, așa că aceeași doză poate fi prea mare pentru o persoană și prea mică pentru alta.

Testul pornește de la secvențierea exomului și citește variantele cunoscute din 25 de gene: enzime care prelucrează medicamentele (CYP2D6, CYP2C19, CYP2C9, DPYD, TPMT), proteine care le transportă în corp (transportori, SLCO1B1), gene HLA legate de reacții exagerate ale sistemului imunitar la unele medicamente (reacții de hipersensibilitate) și gene precum G6PD sau MT-RNR1. Raportul acoperă 129 de substanțe active, între care medicamente din cardiologie, psihiatrie, oncologie, tratamentul durerii, anestezie și boli infecțioase. Recomandările se bazează în principal pe ghidurile CPIC și DPWG.

Pentru cine este

• persoană care începe un tratament cu un medicament pentru care există recomandări farmacogenetice, de exemplu din cardiologie sau psihiatrie;
• persoană care a avut reacții adverse sau la care un tratament nu a avut efectul așteptat;
• persoană care ia mai multe medicamente în același timp;
• pacient înaintea unor chimioterapii sau tratamente imunosupresoare cu recomandări farmacogenetice, în discuție cu medicul curant;
• adult care vrea un profil farmacogenetic de folosit la prescrieri viitoare.

Ce poate arăta rezultatul

Pentru fiecare genă, raportul arată variantele pe care le ai (genotipul) și ce înseamnă ele: de exemplu, că prelucrezi un medicament mai lent sau mai repede decât de obicei (metabolizator lent, intermediar, normal sau ultrarapid). Pentru fiecare medicament, recomandarea poate fi doza obișnuită, o doză ajustată, o monitorizare mai atentă sau alegerea altui medicament.

Rezultatul descrie ADN-ul tău, care nu se schimbă, deci rămâne valabil toată viața, chiar dacă recomandările se actualizează pe măsură ce apar date noi. Excepția este transplantul: după un transplant de măduvă, proba poate conține ADN-ul donatorului, iar după un transplant de ficat, medicamentele sunt prelucrate de un ficat cu genele donatorului. Dacă ai avut un transplant, e important să-i spui medicului genetician. Uneori un genotip nu poate fi stabilit cu certitudine și apare ca nerezolvat; atunci medicul poate propune o metodă complementară.

Ce nu poate detecta

• Efectul altor medicamente pe care le iei, al funcției ficatului sau a rinichilor, al vârstei și al greutății, care schimbă și ele răspunsul la tratament.
• Toate variantele rare și unele modificări complexe ale structurii genei CYP2D6 (rearanjamente), cum sunt genele hibride.
• Uneori, dacă două variante ale aceleiași gene, aflate departe una de alta, sunt pe același cromozom sau pe cromozomi diferiți; de aceea unele genotipuri pot rămâne nerezolvate.
• Alergiile în general sau toate reacțiile adverse posibile.
• Medicamentele care nu au încă recomandări farmacogenetice.

Cum se face

Proba este de sânge sau de salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 20–25 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențierea întregului exom (WES) prin captură și secvențiere de nouă generație, urmată de analiza unor variante specifice din cele 25 de gene; haplotipurile CYP2D6 și HLA se determină cu programe dedicate; interpretarea urmează ghidurile CPIC și DPWG, resursa PharmGKB și documentele agențiilor de reglementare (EMA, FDA)
• Variante raportate: variante germinale care influențează eficacitatea unor medicamente, ajustarea dozei și reacțiile adverse; haplotipuri (alele notate cu *) și combinația lor, cu fenotipul dedus, de exemplu metabolizator lent, intermediar, normal sau ultrarapid; la CYP2D6, deleția întregii gene și duplicațiile, în limitele analizei numărului de copii
• Gene (25)

  • ABCG2
  • ADRB2
  • CACNA1S
  • CYP2B6
  • CYP2C19
  • CYP2C9
  • CYP2D6
  • CYP3A4
  • CYP3A5
  • CYP4F2
  • DPYD
  • F2
  • F5
  • G6PD
  • HLA-A
  • HLA-B
  • HLA-DQA1
  • HLA-DRB1
  • IFNL3
  • MT-RNR1
  • NAT2
  • NUDT15
  • SLCO1B1
  • TPMT
  • UGT1A1
• Probă: salivă sau sânge, recoltate cu kitul laboratorului (proba de sânge trebuie să ajungă la laborator în cel mult 120 de ore de la recoltare)
• Durată: 20–25 de zile lucrătoare

Context clinic

• Exemple de perechi gene-medicament cu ghiduri CPIC: CYP2C19 și clopidogrelul, CYP2D6 și CYP2C19 cu unele antidepresive, SLCO1B1 și statinele, DPYD și fluoropirimidinele, TPMT și NUDT15 cu tiopurinele.
• Warfarina: raportul dă recomandarea după CYP2C9 și CYP4F2. VKORC1, pe care ghidul CPIC îl folosește împreună cu CYP2C9 pentru dozarea warfarinei, nu face parte din panel; testarea farmacogenetică din genom îl include.