Testare farmacogenetică din genom

Pe scurt

Testul citește întregul genom și determină variantele din 25 de gene cheie pentru răspunsul la medicamente (farmacogene). Pe baza lor, raportul farmacogenomic dă recomandări de prescriere pentru medicamente din mai multe specialități și este destinat medicului care îți prescrie tratamentul. Se adresează persoanelor care vor să aleagă, împreună cu medicul, medicamentul și doza potrivite.

Ce analizează

Multe medicamente sunt prelucrate de enzime, transportate sau recunoscute în corp de proteine construite după instrucțiunile din gene. Variantele comune ale acestor gene (polimorfismele) pot face, de exemplu, o enzimă să lucreze mai încet sau mai repede decât de obicei, așa că aceeași doză poate fi prea mare pentru o persoană și prea mică pentru alta. Testul analizează variantele din genele incluse și le traduce, pentru fiecare genă, într-un tip de răspuns, cu termenii standardizați de ghidurile internaționale.

Testul analizează 25 de gene.

Ce raportează:

• variantele din farmacogenele cheie (genotipurile): alele notate cu „stea” (de exemplu *1/*6), schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme, SNV) și tipurile HLA
• tipul de metabolizator (fenotipul) dedus din genotip, de exemplu metabolizator lent, intermediar sau normal
• câteva genotipuri suplimentare, din alte gene
• recomandări de prescriere pentru perechile genotip-medicament, grupate pe arii terapeutice și adnotate cu ghidurile CPIC, DPWG, FDA și EMHG

Pentru cine este

• Persoană care, împreună cu medicul, vrea să aleagă medicamentul și doza potrivite, cu un risc mai mic de efecte secundare.
• Persoană care primește sau va primi tratamente din anesteziologie, cardiologie, dermatologie și oftalmologie, gastroenterologie, ginecologie, boli infecțioase, oncologie și imunologie, terapia durerii și reumatologie, psihiatrie și neurologie, pneumologie.
• Persoană aflată în tratament pentru o dependență.

Ce poate arăta rezultatul

Pentru fiecare genă, rezultatul arată variantele pe care le ai (genotipul) și ce înseamnă ele: de exemplu, că prelucrezi un medicament mai lent sau mai repede decât de obicei (metabolizator lent, intermediar, normal sau ultrarapid). Pe baza lui și a celorlalte date despre tine, medicul care îți prescrie tratamentul poate păstra doza obișnuită, o poate ajusta, poate monitoriza mai atent sau poate alege alt medicament. Pentru o parte dintre perechile gene-medicament există ghiduri internaționale, de exemplu cele CPIC.

Raportul include și variantele genei APOE pe care le ai (genotipul APOE); le discutăm la consultație, ca pe celelalte rezultate.

Rezultatul descrie ADN-ul tău, care nu se schimbă, deci rămâne valabil toată viața. Interpretarea lui se poate actualiza pe măsură ce ghidurile se schimbă. Excepția este transplantul: după un transplant de măduvă, proba poate conține ADN-ul donatorului, iar după un transplant de ficat, medicamentele sunt prelucrate de un ficat cu genele donatorului. Dacă ai avut un transplant, e important să-i spui medicului genetician.

Ce nu poate detecta

• Raportul este destinat medicului; pacientul nu își schimbă tratamentul pe baza lui fără să discute înainte cu medicul.
• Se raportează doar perechile genotip-medicament cu nivel de dovezi 1A, 1B, 2A sau 2B în baza de date PharmGKB; cele de nivel 3 doar când FDA a emis ghiduri de prescriere specifice.
• Variantele noi, cu efect încă necunoscut, nu se raportează; lista completă a variantelor din RYR1 și CACNA1S se poate cere separat.
• Există o mică posibilitate ca un genotip să fie raportat greșit; când un locus nu poate fi determinat, raportul o spune explicit.

Ca orice test farmacogenetic, testul nu poate arăta:

• efectul altor medicamente pe care le iei, al funcției ficatului sau a rinichilor, al vârstei și al greutății, care schimbă și ele răspunsul la tratament;
• variantele rare pe care testul nu le caută sau al căror efect nu este cunoscut;
• alergiile în general sau toate reacțiile adverse posibile;
• răspunsul la medicamentele care nu au încă recomandări farmacogenetice.

Cum se face

Proba este de salivă, recoltată după instrucțiunile din kit. Rezultatul este gata în aproximativ 21 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) a întregului genom, la acoperire completă (WGS)
• Variante raportate: genotipurile farmacogenelor cheie: alele de tip „stea” (de exemplu *1/*6), variante punctiforme (SNV) și tipuri HLA; tipul de metabolizator (fenotipul) dedus din genotip, de exemplu metabolizator lent, intermediar sau normal; genotipuri suplimentare pentru variante punctiforme din alte gene, de exemplu APOE, F5, MTHFR; recomandări de prescriere pentru perechile genotip-medicament, grupate pe arii terapeutice și adnotate cu ghidurile CPIC, DPWG, FDA și EMHG
• Gene (25)

  • ABCG2
  • CACNA1S
  • CFTR
  • CYP2B6
  • CYP2C19
  • CYP2C9
  • CYP2D6
  • CYP3A4
  • CYP3A5
  • DPYD
  • G6PD
  • HLA-A
  • HLA-B
  • HLA-C
  • HLA-DPB1
  • HLA-DRB1
  • IFNL3
  • MT-RNR1
  • NAT2
  • NUDT15
  • RYR1
  • SLCO1B1
  • TPMT
  • UGT1A1
  • VKORC1
• Probă: salivă, recoltată după instrucțiunile din kit
• Durată: 21 de zile lucrătoare

Context clinic

• Raportul include și genotipuri din APOE, F5 și MTHFR, care nu sunt farmacogene; genotipul APOE se discută la consultație, ca celelalte rezultate.
• Alela ε4 a genei APOE se asociază cu un risc mai mare de boală Alzheimer, dar nu înseamnă că boala va apărea. Conform ghidului ACMG/NSGC, genotipul APOE nu se folosește pentru predicția bolii Alzheimer.