Disbioza intestinală: ce este, cauze, simptome și ce poți face

Ai balonare sau un tranzit schimbător de mai mult timp și ai citit că de vină ar fi o floră intestinală dezechilibrată? Sau ai primit un raport de microbiom care se încheie cu „disbioză”?

Pe scurt: ce este disbioza intestinală

Disbioza intestinală înseamnă un dezechilibru al florei intestinale, adică al bacteriilor și al celorlalți microbi din intestin. Termenul e folosit des, dar nu are încă o definiție comună, așa că nu poate fi folosit ca diagnostic în practica medicală. Flora se poate schimba cu alimentația, cu antibioticele și cu alte medicamente.

Simptomele puse pe seama disbiozei, cum sunt balonarea sau diareea, pot avea multe cauze, de la colonul iritabil la boala celiacă, pe care le caută medicul. O analiză a microbiomului descrie flora la momentul recoltării și nu pune un diagnostic: rezultatul are sens interpretat la consultație, împreună cu simptomele și analizele tale.

Ce înseamnă disbioza intestinală

Flora intestinală: microbiota și microbiomul

„Flora intestinală” e numele obișnuit pentru microbiota intestinală. Microbiota intestinală reprezintă totalitatea microorganismelor care trăiesc în tubul digestiv: bacterii, virusuri, fungi și alți microbi. Microbiomul înseamnă întregul lor ecosistem, cu genele lor și interacțiunile dintre ele. Compoziția florei variază mult de la un om la altul, iar cum arată o floră „normală” rămâne o întrebare deschisă.

De ce disbioza nu are o definiție unică

O analiză a sute de articole științifice a găsit trei folosiri principale ale cuvântului „disbioză”: o schimbare generală a florei (de exemplu, mai puține tipuri de bacterii), un dezechilibru considerat dăunător și modificarea unor grupuri anume de bacterii. Un consens internațional din 2025 despre testarea microbiomului spune că au fost propuși mai mulți indici pentru disbioză, dar o definiție comună nu există, deci disbioza nu poate fi folosită în practica clinică.

Disbioza nu e un diagnostic

„Disbioză” descrie o floră diferită de un reper, nu o boală. Același consens descurajează și raportul Firmicutes/Bacteroidetes, pentru că descrierile la nivelul marilor grupe de bacterii nu surprind toată variația florei. Multe cercetări găsesc o floră diferită la persoanele cu anumite boli, dar nu s-a stabilit clar dacă disbioza e o cauză a bolii sau o urmare a ei.

Ce poate modifica flora intestinală

Microbiomul este influențat de alimentație, antibiotice, constipație, medicamente, vârstă și foarte mulți alți factori.

Alimentația

Într-un studiu publicat în 2014 pe zece voluntari, o dietă bazată doar pe produse animale a schimbat flora la o zi după ce alimentele au ajuns în intestin, iar flora a revenit la structura de dinainte la două zile după oprirea dietei.

Antibioticele și alte medicamente

Antibioticele modifică flora repede și profund. De obicei, flora începe să revină în săptămânile de după tratament, dar refacerea poate fi incompletă și diferă de la un om la altul. Într-o analiză a trei grupuri de persoane, cele mai puternice asocieri cu flora le-au avut inhibitorii pompei de protoni (medicamentele care scad aciditatea din stomac), metforminul (folosit în diabet), antibioticele și laxativele. Un tratament prescris nu se oprește din acest motiv: medicul curant decide orice modificare de tratament.

Infecțiile, vârsta și bolile digestive

Flora se poate schimba după o infecție intestinală, iar compoziția ei se modifică odată cu vârsta. Și la colonul iritabil, mai multe studii au găsit modificări ale florei, cum arătăm mai jos.

Cât contează genele

Genele au un rol mic în compoziția florei. Un studiu din 2018 pe 1.046 de persoane sănătoase a arătat că oamenii din aceeași casă au o floră asemănătoare, chiar fără să fie rude, iar peste 20% din diferențele dintre oameni se leagă de alimentație, de medicamente și de măsurătorile corpului.

Ce simptome sunt puse pe seama disbiozei

Simptomele digestive și cauzele lor posibile

Balonarea vine cel mai des din gazele din intestin, legate de unele alimente și băuturi sau de aerul înghițit, dar poate apărea și la constipație, la o intoleranță alimentară, la boala celiacă sau la colonul iritabil. Diareea, în afara unei viroze digestive sau a unei toxiinfecții alimentare, poate fi cauzată de unele medicamente, de o intoleranță alimentară, de colonul iritabil, de o boală inflamatorie intestinală sau de boala celiacă. Pentru simptomele din afara intestinului, dovezile unei legături de cauzalitate între anumite bacterii și boli sunt, deocamdată, limitate.

Semnele care cer un medic fără întârziere

Dacă ai unul dintre semnele de mai jos, mergi la medic fără să aștepți:

• sânge în scaun sau scaun negru
• scădere în greutate pe care nu ți-o explici
• diaree care te trezește noaptea
• simptome apărute pentru prima dată la o vârstă mai înaintată
• cancer colorectal sau o boală inflamatorie intestinală în familie

Ghidul european UEG/ESNM cere investigații suplimentare când apar aceste semne. Dacă balonarea vine cu febră, cere o programare urgentă; dacă vine cu o durere abdominală puternică, apărută brusc, cere ajutor medical imediat. O analiză a microbiomului nu înlocuiește aceste investigații.

Colonul iritabil și microbiomul

Colonul iritabil (sindromul intestinului iritabil) se diagnostichează pe baza simptomelor, la medic. Studiile despre legătura dintre anumite modificări ale microbiotei și subtipurile sau simptomele colonului iritabil sunt foarte eterogene, iar studiile care să arate că rezultatele pot ghida tratamentul lipsesc. Ghidul european al societăților de gastroenterologie UEG și ESNM (2022) recomandă cu tărie să nu se facă testarea microbiotei la colonul iritabil cu diaree și la diareea funcțională, pentru că deocamdată relevanța clinică a acestei testări rămâne neclară.

Ce observăm în practica clinică. Analiza poate ajuta la managementul simptomelor, de aceea decizia dacă are sens în cazul tău se ia individual, la consultație.

Ce poate și ce nu poate arăta o analiză a microbiomului

Ce descrie raportul

Analiza microbiomului intestinal arată ce bacterii trăiesc în intestinul tău și în ce proporții, dintr-o probă de scaun recoltată acasă: o imagine de orientare, nu un diagnostic. Pentru fiecare grupă de bacterii, raportul arată procentul tău, intervalul considerat optim și poziția ta față de alte persoane testate. Analiza se face la adulți și la copii; intervalele de referință se aplică doar adulților, iar la un copil rezultatul îl interpretează medicul genetician la consultație. La consultația de interpretare, datele din raport pot orienta discuția despre alimentație, fibre, prebiotice sau probiotice. Poți citi mai multe detalii pe fișa testului din catalog și în articolul despre microbiomul intestinal.

Când raportul scrie „disbioză”

Când un raport vorbește de disbioză, adică de un dezechilibru al florei intestinale, rezultatul rămâne o descriere: conform consensului internațional, nu există încă suficiente dovezi pentru a include în raport un indice de disbioză. Un grad, de exemplu „ușoară” sau „severă”, ține de scorurile și de intervalele furnizorului, iar pentru intervale stricte de normalitate nu există încă destule date. Gradul nu e un diagnostic și nu arată singur ce trebuie făcut.

Într-o evaluare a Institutului Național de Standarde și Tehnologie din SUA (NIST, 2026), aceeași probă de referință, analizată de șapte servicii, a dat diferențe între servicii la fel de mari ca între oameni diferiți, iar un serviciu a descris-o ca „sănătoasă” în două analize și ca „nesănătoasă” în a treia. De aceea, rezultatul se discută la consultația de interpretare, alături de simptome și de celelalte analize.

Ce spune consensul internațional

În 2025, 69 de experți din 18 țări au publicat un consens internațional despre testarea microbiomului în practica clinică. Recomandările lor:

• Folosirea de rutină: deocamdată, dovezile nu sunt suficiente pentru a recomanda pe scară largă testarea microbiomului de rutină în practica clinică; pentru asta sunt necesare studii dedicate
• Cine cere testul: testul cerut direct de pacient, fără o recomandare medicală, e descurajat
• După rezultat: orice schimbare a tratamentului pe baza testului o face medicul care l-a recomandat, iar furnizorul testului nu ar trebui să pună sfaturi de tratament în raport

La Helixomic, analiza se face doar dacă medicul genetician o recomandă sau o confirmă înainte de recoltare, iar rezultatul se interpretează la consultație. Decizia se ia individual.

Ce nu poate arăta analiza

• Nu pune un diagnostic: nu confirmă și nu exclude colonul iritabil, o boală inflamatorie intestinală sau o infecție
• Dovezile științifice sunt încă în evoluție: recomandările care pornesc de la rezultat au rol orientativ
• Microbiomul se schimbă în timp: odată cu alimentația, medicamentele (de exemplu antibioticele) și stilul de viață; rezultatul descrie momentul recoltării
• Nu exclude o infecție cu H. pylori: bacteria trăiește mai ales în stomac și apare rar în rezultat
• Nu înlocuiește investigațiile recomandate de medic: coprocultura, testele pentru paraziți, calprotectina sau colonoscopia
• Nu spune nimic despre ce ai moștenit: analiza privește ADN-ul bacteriilor din intestin, nu genele tale

La consultație e util să spui dacă ai luat recent antibiotice sau probiotice, ca recoltarea să se facă la momentul potrivit; până atunci îți păstrezi alimentația obișnuită și nu întrerupi un tratament fără acordul medicului.

Ce poți face mai departe

Întâi, evaluarea simptomelor

Simptomele de durată merită discutate întâi cu medicul de familie sau cu gastroenterologul. Când medicul suspectează un colon iritabil cu diaree, fără semne de alarmă, ghidul UEG/ESNM recomandă câteva analize de sânge (hemoleucograma, proteina C reactivă și testele pentru boala celiacă) și calprotectina din scaun, pentru a exclude o boală inflamatorie intestinală. Tratamentul cauzei găsite rămâne la medicul care a pus diagnosticul și nu depinde de o analiză a microbiomului.

Alimentația și dieteticianul

La colonul iritabil, primul pas sunt sfaturile generale despre mese, alimentație și stil de viață. Dacă simptomele persistă, pot urma diete cu eliminarea unor alimente, de exemplu dieta săracă în FODMAP, un grup de carbohidrați care se absorb incomplet în intestinul subțire și fermentează în colon. Conform ghidului britanic al Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în Îngrijire (NICE), aceste diete se recomandă doar de un specialist cu experiență în dietetică. Dacă sfaturile generale nu ajută la balonare, medicul te poate îndruma spre un dietetician.

Probioticele

Probioticele sunt microorganisme vii care, administrate în cantități potrivite, aduc un beneficiu pentru sănătate. Efectul lor depinde de tulpină și de doză. Ghidul Organizației Mondiale de Gastroenterologie (WGO) descrie un efect moderat al unor probiotice în prevenirea diareei asociate antibioticelor. La persoanele cu imunitatea scăzută sau cu o boală gravă se folosesc doar tulpinile și indicațiile la care siguranța și eficacitatea au fost dovedite. Alegerea unui probiotic o faci cu medicul, nu din sfaturile puse de furnizor în raport.

Antibioticele și transplantul de microbiotă fecală

Antibioticele se folosesc pentru afecțiuni anume, la recomandarea medicului, nu pentru un rezultat de microbiom. Transplantul de microbiotă fecală înseamnă administrarea scaunului prelucrat de la un donator testat. Ghidul Societății Europene de Microbiologie Clinică și Boli Infecțioase (ESCMID) din 2021 îl recomandă, alături de tratamentul antibiotic standard, pentru infecția cu Clostridioides difficile care revine a doua oară sau de mai multe ori, cu o evaluare a riscurilor făcută de o echipă de mai mulți specialiști. Transplantul poate transmite infecții, de aceea donatorii trec prin analize de sânge și de scaun, iar procedura se face sub supravegherea unui medic cu pregătire în domeniu. La colonul iritabil cu diaree, ghidul UEG/ESNM recomandă cu tărie să nu se folosească.

Are sens să repeți analiza?

Repetarea analizei poate avea sens în anumite situații, de exemplu ca să urmărești efectul unor schimbări, după o perioadă stabilită la consultație. Două rezultate se compară cu prudență, de preferat de la același furnizor, pentru că flora variază și de la o zi la alta.

Când întrebarea e genetică

Unele boli digestive au o cauză moștenită, iar atunci întrebarea e ce ai moștenit tu, nu ce bacterii ai în intestin. În unele familii, cancerul colorectal e legat de o predispoziție moștenită, cum e sindromul Lynch: pentru cancerele digestive din familie, medicul genetician poate recomanda un test genetic. Poți citi mai multe detalii în articolul despre cancerul ereditar și istoricul familial.

Următorul pas: ai făcut evaluarea gastroenterologică și te întrebi dacă analiza are sens, sau ai un raport de microbiom? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician se uită la simptome, la investigațiile de până acum și la evaluarea gastroenterologică și îți spune ce poate și ce nu poate arăta analiza în cazul tău. Despre test găsești mai multe pe pagina analizei microbiomului intestinal. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.

Referințe

1. Porcari S, et al. International consensus statement on microbiome testing in clinical practice. The Lancet Gastroenterology & Hepatology. 2025;10(2):154-167. https://doi.org/10.1016/S2468-1253(24)00311-X
2. Savarino E, et al. Functional bowel disorders with diarrhoea: Clinical guidelines of the United European Gastroenterology and European Society for Neurogastroenterology and Motility. United European Gastroenterology Journal. 2022;10(6):556-584. https://doi.org/10.1002/ueg2.12259
3. Hooks KB, O’Malley MA. Dysbiosis and Its Discontents. mBio. 2017;8(5):e01492-17. https://doi.org/10.1128/mBio.01492-17
4. Servetas SL, et al. Evaluating the analytical performance of direct-to-consumer gut microbiome testing services. Communications Biology. 2026;9:269. https://doi.org/10.1038/s42003-025-09301-3
5. David LA, et al. Diet rapidly and reproducibly alters the human gut microbiome. Nature. 2014;505(7484):559-563. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3957428/
6. Vich Vila A, et al. Impact of commonly used drugs on the composition and metabolic function of the gut microbiota. Nature Communications. 2020;11:362. https://doi.org/10.1038/s41467-019-14177-z
7. Rothschild D, et al. Environment dominates over host genetics in shaping human gut microbiota. Nature. 2018;555(7695):210-215. https://doi.org/10.1038/nature25973
8. National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Irritable bowel syndrome in adults: diagnosis and management (CG61). Publicat în 2008, actualizat în 2017. https://www.nice.org.uk/guidance/cg61/chapter/Recommendations
9. Guarner F, et al. World Gastroenterology Organisation Global Guidelines: Probiotics and Prebiotics. Journal of Clinical Gastroenterology. 2024;58(6):533-553. https://doi.org/10.1097/MCG.0000000000002002
10. van Prehn J, et al. European Society of Clinical Microbiology and Infectious Diseases: 2021 update on the treatment guidance document for Clostridioides difficile infection in adults. Clinical Microbiology and Infection. 2021;27 Suppl 2:S1-S21. https://doi.org/10.1016/j.cmi.2021.09.038