Biopsie lichidă pentru cancer pulmonar fără celule mici, 36 de gene

Pe scurt

Testul caută, într-o probă de sânge (biopsie lichidă), modificările genetice ale unui cancer pulmonar fără celule mici (NSCLC) care pot orienta tratamentul. Este pentru persoanele cu boala deja diagnosticată, de obicei avansată, și se alege împreună cu medicul oncolog și cu medicul genetician. Nu arată riscul moștenit de cancer: analizează ADN-ul eliberat de tumoră.

Ce analizează

Tumora eliberează în sânge fragmente de ADN, numite ADN tumoral circulant (ctDNA). Testul îl extrage din sânge și citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) regiuni selectate din 36 de gene alese pentru cancerul pulmonar fără celule mici, printre care EGFR, ALK, ROS1, RET, BRAF, KRAS, MET și ERBB2 (HER2). Caută schimbări mici ale ADN-ului (variante punctiforme și mici inserții sau deleții), copii în plus ale unor gene selectate (amplificări), gene rupte și unite cu alte gene (rearanjamente) și instabilitatea microsateliților (MSI). MSI arată că tumora nu își mai corectează greșelile de copiere a ADN-ului; este un semn important pentru imunoterapie și se raportează când este crescută.

Sub un tratament țintit pot apărea variante noi, de exemplu în EGFR, care explică de ce tumora nu mai răspunde la tratament (rezistența); testul le poate căuta din sânge, fără o biopsie nouă.

Pentru cine este

• cancer pulmonar fără celule mici avansat sau metastatic, la diagnostic, când țesutul nu ajunge pentru testele genetice sau rezultatul trebuie obținut repede;
• boală care progresează sub un tratament țintit, când se caută cauza rezistenței;
• o biopsie nouă care ar fi riscantă sau greu de făcut;
• un test din țesut care nu a acoperit toate țintele de tratament.

Conform consensului IASLC din 2021, la apariția rezistenței după un tratament țintit, analiza ADN-ului tumoral din plasmă este preferată ca prim pas, iar biopsia de țesut se repetă dacă rezultatul din sânge nu este informativ.

Ce poate arăta rezultatul

• Variantă cu semnificație clinică. Raportul arată modificarea, tratamentele țintite aprobate și studiile clinice potrivite.
• Nicio variantă cu semnificație clinică. Șansa unei ținte în genele analizate scade, dar nu dispare: unele tumori eliberează prea puțin ADN în sânge. Conform ESMO, după un rezultat neinformativ ar trebui luată în considerare analiza țesutului tumoral.
• Variantă cu semnificație incertă (VUS). Rolul ei nu se cunoaște încă; singură, nu schimbă tratamentul.

La consultație îți explicăm raportul; decizia de tratament rămâne la medicul oncolog.

Ce nu poate detecta

• Riscul moștenit de cancer. O variantă în BRCA2 poate fi totuși moștenită și se confirmă printr-un test din ADN-ul moștenit.
• Originea unei variante: din tumoră, moștenită sau apărută odată cu vârsta în celulele sângelui (hematopoieza clonală, de exemplu în TP53 sau JAK2).
• Unele fuziuni și amplificări, care se văd mai greu în sânge decât în țesut, și genele neincluse, de exemplu fuziunile NRG1.
• Pierderile de copii ale genelor, care nu fac parte din analiza descrisă.
• Expresia PD-L1 și încărcătura mutațională tumorală (TMB), care contează pentru imunoterapie și se evaluează separat.
• Nu este un test de depistare, nici unul care caută celulele bolii rămase după tratament (boala minimă reziduală) și nu este gândit pentru cancerul pulmonar cu celule mici.

Cum se face

Se recoltează circa 20 ml de sânge venos, în tuburi speciale care păstrează ADN-ul liber, într-un centru partener. Medicul genetician îți cere înainte raportul histopatologic, rezultatele testelor moleculare anterioare și lista tratamentelor primite. Rezultatul vine, de regulă, în 6–9 zile lucrătoare de la primirea probei. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) a ADN-ului liber circulant extras din sânge, după îmbogățirea regiunilor de interes prin hibridizare în soluție (captură țintită); panelul vizează regiuni exonice selectate ale genelor, inclusiv regiuni hotspot
• Variante raportate: variante punctiforme (SNV) și mici inserții sau deleții (până la 50 de perechi de baze); amplificări ale numărului de copii (CNA) în gene selectate; rearanjamente ale genelor; instabilitatea microsateliților (MSI), raportată doar când este crescută (MSI-H)
• Gene (36)

  • AKT1
  • ALK
  • APC
  • ARAF
  • ATM
  • BRAF
  • BRCA2
  • CTNNB1
  • DDR2
  • EGFR
  • ERBB2
  • ERBB3
  • ERBB4
  • FBXW7
  • FGFR1
  • FGFR2
  • FGFR3
  • JAK2
  • KEAP1
  • KRAS
  • MAP2K1
  • MET
  • NRAS
  • NTRK1
  • NTRK2
  • NTRK3
  • PDGFRA
  • PIK3CA
  • POLE
  • PTEN
  • RAF1
  • RET
  • ROS1
  • SMAD4
  • STK11
  • TP53
• Probă: sânge periferic, 20 ml (două tuburi speciale pentru ADN liber circulant, de câte 10 ml, trimise la temperatura camerei, fără congelare, care trebuie să ajungă la laborator în cel mult 8 zile)
• Durată: 6–9 zile lucrătoare

Context clinic

• Rezistența dobândită se caută, de exemplu, după tratamentul cu inhibitori EGFR sau ALK.