Hemofilia: cauze, femeile purtătoare și testarea genetică

Un băiat din familie are hemofilie, te întrebi dacă ești purtătoare sau plănuiești o sarcină? Mai jos găsești cum se moștenește boala și ce arată testul genetic.

Pe scurt: ce este hemofilia

Hemofilia este o boală moștenită în care sângele nu se coagulează bine, pentru că lipsește sau e prea puțin un factor de coagulare: factorul VIII în hemofilia A, factorul IX în hemofilia B. Genele celor doi factori se află pe cromozomul X, de aceea boala apare mai ales la băieți, iar femeile sunt de obicei purtătoare; unele au și ele sângerări.

Diagnosticul de hemofilie se pune din analizele de coagulare. Testul genetic arată varianta din gena F8 sau F9, ajută la estimarea formei bolii și a riscului de inhibitori și permite testarea femeilor din familie și testele prenatale. Tratamentul rămâne la medicul hematolog.

Cauza: factorii de coagulare și genele F8 și F9

Hemofilia ține de una dintre proteinele care opresc sângerarea.

Hemofilia A și hemofilia B

În hemofilia A lipsește sau e prea puțin factorul VIII, din cauza unei variante în gena F8, aflată pe cromozomul X, în regiunea Xq28. În hemofilia B e vorba de factorul IX și de gena F9, din regiunea Xq27.1.

Conform GeneReviews, hemofilia A apare la aproximativ 25 din 100.000 de băieți născuți, iar hemofilia B la aproximativ 5 din 100.000.

De ce apare mai ales la băieți

Băieții au un singur cromozom X, așa că o variantă în F8 sau în F9 duce la boală. Fetele au doi, iar cromozomul X fără variantă le permite de obicei să producă suficient factor. În bolile legate de cromozomul X (X-linkate), o femeie purtătoare are, la fiecare sarcină, o șansă de 50% să transmită varianta: un băiat care o moștenește are boala, iar o fată devine purtătoare. Riscul pentru copii nu depinde de partener. Un bărbat cu hemofilie transmite varianta tuturor fiicelor lui și niciunui fiu.

Când nu mai există alte cazuri în familie

Conform GeneReviews, aproximativ 30% dintre băieții cu hemofilie nu au alte cazuri în familie. Varianta poate fi nouă la băiat sau poate veni de la mamă: în hemofilia A, mama unui băiat care e singurul caz din familie e purtătoare în aproximativ 80% din cazuri. Testarea mamei arată riscul pentru o altă sarcină, dar un rezultat negativ nu îl face zero, pentru că varianta poate exista doar într-o parte din ovule (mozaicism germinal).

Formele hemofiliei și semnele ei

Cât de ușor apar sângerările depinde de cât factor produce organismul.

Severă, moderată sau ușoară: nivelul factorului

Conform ghidului Federației Mondiale de Hemofilie (WFH), hemofilia e severă când nivelul factorului e sub 1% din normal, moderată între 1% și 5% și ușoară între 5% și 40%.

Forma severă se descoperă de obicei în primii doi ani de viață, iar cea ușoară uneori abia la adult, după o operație sau o extracție dentară. Bărbații din aceeași familie au, de obicei, aceeași formă.

Semnele la copil și la adult

În forma severă, sângerările pot apărea fără o lovitură, mai ales în articulații (hemartroză) și în mușchi. Alte semne sunt vânătăile mari și sângerările care durează mult sau reîncep după o tăietură, o extracție sau o operație. La femei și la fete, printre semnele obișnuite sunt menstruațiile abundente sau prelungite.

Când e nevoie de ajutor medical imediat

După o lovitură la cap, la o durere de cap puternică sau care durează ore ori la somnolență, cere ajutor medical imediat: conform WFH, acestea se tratează ca o posibilă sângerare în creier, iar tratamentul cu factor se face imediat, fără să se aștepte investigațiile.

Femeile purtătoare de hemofilie

Hemofilia nu privește doar băieții: și femeile din familie pot avea sângerări.

Ce înseamnă să fii purtătoare

O purtătoare are varianta pe unul dintre cei doi cromozomi X. În fiecare celulă, unul dintre cromozomii X e oprit la întâmplare, așa că nivelul factorului variază mult de la o purtătoare la alta.

De ce unele purtătoare au sângerări

Conform GeneReviews, aproximativ 30% dintre purtătoare au factorul sub 40% și pot sângera ca un bărbat cu formă ușoară, iar unele au sângerări chiar cu un nivel normal. Nivelul poate depinde și de grupa de sânge, iar rar o femeie are ambele copii ale genei afectate.

Conform ghidului Societății Internaționale de Tromboză și Hemostază (ISTH) din 2026, o femeie sau o fată cu factorul sub 40% are hemofilie, ușoară, moderată sau, rar, severă. Cu factorul de cel puțin 40% și sângerări importante, fără altă cauză, e o purtătoare cu simptome și se tratează ca o hemofilie ușoară. La o purtătoare fără sângerări, ele pot apărea mai târziu, mai ales la primele menstruații, în sarcină, la naștere și la intervenții.

Cine este sigur purtătoare și cine poate fi

Sigur purtătoare (purtătoare obligatorii) sunt fiica unui bărbat cu hemofilie, mama unui copil cu hemofilie care mai are în familie o rudă cu hemofilie sau o purtătoare cunoscută și mama a doi sau mai mulți copii cu hemofilie. Pot fi purtătoare și alte femei din familie, de exemplu mătușile și verișoarele unui băiat cu hemofilie pe linia mamei.

Diagnosticul: analizele de coagulare, apoi testul genetic

Diagnosticul de hemofilie îl pune medicul hematolog, din analize; testul genetic vine după.

Analizele de coagulare și nivelul factorului

Hemofilia se bănuiește când timpul de tromboplastină parțial activat (APTT) e prelungit, iar timpul de protrombină și trombocitele sunt normale. Diagnosticul se confirmă prin dozarea factorului VIII sau IX, care arată și forma bolii. Înaintea testului genetic se măsoară și factorul von Willebrand, pentru că o formă a bolii von Willebrand poate fi confundată cu hemofilia A.

Ce aduce testul genetic

WFH recomandă testul genetic persoanelor cu hemofilie: varianta găsită ajută la estimarea formei bolii și a riscului de inhibitori, anticorpii care opresc efectul factorului administrat. Cel mai mare risc îl au variantele care opresc complet producerea factorului, ca inversiunile, delețiile mari și variantele „nonsens”. Varianta găsită e apoi căutată la femeile din familie și în testele prenatale.

Ce test se face și în ce ordine

Primul test se alege la consultație, după tipul și forma bolii. Conform WFH, la hemofilia A severă, primul pas este testul pentru inversiunile intronului 22 și intronului 1 ale genei F8, porțiuni ale genei întoarse invers. Inversiunea intronului 22 apare la 30–45% dintre persoanele cu formă severă; un studiu pe 187 de pacienți din România a găsit-o la 41,7% dintre cei cu formă severă. Dacă inversiunile lipsesc, urmează citirea genei (secvențierea) și căutarea porțiunilor lipsă sau în plus (deleții și duplicații). La formele moderate și ușoare și la hemofilia B, testul începe cu secvențierea genei.

Când analizele nu indică un singur tip de tulburare, se potrivește o testare mai largă, ca panelul genetic pentru coagulopatii, hemofilie și trombocitopenii, care analizează 66 de gene, printre ele F8, F9 și VWF. Este pentru copiii și adulții cu sângerări neobișnuite, cu un factor de coagulare scăzut sau cu trombocite scăzute din copilărie; medicul genetician stabilește, la consultație, dacă este testul potrivit. Panelul nu vede inversiunile genei F8, care se caută cu un test țintit.

Dacă suspiciunea de cauză genetică rămâne după un rezultat negativ, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS). Genomul nu înlocuiește testul pentru inversiuni, pentru că nu orice metodă vede variantele structurale ale genei F8. Tratamentul nu așteaptă rezultatul genetic, pentru că diagnosticul de hemofilie se pune din analize.

Ce poate și ce nu poate arăta testul

• Un rezultat negativ nu exclude hemofilia, care se diagnostichează din analize; la o femeie testată fără să se știe varianta din familie, nu exclude statutul de purtătoare.
• O variantă cu semnificație incertă (VUS) nu se folosește singură pentru decizii; testarea rudelor și analizele factorilor o pot lămuri. Poți citi mai multe detalii în articolul despre raportul testului genetic.
• La exom și la genom, descoperirile incidentale (lista ACMG) se raportează doar dacă le alegi la consimțământ, după consiliere; pentru un copil, aleg părinții.
• O variantă raportată poate fi reclasificată pe măsură ce bazele de date cresc.

Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic. La consultația de interpretare, medicul genetician îți explică semnificația rezultatului, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii.

Testarea femeilor din familie și sarcina

Varianta găsită la un bărbat cu hemofilie poate fi căutată apoi la femeile din familie.

Testul pentru varianta din familie

Conform WFH, femeilor din familie li se oferă, după consiliere genetică, testul pentru varianta găsită la bărbatul cu hemofilie, iar nivelul factorului se măsoară la toate, deși el singur nu arată dacă o femeie e purtătoare. Pentru o variantă mică, testul țintit pentru varianta din familie citește în ADN doar locul în care se află ea; pentru o inversiune sau o deleție, medicul genetician alege alt test. Când bărbatul cu hemofilie nu poate fi testat, analiza se poate face direct la femeie. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea genetică în cascadă.

Fetele: nivelul factorului și momentul testului genetic

Conform ghidului ISTH, nivelul factorului se măsoară cât mai devreme la fetele care au varianta din familie sau sunt sigur purtătoare. Pentru testul genetic, același ghid notează că în Europa se propune adolescența sau începutul vieții adulte și, în unele cazuri, o vârstă mai mică, iar Societatea Europeană de Genetică Umană (ESHG) recomandă amânarea testului de purtătoare până când fata poate decide singură. Decizia se ia individual, la consultație.

Înainte de sarcină

Momentul cel mai potrivit pentru a afla statutul de purtătoare și pentru a discuta testele prenatale este înaintea sarcinii; la consultație afli riscul transmiterii și testele prenatale potrivite. Conform WFH, o purtătoare confirmată poate alege testarea genetică a embrionilor în cadrul fertilizării in vitro (PGT), ca să fie transferat un embrion care nu va duce la nașterea unui băiat cu hemofilie.

În timpul sarcinii și la naștere

Conform ghidului Colegiului Regal al Obstetricienilor și Ginecologilor (RCOG), o purtătoare de hemofilie severă poate afla sexul fătului dintr-o probă din sângele ei, de la 9 săptămâni de sarcină. La un băiat, varianta din familie se poate căuta pe vilozități coriale, luate prin abdomen, de obicei între 11 și 14 săptămâni, sau pe lichid amniotic, prin amniocenteză, de la 16 săptămâni. Procedurile au riscuri, inclusiv pierderea sarcinii. Poți citi mai multe detalii în articolul NIPT sau amniocenteză?. Deciziile despre sarcină aparțin familiei, împreună cu medicul obstetrician.

Unele familii aleg o amniocenteză târzie, la 34–36 de săptămâni, doar pentru planul nașterii. Nivelul factorului mamei se verifică cel puțin în ultimul trimestru, tot pentru planul nașterii. La un băiat care poate avea hemofilie se evită nașterea asistată cu vacuum sau cu forceps, iar după naștere factorul se dozează din sângele din cordonul ombilical.

Tratamentul rămâne la medicul hematolog

Tratamentul și urmărirea le stabilește medicul hematolog, de obicei împreună cu o echipă cu experiență în hemofilie.

Tratamentele de azi

Baza tratamentului sunt concentratele de factor VIII sau IX, date preventiv (profilaxie) sau la o sângerare. Conform WFH, la formele severe se recomandă profilaxia, adaptată fiecărei persoane, iar la copii începerea ei devreme, ideal înainte de 3 ani. În hemofilia A se folosește și emicizumab, un medicament fără factor, administrat sub piele, iar alte terapii fără factor, mai noi, sunt aprobate pentru unele persoane de la 12 ani. În unele forme ușoare sau moderate de hemofilie A se poate folosi desmopresina. Pentru unii adulți cu formă severă există și terapia genică, autorizată condiționat în Uniunea Europeană; durata efectului și siguranța pe termen lung se studiază încă.

Inhibitorii: anticorpii împotriva factorului

Conform GeneReviews, inhibitorii apar la aproximativ 30% dintre persoanele cu hemofilie A severă tratate cu factor VIII, de obicei în primele 20 de administrări, și mult mai rar în hemofilia B. Se pot elimina adesea printr-un tratament numit inducerea toleranței imune, iar pentru sângerări există alte medicamente, folosite în centre cu experiență.

Precauțiile de zi cu zi

Aspirina și alte medicamente care afectează trombocitele se folosesc cu prudență sau deloc, antiinflamatoarele nesteroidiene nu se folosesc, cu excepția inhibitorilor COX-2 selectivi, iar injecțiile în mușchi cer precauții. Îngrijirea regulată a dinților face parte din îngrijirea hemofiliei, iar activitatea fizică e încurajată, de preferat sporturile fără contact. Medicul curant decide orice modificare de tratament.

Boala von Willebrand și alte tulburări ereditare de coagulare

Nu orice tulburare ereditară de sângerare este hemofilie.

Boala von Willebrand

Boala von Willebrand este cea mai frecventă tulburare ereditară de sângerare și se moștenește la fel de des la femei ca la bărbați. Diagnosticul se pune din nivelul factorului von Willebrand din sânge, iar ghidul internațional din 2021 sugerează testul genetic pentru tipul 2B și, ca alternativă la o analiză de laborator, pentru tipul 2N, care poate fi confundat cu hemofilia A din cauza factorului VIII scăzut.

Deficitele rare de factori și bolile trombocitelor

Mai rar, sângerările vin dintr-un deficit al altui factor, de exemplu de fibrinogen, de factor VII sau de factor XIII, ori din trombocite scăzute de la naștere sau din copilărie. Panelul pentru coagulopatii cuprinde genele acestor tulburări și gena VWF. Pentru tendința opusă, de a forma cheaguri, poți citi mai multe detalii în articolul despre trombofilie; beta-talasemia e o altă boală moștenită a sângelui, autozomal recesivă.

Următorul pas: ai un diagnostic de hemofilie în familie, te întrebi dacă ești purtătoare sau plănuiești o sarcină? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician se uită la analizele de coagulare, la familie și la rezultatele genetice existente și îți spune dacă un test genetic are sens și care. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.

Referințe

1. Srivastava A, Santagostino E, Dougall A, et al. WFH Guidelines for the Management of Hemophilia, 3rd edition. Haemophilia. 2020;26(Suppl 6):1-158. https://doi.org/10.1111/hae.14046
2. Konkle BA, Nakaya Fletcher S. Hemophilia A. GeneReviews. 2000, actualizat 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1404/
3. Konkle BA, Nakaya Fletcher S. Hemophilia B. GeneReviews. 2000, actualizat 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1495/
4. Srivaths L, Ardila J, Fijnvandraat K, et al. The diagnosis and evaluation of women and girls with hemophilia and hemophilia carriers: guidance from the SSC of the ISTH. J Thromb Haemost. 2026;24(9):3349-3359. https://doi.org/10.1016/j.jtha.2026.06.022
5. Pavord S, Rayment R, Madan B, et al. Management of Inherited Bleeding Disorders in Pregnancy: Green-top Guideline No. 71 (joint with UKHCDO). BJOG. 2017;124(8):e193-e263. https://doi.org/10.1111/1471-0528.14592
6. James PD, Connell NT, Ameer B, et al. ASH ISTH NHF WFH 2021 guidelines on the diagnosis of von Willebrand disease. Blood Adv. 2021;5(1):280-300. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7805340/
7. European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the ESHG. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/
8. Grigore A, et al. Mutational Profile in Romanian Patients with Hemophilia A. Int J Mol Sci. 2024;25(15):8366. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11312815/
9. European Medicines Agency. CAT quarterly highlights and approved ATMPs, June 2026 (EMA/147429/2026). https://www.ema.europa.eu/en/documents/committee-report/cat-quarterly-highlights-approved-atmps-june-2026_en.pdf