Pierderi de sarcină repetate: cauze genetice, cariotipul de cuplu și ce analize se fac

Poate ai pierdut a doua sarcină sau a treia, iar medicul ți-a vorbit despre „cariotipul de cuplu” sau despre o analiză genetică. E firesc să te întrebi de ce s-a întâmplat, ce analize au sens pentru voi și ce înseamnă rezultatele pentru o sarcină viitoare.

Pe scurt: pierderile de sarcină repetate și analizele genetice

Ghidurile european și american vorbesc de pierderi de sarcină repetate după pierderea a două sau mai multe sarcini. Multe pierderi de sarcină timpurii sunt cauzate de o anomalie cromozomială a sarcinii, de cele mai multe ori apărută întâmplător, iar aceste anomalii sunt mai frecvente pe măsură ce vârsta mamei crește.

Mai rar, unul dintre părinți poartă un rearanjament echilibrat al cromozomilor: este, de obicei, sănătos, dar poate avea pierderi de sarcină. Analizele genetice posibile sunt analiza sarcinii pierdute, din țesut sau din sângele mamei, și cariotipul amândurora. Ce analiză are sens și în ce ordine se stabilește la consultație, după istoricul vostru.

La o parte importantă dintre cupluri nu se găsește o cauză. Chiar și așa, majoritatea cuplurilor cu pierderi repetate au, la următoarea sarcină, șanse mai mari de naștere vie decât de o nouă pierdere.

Ce înseamnă pierderi de sarcină repetate

Cum le definesc ghidurile

Societatea Europeană de Reproducere Umană și Embriologie (ESHRE) și Societatea Americană de Medicină Reproductivă (ASRM) vorbesc de pierderi de sarcină repetate după pierderea a două sau mai multe sarcini. Sarcinile ectopice și cele molare nu intră în această definiție. Pentru ambele ghiduri ajunge ca sarcina să fi fost confirmată printr-un test de sarcină din sânge sau din urină, chiar fără ecografie.

Colegiul Regal al Obstetricienilor și Ginecologilor din Marea Britanie (RCOG) păstrează pragul de trei pierderi în primul trimestru. Lasă însă medicului loc să recomande o evaluare mai amplă și după două pierderi, când acestea par să aibă o cauză și nu par întâmplătoare. Definițiile diferă pentru că dovezile nu au permis, deocamdată, o definiție unică.

Cât de des se întâmplă și ce rol are vârsta

Pierderile de sarcină repetate privesc aproximativ 1–2% dintre cupluri. Vârsta este principalul factor, iar pierderile repetate sunt mai frecvente la femeile de peste 40 de ani. Contează și vârsta partenerului, de aceea evaluarea cuplului o cuprinde, alături de stilul de viață.

Cauzele genetice ale pierderilor de sarcină

Cauzele genetice țin fie de cromozomii sarcinii, fie, mai rar, de cromozomii unuia dintre părinți.

Modificări ale cromozomilor sarcinii, apărute întâmplător

Conform ASRM, aproximativ 50–60% dintre pierderile din primul trimestru se datorează unui număr anormal de cromozomi la embrion (aneuploidie). Proporția crește cu vârsta mamei: aneuploidia a fost găsită la aproximativ jumătate dintre sarcinile pierdute analizate la femeile sub 35 de ani și la trei sferturi dintre cele de după 40 de ani. Aneuploidiile apar cu frecvențe asemănătoare după o pierdere izolată și după pierderi repetate.

O astfel de modificare apare întâmplător la embrion și nu e moștenită de la părinți. Analiza cromozomilor sarcinii pierdute le aduce multor părinți o explicație și le reduce sentimentul de vinovăție.

Un rearanjament echilibrat al cromozomilor la unul dintre părinți

Uneori, la unul dintre părinți, fragmente de cromozom și-au schimbat locul sau orientarea, fără material genetic lipsă sau în plus. Acestea sunt rearanjamentele echilibrate, cum sunt translocațiile sau inversiunile. Persoana care poartă un astfel de rearanjament este, de obicei, sănătoasă, dar poate avea pierderi de sarcină sau un copil cu o formă neechilibrată, cu material genetic lipsă sau în plus.

Rearanjamentele sunt rare: conform ESHRE, cariotipul unuia dintre părinți a fost anormal la 1,9% dintre cuplurile cu pierderi repetate într-o cohortă mare și la 3,5% într-una mai mică.

Alte cauze genetice, mai rare

Mai rar, cauza poate fi o variantă într-o genă. Unele gene sunt legate de pierderile repetate de sarcină, de ovulele care nu se maturizează sau de embrionii care se opresc din dezvoltare foarte devreme, observate de exemplu în cursul fertilizării in vitro (FIV). Panelul genetic pentru pierderi recurente de sarcină cuprinde 32 de gene cunoscute pentru aceste situații, iar medicul genetician îți spune la consultație dacă se potrivește cazului tău. Ghidurile descriu, ca analize genetice, analiza țesutului sarcinii și cariotipul părinților, așa că panelurile de gene nu fac parte din evaluarea obișnuită.

Cauzele care nu țin de genetică

Pierderea sarcinii poate avea și alte cauze, precum malformațiile uterului, tulburările de coagulare a sângelui, tulburările sistemului imunitar, cele hormonale sau infecțiile. Una dintre ele este sindromul antifosfolipidic, o boală autoimună. Pe acestea le discuți cu medicul ginecolog sau obstetrician.

Ce analize genetice se fac

Analizele genetice privesc două lucruri: sarcina pierdută și cromozomii părinților. Istoricul medical și familial al cuplului ajută la alegerea investigațiilor, iar ce analiză are sens și în ce ordine se stabilește la consultație. Ghidurile nu spun însă același lucru, așa că mai jos găsești ce recomandă fiecare.

Analiza sarcinii pierdute

Analiza caută cromozomii în plus sau lipsă în țesutul sarcinii pierdute. Ghidurile recomandă microarray-ul (array-CGH), numit și cariotip molecular, pentru că nu are nevoie ca celulele să crească în cultură și e mai puțin influențat de celulele mamei amestecate în probă.

Ghidurile diferă în privința momentului:

• ESHRE: analiza genetică a țesutului nu se recomandă de rutină, dar se poate face pentru a explica pierderea;
• RCOG: analiza se oferă de la a treia pierdere și după orice pierdere din trimestrul al doilea;
• ASRM (2026): analiza cromozomilor din țesut, când se poate, este primul pas al evaluării.

Rezultatul îți dă un motiv pentru acea pierdere și poate ajuta la decizia dacă mai sunt necesare alte investigații. Ghidul american propune o evaluare în pași: întâi analiza cromozomilor din sarcina pierdută, apoi celelalte analize, alese după rezultat. Ghidul european recomandă însă unele investigații tuturor femeilor cu pierderi repetate, indiferent de rezultatul genetic, cum sunt ecografia uterului și analizele pentru tiroidă.

Felul în care se recoltează țesutul contează. Cariotipul clasic nu se poate face pe țesutul pus deja în formol, în timp ce microarray-ul poate folosi și țesut arhivat. Amestecul cu celulele mamei depinde mult de cel care recoltează proba și scade când recoltarea se face cu grijă, de aceea merită să discutați analiza cu medicul înainte de procedură.

Testul din sângele mamei, când țesutul nu poate fi analizat

Țesutul sarcinii adesea nu poate fi recoltat. În studiul danez COPL, aproape o treime dintre femei fie nu au reușit să-l recolteze, fie au strâns o probă cu risc mare să fie, de fapt, țesut al mamei.

Pentru aceste situații există testul din sângele mamei după pierderea sarcinii. El analizează fragmentele de ADN liber eliberate de placentă în sângele mamei și caută cromozomii în plus sau lipsă.

ADN-ul sarcinii scade repede în sângele mamei după pierdere, de aceea proba se recoltează cât mai curând după confirmarea pierderii sarcinii și întotdeauna înainte de chiuretaj. Proba și termenul exact sunt detaliate pe pagina testului. Recomandările ghidurilor privesc însă țesutul, nu testul din sângele mamei.

Cariotipul de cuplu

Cariotipul este analiza la microscop a tuturor cromozomilor, făcută din celule de sânge crescute pentru scurt timp în cultură. Arată cromozomii în plus sau lipsă și schimbările mari de structură, inclusiv rearanjamentele echilibrate. Cariotipul de cuplu înseamnă câte un cariotip din sânge periferic pentru fiecare partener.

Conform ESHRE, cariotipul părinților se poate face după o evaluare individuală a riscului. Ghidul spune că poate fi recomandat, de exemplu, după nașterea unui copil cu malformații, când în familie există anomalii cromozomiale neechilibrate sau când în țesutul unei sarcini pierdute s-a găsit o translocație. La o femeie de peste 39 de ani, cu mai puțin de trei pierderi și fără istoric în familie, șansa unui rearanjament e foarte mică.

RCOG și ASRM recomandă cariotipul ambilor părinți când analiza sarcinii a găsit un rearanjament neechilibrat sau când sarcinile pierdute nu au putut fi analizate.

Cariotipul are nevoie de celule vii, care să se poată divide, de aceea proba se trimite proaspătă. La un cariotip de cuplu, prețul e pe persoană, deci se plătește pentru fiecare partener.

Cariotipul nu e același test cu screeningul genetic de purtător. Cariotipul este analiza cromozomilor și nu vede variantele din gene; screeningul de purtător caută variante în gene și nu analizează cromozomii. Dacă, pe lângă pierderi, sarcina întârzie să apară, testul genetic pentru infertilitate se poate discuta la aceeași consultație. Rearanjamentele echilibrate nu fac însă parte din ce raportează panelul de infertilitate; pe ele le arată cariotipul.

Trombofilia ereditară și MTHFR

Trombofilia ereditară este predispoziția moștenită de a face cheaguri de sânge. După pierderi repetate, ghidurile nu recomandă testarea de rutină pentru trombofilia ereditară, inclusiv pentru mutația MTHFR; ghidul european o admite doar în cercetare sau la factori de risc suplimentari.

Ce observăm în practica clinică: La consultație, trimit la testare pacientele cu avorturi spontane repetate în trimestrul al doilea de sarcină, femeile cu multe eșecuri de implantare, pe cele cu istoric personal sau familial de tromboză și pacientele înainte de fertilizarea in vitro (FIV). Aici practica mea e mai largă decât ghidurile, care nu recomandă testarea de rutină după pierderi repetate de sarcină. Nu e o regulă generală: decizia se ia la consultație, pentru fiecare pacientă în parte.

Separat de trombofilia ereditară, ghidul european recomandă căutarea anticorpilor antifosfolipidici după două pierderi. Poți citi mai multe detalii în articolul despre trombofilie, iar despre un rezultat MTHFR, în ghidul despre gena MTHFR.

Ce înseamnă rezultatele

Rezultatul îl discutați la consultația de interpretare. Mai jos sunt situațiile întâlnite cel mai des.

Sarcina pierdută avea o anomalie cromozomială

Modificarea găsită poate explica pierderea acelei sarcini, dar nu exclude alte cauze care pot exista în paralel. Conform RCOG, găsirea unui embrion cu aneuploidie a fost asociată cu un prognostic mai bun la sarcina următoare, la femei de aceeași vârstă; ghidul ESHRE consideră că un efect clar asupra șanselor unei sarcini viitoare nu a fost încă descris. Dacă analiza a găsit un rearanjament neechilibrat, urmează cariotipul ambilor părinți, ca mai sus.

Unul dintre voi are un rearanjament echilibrat

Riscul unei noi pierderi e mai mare, dar șansele cumulate de a avea un copil rămân bune, la fel și șansele unui copil sănătos. Cariotipul nu poate spune dinainte dacă o sarcină următoare va primi forma neechilibrată. Ghidurile recomandă consiliere genetică tuturor cuplurilor cu un cariotip anormal, al sarcinii sau al unuia dintre părinți.

Opțiunile pentru o sarcină viitoare le discutați la consultație și, pentru fertilizarea in vitro, cu medicul de fertilitate:

• o sarcină obținută natural, cu un test genetic de diagnostic în timpul sarcinii, prin biopsie de vilozități coriale sau amniocenteză;
• testarea genetică a embrionilor înainte de transfer (PGT-SR), după fertilizarea in vitro;
• pentru unele cupluri, donarea de gameți.

Despre testarea embrionilor, ghidul european spune că poate reduce pierderile de sarcină, dar nu crește rata nașterilor și nici nu scurtează timpul până la sarcină. Poți citi mai multe detalii despre biopsia de vilozități coriale și amniocenteză în articolul NIPT sau amniocenteză?. La consultație se discută riscul transmiterii și testele prenatale potrivite.

Dacă unul dintre parteneri are o modificare care se poate transmite, se discută și testarea rudelor. La un copil, testarea statutului de purtător se amână, de regulă, până când poate decide singur, conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG).

Analizele genetice sunt normale

Un rezultat normal înseamnă că nu s-a găsit o modificare în limitele analizelor făcute. Cariotipul părinților e normal la cele mai multe cupluri, iar, conform ASRM, analiza le aduce liniștire. Dacă sarcina pierdută avea cromozomi normali, pierderea poate avea alte cauze, pe care le evaluați împreună cu medicul obstetrician. Șansa unei sarcini reușite se estimează după vârsta femeii și după tot istoricul sarcinilor: câte s-au pierdut, câte s-au născut și în ce ordine. Conform ASRM, 50–80% dintre paciente reușesc la următoarea încercare fără tratamente specifice.

Ce nu pot arăta analizele genetice

• Cariotipul nu vede porțiunile lipsă sau în plus prea mici pentru microscop și nici variantele din gene.
• Microarray-ul vede porțiuni mult mai mici, dar nu și rearanjamentele echilibrate, iar mozaicismul de nivel scăzut îi poate scăpa.
• Testul din sângele mamei caută doar cromozomii în plus sau lipsă și porțiunile mari de cromozom, dă un rezultat în majoritatea cazurilor, nu în toate, și nu poate spune întotdeauna dacă o modificare este a embrionului sau doar a placentei (mozaicism limitat la placentă).
• Un rezultat fără modificări nu exclude o cauză pe care analiza nu o vede și nici una negenetică.

Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic. Despre cum se citește un raport genetic poți citi mai multe detalii în articolul Raportul testului genetic: cum se citește și cine ți-l explică.

Cine te ajută: medicul genetician și medicul obstetrician

Ce face medicul genetician

Medicul genetician pornește de la istoricul medical și familial al amândurora, inclusiv de la sarcinile anterioare, și de la investigațiile pe care le aveți deja, iar în urma evaluării poate recomanda teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic. După rezultat, îți explică semnificația lui, pașii următori de investigare sau monitorizare, dacă sunt necesare alte teste genetice și la ce specialist mergi pentru tratament. Geneticianul vă explică și ce riscuri aveți voi și familia voastră.

La consultație e util să aduceți scrisorile medicale, investigațiile și testele genetice de până acum.

Ce rămâne la medicul obstetrician și la medicul de fertilitate

Tratamentul și urmărirea sarcinii rămân la medicul obstetrician, iar o trombofilie diagnosticată se evaluează la hematolog. Fertilizarea in vitro și testarea embrionilor le discuți cu medicul de fertilitate. Pentru cele mai multe investigații, momentul în care încep se decide împreună, de medic și de cuplu.

Sprijinul psihologic face parte din îngrijirea după o pierdere de sarcină și ar trebui oferit tuturor cuplurilor.

Următorul pas: ai avut două sau mai multe pierderi de sarcină sau un rezultat pe care vrei să-l înțelegi? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician pornește de la istoricul amândurora și de la toate sarcinile de până acum și vă spune ce analiză genetică are sens. Despre testul din sângele mamei după pierderea sarcinii găsești mai multe pe fișa lui. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului. La cuplu, cei 420 de lei sunt pe consultație, nu pe persoană, și se scad o singură dată.

Referințe

1. ESHRE Guideline Group on RPL, Bender Atik R, Christiansen OB, et al. ESHRE guideline: recurrent pregnancy loss: an update in 2022. Hum Reprod Open. 2023;2023(1):hoad002. https://doi.org/10.1093/hropen/hoad002
2. Practice Committee of the American Society for Reproductive Medicine. Recurrent pregnancy loss: a committee opinion. Fertil Steril. 2026;125:1023-1041. https://doi.org/10.1016/j.fertnstert.2026.03.001
3. Regan L, Rai R, Saravelos S, Li TC; Royal College of Obstetricians and Gynaecologists. Recurrent Miscarriage. Green-top Guideline No. 17. BJOG. 2023;130(12):e9-e39. https://doi.org/10.1111/1471-0528.17515
4. Schlaikjær Hartwig T, Ambye L, Gruhn JR, et al. Cell-free fetal DNA for genetic evaluation in Copenhagen Pregnancy Loss Study (COPL): a prospective cohort study. Lancet. 2023;401(10378):762-771. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(22)02610-1
5. European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/