Sindromul Klinefelter: cauze, semne, diagnostic și fertilitate

Pe scurt: ce este sindromul Klinefelter

Sindromul Klinefelter este cea mai frecventă boală a cromozomilor la bărbați: există un cromozom X în plus, cel mai des cu cariotipul 47,XXY. Nu se moștenește de la părinți, ci apare la formarea ovulului sau a spermatozoidului ori în primele diviziuni ale embrionului. Conform ghidului Academiei Europene de Andrologie (EAA) din 2021, apare la 1–2 din 1.000 de băieți, iar 50–75% dintre bărbații cu sindrom Klinefelter nu primesc niciodată diagnosticul. În afară de testiculele mici, nu există un semn prezent la toți, iar cei mai mulți bărbați află diagnosticul abia la evaluarea pentru infertilitate. În sarcină, un NIPT poate semnala riscul, iar confirmarea se face printr-un test genetic de diagnostic; după naștere, diagnosticul se confirmă prin cariotip convențional sau molecular. Pentru o parte dintre bărbați există o cale spre un copil biologic, iar câteva controale regulate contează toată viața.

Ce este sindromul Klinefelter și cum apare

Un cromozom X în plus: cariotipul 47,XXY

Celulele au de obicei 46 de cromozomi, dintre care doi sunt cromozomii sexuali: XY la băieți și XX la fete. În sindromul Klinefelter există un cromozom X în plus, cu cariotipul 47,XXY. Aceasta este forma clasică, întâlnită la majoritatea persoanelor cu sindrom Klinefelter. Manifestările vin atât din copiile în plus ale genelor de pe cromozomul X, cât și din faptul că testiculele produc prea puțin testosteron.

Forma în mozaic și variantele mai rare

Uneori, cromozomul X în plus există doar într-o parte dintre celule, iar celelalte au un X și un Y: este forma în mozaic (46,XY/47,XXY), care apare la aproximativ una din zece persoane cu sindrom Klinefelter. Manifestările pot fi mai ușoare, în funcție de proporția celulelor care au cromozomul X în plus.

Mai rar, cariotipul arată mai mulți cromozomi sexuali în plus: 48,XXYY, 48,XXXY sau 49,XXXXY. Aceste forme au de obicei manifestări mai marcate, iar medicii au început să le clasifice ca afecțiuni separate.

De ce apare și dacă se moștenește

Cromozomul X în plus apare dintr-o eroare de separare a cromozomilor (nedisjuncție): în jumătate din cazuri la formarea spermatozoidului, în cealaltă jumătate la formarea ovulului sau în primele diviziuni după fecundare. Frecvența crește odată cu vârsta mamei și, posibil, cu a tatălui. Sindromul Klinefelter nu se moștenește, nici în forma în mozaic, care apare dintr-o eroare întâmplătoare într-o diviziune timpurie a celulelor.

Semnele sindromului Klinefelter, în funcție de vârstă

Manifestările variază mult, iar semnele principale pot apărea abia după începutul pubertății. Pentru că multe forme sunt ușoare, diagnosticul întârzie adesea sau nu se pune deloc.

La sugar și la copilul mic

La naștere, un băiat cu sindrom Klinefelter arată de obicei ca orice alt băiat. Sindromul poate fi bănuit când testiculele nu au coborât în scrot (criptorhidie), mai ales pe ambele părți, sau, mai rar, când penisul este mic. Mai târziu pot apărea o întârziere a vorbirii, un tonus muscular mai scăzut sau mici întârzieri ale unor abilități motorii, cum este mersul. Intervenția timpurie și terapiile, inclusiv logopedia, încep cu sau fără un diagnostic genetic; căutarea cauzei merge în paralel.

La școlar și în adolescență

Pe la 5–6 ani, creșterea se poate accelera, iar băiatul ajunge mai înalt decât s-ar aștepta după înălțimea părinților, cu picioare mai lungi. Copiii cu sindrom Klinefelter înțeleg de obicei limbajul mai bine decât reușesc să se exprime și au un risc mai mare de dificultăți la citit (dislexie), la scris sau de atenție, iar dizabilitatea intelectuală este foarte rară.

Pubertatea începe la vârsta obișnuită, dar uneori avansează încet. Testiculele cresc puțin la începutul pubertății, apoi scad. Conform EAA, o creștere a țesutului sânilor (ginecomastie) care persistă înainte și în timpul pubertății ar trebui să ridice suspiciunea sindromului Klinefelter.

La adult: adesea abia la evaluarea pentru infertilitate

La adult, testiculele sunt mici și ferme, iar cei mai mulți bărbați nu au spermatozoizi în ejaculat (azoospermie). Testiculele produc prea puțin testosteron, iar hormonii care le stimulează cresc (hipogonadism hipergonadotrop): aproape toți au hormonul LH crescut, iar testosteronul e de obicei la limita de jos sau sub normal. Pot apărea și pilozitate redusă, oboseală și oase mai fragile.

Cei mai mulți bărbați află diagnosticul la evaluarea pentru infertilitate. Aproximativ jumătate dintre diagnostice se pun la vârsta adultă. Poți citi mai multe detalii în articolul despre cauzele genetice ale azoospermiei.

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul prenatal: NIPT, amniocenteza și testele pe probă

Testul prenatal neinvaziv (NIPT), făcut dintr-o probă de sânge a mamei, poate adăuga estimarea riscului pentru aneuploidii ale cromozomilor sexuali X și Y, adică un cromozom X sau Y în plus sau în minus. Conform Societății de Medicină Materno-Fetală (SMFM), acest screening e o opțiune pe care o alegi după consilierea dinainte de test. La Helixomic, cromozomii sexuali, inclusiv sindromul Klinefelter, sunt în nivelurile Pro și Premium ale testului NIPT, în sarcina cu un singur făt. Poți citi mai multe detalii în articolul despre ce este testul NIPT.

NIPT rămâne un test de screening, nu unul de diagnostic, iar la cromozomii sexuali rezultatele fals pozitive sunt mai frecvente. Un rezultat NIPT cu risc crescut se confirmă de obicei prin amniocenteză, dacă ecografia nu arată modificări la făt: NIPT analizează ADN din placentă, iar o modificare poate fi limitată la placentă. Amniocenteza se oferă de la 16 săptămâni. Pe proba de lichid amniotic, în care se găsesc celule de proveniență fetală, se fac QF-PCR, un test rapid pentru cromozomii 21, 13, 18, X și Y, cu rezultat în 1–2 zile, cariotipul convențional, cariotipul molecular (microarray) sau analiza genelor. Diagnosticul se poate pune și pe o biopsie de vilozități coriale; un rezultat modificat pe vilozitățile coriale se confirmă însă, pentru că modificarea poate fi limitată la placentă. Poți citi mai multe detalii în articolul despre ce urmează după un rezultat NIPT cu risc crescut.

Diagnosticul după naștere: cariotipul convențional sau molecular

Conform EAA, testul recomandat pentru diagnostic este cariotipul convențional din sânge periferic, iar un diagnostic pus în sarcină se confirmă după naștere printr-o analiză a cromozomilor din sânge. Microarray-ul cromozomial (CMA), numit și cariotip molecular, caută fragmente de ADN lipsă sau în plus pe toți cromozomii și poate arăta și el sindromul Klinefelter. Când suspiciunea e puternică, iar cariotipul iese normal, ghidul sugerează analiza mai multor celule sau a altui țesut, pentru o formă în mozaic.

Când recomandă ghidurile cariotipul

EAA recomandă cariotipul la bărbații cu azoospermie neobstructivă sau cu foarte puțini spermatozoizi și la cei cu testosteron scăzut, LH și FSH crescute și testicule mici. Ghidul îl sugerează și la băieții născuți cu testiculele necoborâte, mai ales pe ambele părți, dacă nu coboară singure până la un an.

La azoospermie, căutarea cauzelor genetice cuprinde de rutină și microdelețiile cromozomului Y, a doua cauză genetică a infertilității masculine după sindromul Klinefelter, prin analiza microdelețiilor cromozomului Y. Panelul pentru bărbat din testul genetic pentru infertilitate feminină și masculină cuprinde și modificările cromozomilor sexuali, de exemplu un cromozom X în plus (47,XXY). Cariotipul și panelul văd lucruri diferite, de aceea medicul îți spune, la consultație, dacă ai nevoie de unul dintre ele sau de amândouă.

Un diagnostic aflat întâmplător

Uneori, cromozomul X în plus apare într-un rezultat cerut pentru alt motiv, de exemplu un NIPT, o amniocenteză sau un microarray, iar ce se știe despre manifestări vine mai ales de la persoanele diagnosticate. Un diagnostic aflat devreme e o ocazie de a preveni unele probleme de sănătate de mai târziu, deși nu s-a demonstrat încă că intervenția timpurie schimbă evoluția la vârsta adultă.

Consilierea genetică după diagnostic

Se recomandă consiliere genetică pentru persoana cu sindrom Klinefelter și pentru părinții ei. În sarcină, consilierea este nedirectivă: părinții află ce riscuri pot exista și ce opțiuni de tratament există azi, iar orice decizie despre sarcină le aparține și se ia individual, împreună cu medicul obstetrician.

Fertilitatea în sindromul Klinefelter

Spermograma și congelarea spermatozoizilor

La aproximativ 10% dintre bărbații cu sindrom Klinefelter se găsesc spermatozoizi mobili chiar în ejaculat, iar aceștia pot fi congelați. De aceea, ghidurile recomandă spermograma și congelarea spermatozoizilor, unde e posibil, la adulții care își doresc copii.

Extragerea spermatozoizilor din testicul (TESE, micro-TESE) și ICSI

Când ejaculatul nu are spermatozoizi, se recomandă extragerea lor din testicul, printr-o biopsie clasică (TESE) sau sub microscop (micro-TESE), și congelarea lor, la bărbații care își doresc copii acum sau mai târziu. Pentru bărbații care vor un copil curând, ghidul australian pentru infertilitatea masculină recomandă micro-TESE acolo unde este disponibilă; pentru cei care îl vor mai târziu, o discuție informată despre momentul extragerii. Spermatozoizii găsiți se folosesc apoi prin injectarea spermatozoidului în ovul (ICSI). O meta-analiză din 2025 (Momtazi-Mar și colaboratorii), cu 48 de studii și 2.815 bărbați cu 47,XXY, a găsit o rată mediană de găsire a spermatozoizilor de aproximativ 44%. În studiile care au raportat nașteri, mediana a fost de aproximativ 11%, deci găsirea spermatozoizilor nu garantează un copil.

În adolescență: informarea și păstrarea fertilității

Se recomandă ca adolescentul cu sindrom Klinefelter și, dacă e potrivit, părinții lui să primească informații despre fertilitate. Se sugerează congelarea spermatozoizilor din ejaculat, dacă se găsesc, și, doar în cazuri selectate, extragerea din testicul, când adolescentul e pregătit fizic și emoțional, iar decizia îi aparține lui, nu părinților. Pentru copiii dinainte de pubertate nu se recomandă congelarea de țesut testicular. Meta-analiza din 2025 a găsit spermatozoizi la fel de des la adolescenți ca la adulți (45% față de 42%), cu o posibilă scădere după 40 de ani, așa că momentul extragerii se poate alege fără grabă, împreună cu medicul androlog sau urolog.

Testosteronul și fertilitatea

Testosteronul luat din afară poate opri producția de spermatozoizi care a mai rămas. De aceea, EAA recomandă ca tratamentul cu testosteron, la pubertate sau la vârsta adultă, să înceapă după ce s-a discutat fertilitatea, sugerează să nu fie început când e planificată o extragere din testicul; la cei care îl iau deja, ghidul nu recomandă nici oprirea, nici continuarea lui înainte de extragere. Ghidul australian recomandă ca testosteronul să nu fie prescris bărbaților care vor un copil acum sau în curând. Dacă iei deja testosteron, decizia o iei cu medicul care ți l-a prescris.

Ce înseamnă pentru copii

Conform EAA, copiii concepuți prin ICSI nu par afectați de afecțiunea tatălui, iar nevoia testării genetice a embrionilor (PGT) sau a diagnosticului prenatal nu e lămurită; consilierea genetică este însă obligatorie. Sindromul nu crește riscul de transmitere la copii. Testarea embrionilor este o opțiune pe care o discuți cu medicul de fertilitate.

Urmărirea sănătății pe termen lung

Unele probleme de inimă, de metabolism și de oase sunt mai frecvente la bărbații cu sindrom Klinefelter, de aceea se recomandă controale regulate, îngrijirea într-o echipă cu mai mulți specialiști și o trecere bine pregătită de la endocrinologul pediatru la cel pentru adulți.

Tratamentul cu testosteron, la medicul endocrinolog sau androlog

La cei cu testosteron scăzut, tratamentul urmează ghidurile pentru hipogonadism, iar medicul endocrinolog sau androlog îl stabilește și îl urmărește. La adulții care nu primesc testosteron, se recomandă o evaluare hormonală o dată pe an. La copiii mici nu se recomandă testosteron, cu excepția penisului mic.

Oasele, metabolismul, inima și circulația

Se recomandă, o dată pe an, măsurarea greutății, a taliei, a tensiunii, a glicemiei, a hemoglobinei glicate (HbA1c) și a grăsimilor din sânge. La adult, densitatea minerală a oaselor (DXA) se măsoară la prima vizită, iar vitamina D se verifică și, la nevoie, se completează. Conform EAA, riscul de cheaguri în venele picioarelor (tromboză venoasă profundă) și de embolie pulmonară este de 3–6 ori mai mare decât în populația generală, de aceea se sugerează măsuri de prevenție înainte de zborurile lungi sau de alte situații cu risc, discutate cu medicul. Se sugerează și o electrocardiogramă, cel puțin o dată.

Limbajul, învățarea și sprijinul psihologic

La copii și la adolescenți se recomandă logopedie, urmărirea la școală, sprijin social și psihologic, după nevoie. Anxietatea, depresia, dificultățile de atenție și tulburarea din spectrul autist sunt mai frecvente decât în populația generală, iar la adult se recomandă atenție și la aspectele psihologice și sexuale, cu un specialist, la nevoie.

Sânul și alte controale

Se recomandă examinarea sânilor la prima vizită și apoi după caz. Riscul de cancer de sân este mai mare decât la ceilalți bărbați, dar riscul absolut rămâne mic: conform EAA, aproximativ 1% până la vârsta de 75 de ani.

Cum te ajută medicul genetician

Înainte de test

Medicul genetician pornește de la istoricul tău medical și familial și de la investigațiile pe care le ai deja. Pentru un copil, de obicei se recomandă consultația față în față.

După rezultat

Medicul genetician îți explică semnificația lui, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii. Tratamentul cu testosteron și urmărirea rămân la medicul endocrinolog (la copil, endocrinologul pediatru) sau androlog, extragerea spermatozoizilor la medicul urolog sau androlog și la medicul de reproducere asistată, iar logopedul și psihologul intervin după nevoie. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.

Următorul pas: ai un rezultat 47,XXY sau un NIPT cu risc crescut pentru cromozomii sexuali? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician îți explică rezultatul, ce controale contează și la ce specialist mergi. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.

De citit și: Sindroame genetice comune: cauze, diagnostic și management · Sindromul Turner: cauze genetice, simptome, diagnostic și tratament

Referințe

1. Zitzmann M, Aksglaede L, Corona G, et al. European Academy of Andrology guidelines on Klinefelter Syndrome. Andrology. 2021;9(1):145-167. https://doi.org/10.1111/andr.12909
2. Katz DJ, O’Donnell L, McLachlan RI, et al. The first Australian evidence-based guidelines on male infertility. Med J Aust. 2025;223(11):653-663. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12683300/
3. Momtazi-Mar L, Naelitz BD, Mucci A, Cannarella R, Lundy SD. Surgical sperm retrieval in patients with nonmosaic Klinefelter syndrome (47,XXY) may be safely delayed until adulthood: a systematic review and meta-analysis. Fertil Steril. 2025;124(6):1223-1234. https://doi.org/10.1016/j.fertnstert.2025.07.021
4. Rink BD, Dugoff L, Kuller JA; Society for Maternal-Fetal Medicine. Cell-free DNA screening for aneuploidies: updated guidance. SMFM Consult Series #74. Pregnancy. 2025;1(6):e70139. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC13344640/
5. MedlinePlus Genetics. Klinefelter syndrome. US National Library of Medicine. https://medlineplus.gov/genetics/condition/klinefelter-syndrome/
6. Gravholt CH, Chang S, Wallentin M, et al. Klinefelter Syndrome: Integrating Genetics, Neuropsychology, and Endocrinology. Endocr Rev. 2018;39(4):389-423. https://doi.org/10.1210/er.2017-00212
7. Visootsak J, Graham JM Jr. Klinefelter syndrome and other sex chromosomal aneuploidies. Orphanet J Rare Dis. 2006;1:42. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1634840/