Panel genetic pentru sindromul Stickler

Pe scurt

Panelul analizează cele 7 gene asociate cu sindromul Stickler și cu o boală înrudită care afectează doar ochii. Sindromul Stickler este o boală genetică a țesutului de susținere al corpului (țesutul conjunctiv), care poate atinge ochii, auzul, fața și palatul, precum și articulațiile. Un diagnostic confirmat contează mai ales pentru ochi: permite controale regulate și o discuție din timp despre prevenirea dezlipirii de retină.

Ce analizează

Colagenul este o proteină de structură, ca un schelet fin al țesuturilor. Colagenul de tip II, IX și XI se găsește mai ales în cartilaj, în urechea internă și în corpul vitros, gelul transparent din interiorul ochiului. Când una dintre genele care conțin instrucțiunile pentru el este modificată, vitrosul se formează anormal, retina se poate rupe mai ușor, iar cartilajul articulațiilor se uzează devreme.

Conform GeneReviews, gena COL2A1 explică aproximativ 80% dintre cazuri, iar COL11A1 aproximativ 20%. Variantele din COL11A2 cauzează o formă fără afectarea ochilor, iar cele din COL9A1, COL9A2 și COL9A3 cauzează forme rare, moștenite recesiv.

Testul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) porțiunile celor 7 gene care conțin instrucțiunile pentru proteine (regiunile codante), porțiunile dintre ele aflate imediat în vecinătate (regiunile intronice) și variantele intronice deja descrise ca relevante pentru boală. Caută schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme), mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții sau deleții) și porțiuni lipsă sau în plus de unul sau mai mulți exoni (deleții sau duplicații).

Pentru cine este

• nou-născut cu bărbie mică și despicătură de palat (secvența Pierre Robin);
• copil cu miopie mare de la vârste mici, mai ales împreună cu despicătură de palat sau pierdere de auz;
• copil sau adult tânăr cu dezlipire de retină, mai ales dacă și alte rude au avut una;
• persoană cu pierdere de auz, față cu profil plat și dureri articulare sau artroză apărute devreme.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv: o variantă care cauzează boala (patogenă) confirmă diagnosticul și tipul. Formele cauzate de COL2A1, COL11A1 și COL11A2 se moștenesc dominant: fiecare copil al unei persoane afectate are un risc de 50%, iar semnele pot diferi mult chiar în aceeași familie. Formele COL9A se moștenesc recesiv. Rezultatul arată ce rude merită evaluate, chiar dacă nu au simptome; ele pot face testul țintit pentru varianta găsită.
• Negativ: nu exclude sindromul, al cărui diagnostic se poate pune și pe baza semnelor (clinic). Dacă suspiciunea de cauză genetică rămâne, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS).
• Variantă de semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Nu se folosește singură pentru decizii; examinarea și testarea rudelor o pot lămuri.

Ce nu poate detecta

• cauzele din alte gene, care pot duce și ele la miopie mare sau la dezlipire de retină, cu semne asemănătoare;
• uneori, o porțiune lipsă de un singur exon (deleție);
• o variantă prezentă doar în unele celule (mozaicism), care se poate identifica doar în unele cazuri;
• gravitatea: rezultatul nu spune dacă și când va apărea o dezlipire de retină.

Cum se face

Proba este de sânge din venă (1–2 ml, într-un tub cu anticoagulant EDTA), recoltat la un punct de recoltare; se acceptă și ADN extras, câteva picături de sânge uscate pe un card, frotiu bucal (de pe interiorul obrazului) sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 15–20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) pe o îmbogățire de tip exom (hibridizare în soluție), care acoperă toate regiunile codante, regiunile intronice adiacente și variantele intronice și intergenice descrise ca relevante pentru boală; se analizează genele panelului
• Variante raportate: variante punctiforme (de un singur nucleotid) și mici inserții sau deleții; deleții și duplicații de unul sau mai mulți exoni (CNV), confirmate prin MLPA sau qPCR înainte de raportare; variante intronice cunoscute ca patogene; variante din ADN-ul mitocondrial cunoscute ca asociate cu boala căutată; mozaicism, în unele cazuri
• Gene (7)

  • COL11A1
  • COL11A2
  • COL2A1
  • COL9A1
  • COL9A2
  • COL9A3
  • VCAN
• Probă: sânge recoltat pe EDTA, 1–2 ml (proba recomandată); se pot folosi și ADN genomic (1–2 µg), card cu picături de sânge uscat, frotiu bucal sau salivă
• Durată: 15–20 de zile lucrătoare

Context clinic

• VCAN cauzează vitreoretinopatia Wagner, fără semnele generale ale sindromului Stickler; este inclusă pentru diagnosticul diferențial.