Panel genetic pentru boala Dowling-Degos și alte hiperpigmentări

Pe scurt

Testul citește aproape toate genele (secvențierea exomului) și le interpretează pentru bolile moștenite în care pe piele apar pete închise la culoare (hiperpigmentări), între care boala Dowling-Degos. Cuprinde toate cele 18 gene cunoscute pentru aceste afecțiuni. Este pentru copiii și adulții cu astfel de pete, mai ales când și alte rude le au; medicul genetician stabilește, la consultație, dacă este testul potrivit.

Ce analizează

Testul citește, în aproape toate genele, porțiunile care conțin instrucțiunile pentru proteine (exonii, care împreună formează exomul), precum și ADN-ul mitocondrial. Interpretarea pornește de la afecțiunea pentru care se face testul: medicul genetician transmite semnele și istoricul familiei, iar raportul cuprinde variantele legate de această afecțiune, cu care persoana s-a născut, fie moștenite, fie apărute pentru prima dată la ea. Fiecare variantă se clasifică după criterii internaționale, de la fără efect (benignă) la cauzatoare de boală (patogenă). Separat, raportul poate cuprinde statutul de purtător pentru bolile recesive și descoperirile secundare din lista de gene ACMG: variante legate de alte afecțiuni, fără legătură cu motivul testării, pentru care există prevenție sau tratament. Le alegi la consimțământ, după discuția cu medicul genetician; pentru un copil, aleg părinții.

Exomul include toate cele 18 gene cunoscute pentru afecțiune.

Ce raportează:

• schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante de un singur nucleotid, SNV), în toate genele care conțin instrucțiuni pentru proteine
• mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții și deleții mici, indeluri), în aceleași gene
• fragmente mai mari de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații, CNV), pe care testul le vede doar în parte
• schimbări ale cromozomilor: un cromozom lipsă sau în plus (monosomii, trisomii), ambele copii ale unui cromozom moștenite de la același părinte (disomie uniparentală) sau un set întreg de cromozomi în plus (triploidie)
• variante ale ADN-ului mitocondrial
• variante cunoscute care cauzează boli, din afara porțiunilor care conțin instrucțiuni pentru proteine (variante necodante)
• o variantă de un singur nucleotid prezentă doar într-o parte dintre celule (mozaicism), de la o fracție alelică de peste 5%

Pentru cine este

• adolescent sau adult cu pete închise la culoare, în rețea, în axile, în zona inghinală sau în alte pliuri, care se extind în timp;
• copil cu pete închise și pete deschise la culoare amestecate pe mâini, pe picioare sau pe tot corpul;
• copil sau adult cu pete mici, închise la culoare, pe buze, în jurul gurii ori pe degete;
• multe pete mici, închise la culoare (lentigine), apărute în copilărie, mai ales împreună cu probleme de inimă, de creștere sau hormonale;
• o rudă cu una dintre aceste boli, la care nu se cunoaște încă varianta genetică.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv: s-a găsit o variantă care cauzează boala (patogenă); rezultatul poate confirma diagnosticul și modul de transmitere. Boala Dowling-Degos se transmite dominant, deci fiecare copil are o șansă de 50% să moștenească varianta. Conform MedlinePlus, modificările de pigment din boala Dowling-Degos nu cauzează, de obicei, alte probleme de sănătate. Altfel stau lucrurile la sindromul Peutz-Jeghers sau la complexul Carney: aici un rezultat pozitiv deschide un program de urmărire (digestivă, cardiacă sau endocrină) și permite testarea țintită a rudelor.
• Negativ: nu s-a găsit o cauză în genele analizate. Diagnosticul bolii Dowling-Degos se poate pune și pe baza aspectului pielii și a biopsiei de piele. Dacă suspiciunea genetică rămâne, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS).
• Variantă de semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă cauzează boala. Nu se folosește singură pentru decizii și poate fi reclasificată în timp.

Ce nu poate detecta

• Testul nu este potrivit pentru modificările apărute doar într-o tumoră (variante somatice), pentru demență, bolile psihiatrice sau bolile neurodegenerative care încep târziu și nici pentru probe recoltate în sarcină (prenatale).
• Nu vede fragmentele de cromozom care și-au schimbat locul (translocațiile), moștenirea doar a unei porțiuni de cromozom de la un singur părinte (disomia uniparentală parțială), semnele chimice care pornesc sau opresc genele (metilarea), schimbul de secvență între gene foarte asemănătoare (conversiile genice), variantele prezente în foarte puține celule (mozaicism sub 5%) și variantele prezente într-o mică parte din ADN-ul mitocondrial (heteroplasmie sub 5%).
• Nu vede secvențele scurte repetate de prea multe ori (expansiunile de repetiții); pentru ele se face un test țintit.
• Interpretarea se sprijină pe informațiile clinice și pe istoricul familial transmise: dacă acestea sunt incomplete sau greșite, și interpretarea poate fi.
• Pe măsură ce bazele de date cu variante cresc, o variantă raportată poate fi reclasificată.
• O variantă poate să nu fie recunoscută drept cauza bolii, pentru că funcția unor gene și efectul unor variante nu sunt încă bine cunoscute.

Ca orice exom, testul nu vede sigur:

• majoritatea variantelor din afara exonilor, de exemplu din regiunile care reglează genele;
• unele porțiuni lipsă sau în plus (deleții și duplicații), mai ales cele mici, de un singur exon;
• genele cu „copii” aproape identice în altă parte a genomului;
• de obicei, dacă și când vor apărea semnele sau cât de severe vor fi: aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie.

Cum se face

Proba poate fi un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului), sânge, câteva picături de sânge uscate pe un card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat. Rezultatul este gata în aproximativ 20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențierea exomului prin secvențiere de nouă generație (NGS), după îmbogățirea exonilor genelor care codifică proteine și a ADN-ului mitocondrial; acoperire medie de cel puțin 100×, cu 99,7% din regiunile țintă acoperite de cel puțin 20 de ori; raportul cuprinde variantele legate de indicația pentru care s-a cerut testul
• Variante raportate: variante de un singur nucleotid (SNV), în toate genele care codifică proteine; mici inserții și deleții (indeluri), în toate genele care codifică proteine; deleții și duplicații mai mari (CNV), cu detecție limitată; anomalii cromozomiale: monosomii, trisomii, disomie uniparentală, triploidie; variante ale ADN-ului mitocondrial; variante necodante cunoscute ca producătoare de boală; mozaicism pentru variantele de un singur nucleotid, de la o fracție alelică de peste 5%
• Gene (18)

  • ABCB6
  • ADAM10
  • ADAR
  • BRAF
  • KITLG
  • KRT14
  • KRT5
  • MAP2K1
  • POFUT1
  • POGLUT1
  • PRKAR1A
  • PSENEN
  • PTPN11
  • RAF1
  • SASH1
  • SPRED1
  • ST3GAL5
  • STK11
• Probă: frotiu bucal, sânge, picătură de sânge uscată pe card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat
• Durată: 20 de zile lucrătoare

Context clinic

• Lentiginozele sindromice sunt acoperite prin STK11 (Peutz-Jeghers), PRKAR1A (complexul Carney) și PTPN11, RAF1, BRAF, MAP2K1 (sindromul Noonan cu lentigine multiple). La suspiciunea unei RASopatii, panelul dedicat (HT-0013) cuprinde mai multe gene.