Panel genetic pentru deficitul de piruvat dehidrogenază

Pe scurt

Testul citește aproape toate genele (secvențierea exomului) și le interpretează pentru deficitul de piruvat dehidrogenază, o boală în care celulele nu pot folosi bine zahărul (glucoza) pentru a produce energie. Cuprinde toate cele 23 de gene cunoscute pentru această afecțiune. Este pentru nou-născuții, sugarii și copiii cu acid lactic crescut sau cu semne neurologice care pot ține de această boală; medicul genetician stabilește, la consultație, dacă este testul potrivit.

Ce analizează

Testul citește, în aproape toate genele, porțiunile care conțin instrucțiunile pentru proteine (exonii, care împreună formează exomul), precum și ADN-ul mitocondrial. Interpretarea pornește de la afecțiunea pentru care se face testul: medicul genetician transmite semnele și istoricul familiei, iar raportul cuprinde variantele legate de această afecțiune, cu care persoana s-a născut, fie moștenite, fie apărute pentru prima dată la ea. Fiecare variantă se clasifică după criterii internaționale, de la fără efect (benignă) la cauzatoare de boală (patogenă). Separat, raportul poate cuprinde statutul de purtător pentru bolile recesive și descoperirile secundare din lista de gene ACMG: variante legate de alte afecțiuni, fără legătură cu motivul testării, pentru care există prevenție sau tratament. Le alegi la consimțământ, după discuția cu medicul genetician; pentru un copil, aleg părinții.

Exomul include toate cele 23 de gene cunoscute pentru afecțiune.

Ce raportează:

• schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante de un singur nucleotid, SNV), în toate genele care conțin instrucțiuni pentru proteine
• mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții și deleții mici, indeluri), în aceleași gene
• fragmente mai mari de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații, CNV), pe care testul le vede doar în parte
• schimbări ale cromozomilor: un cromozom lipsă sau în plus (monosomii, trisomii), ambele copii ale unui cromozom moștenite de la același părinte (disomie uniparentală) sau un set întreg de cromozomi în plus (triploidie)
• variante ale ADN-ului mitocondrial
• variante cunoscute care cauzează boli, din afara porțiunilor care conțin instrucțiuni pentru proteine (variante necodante)
• o variantă de un singur nucleotid prezentă doar într-o parte dintre celule (mozaicism), de la o fracție alelică de peste 5%

Pentru cine este

• nou-născut sau sugar cu acid lactic crescut în sânge, mai ales când raportul dintre lactat și piruvat este normal sau scăzut;
• copil cu întârziere în dezvoltare, tonus muscular scăzut (hipotonie), convulsii și malformații ale creierului, de exemplu ale structurii care leagă cele două emisfere (corpul calos);
• copil cu episoade de slăbiciune sau de mers nesigur, declanșate de boli ori de mese bogate în glucide;
• copil al cărui RMN arată leziuni ale unor zone adânci ale creierului (ganglionii bazali) și ale trunchiului cerebral, cu aspect de sindrom Leigh;
• fată cu malformații cerebrale și acid lactic crescut, chiar dacă activitatea enzimei a ieșit normală.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv în PDHA1, PDHB, DLAT, PDHX sau PDP1: rezultatul confirmă diagnosticul. Conform ghidului internațional de consens din 2026, dieta cetogenă este tratamentul de bază și se recomandă să fie începută cât mai curând după confirmarea genetică, alături de tiamină (vitamina B1).
• Pozitiv în DLD sau ECHS1: rezultatul contează la fel de mult, pentru că în aceste boli dieta cetogenă nu se folosește.
• Pozitiv în SLC19A3: o boală a ganglionilor bazali care răspunde la biotină (vitamina B7) și tiamină (vitamina B1); conform GeneReviews, în formele clasice, tratamentul dat devreme ameliorează simptomele în câteva zile.
• Negativ: în genele cunoscute pentru afecțiune nu s-a găsit o cauză, ceea ce nu exclude boala. Dacă suspiciunea rămâne, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS), care include și ADN-ul mitocondrial.
• Variantă de semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Analizele biochimice și testarea părinților ajută la lămurirea ei.

Ce nu poate detecta

• Testul nu este potrivit pentru modificările apărute doar într-o tumoră (variante somatice), pentru demență, bolile psihiatrice sau bolile neurodegenerative care încep târziu și nici pentru probe recoltate în sarcină (prenatale).
• Nu vede fragmentele de cromozom care și-au schimbat locul (translocațiile), moștenirea doar a unei porțiuni de cromozom de la un singur părinte (disomia uniparentală parțială), semnele chimice care pornesc sau opresc genele (metilarea), schimbul de secvență între gene foarte asemănătoare (conversiile genice), variantele prezente în foarte puține celule (mozaicism sub 5%) și variantele prezente într-o mică parte din ADN-ul mitocondrial (heteroplasmie sub 5%).
• Nu vede secvențele scurte repetate de prea multe ori (expansiunile de repetiții); pentru ele se face un test țintit.
• Interpretarea se sprijină pe informațiile clinice și pe istoricul familial transmise: dacă acestea sunt incomplete sau greșite, și interpretarea poate fi.
• Pe măsură ce bazele de date cu variante cresc, o variantă raportată poate fi reclasificată.
• O variantă poate să nu fie recunoscută drept cauza bolii, pentru că funcția unor gene și efectul unor variante nu sunt încă bine cunoscute.

Ca orice exom, testul nu vede sigur:

• majoritatea variantelor din afara exonilor, de exemplu din regiunile care reglează genele;
• unele porțiuni lipsă sau în plus (deleții și duplicații), mai ales cele mici, de un singur exon;
• genele cu „copii” aproape identice în altă parte a genomului;
• de obicei, dacă și când vor apărea semnele sau cât de severe vor fi: aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie.

Cum se face

Proba poate fi un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului), sânge, câteva picături de sânge uscate pe un card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat. Rezultatul este gata în aproximativ 20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențierea exomului prin secvențiere de nouă generație (NGS), după îmbogățirea exonilor genelor care codifică proteine și a ADN-ului mitocondrial; acoperire medie de cel puțin 100×, cu 99,7% din regiunile țintă acoperite de cel puțin 20 de ori; raportul cuprinde variantele legate de indicația pentru care s-a cerut testul
• Variante raportate: variante de un singur nucleotid (SNV), în toate genele care codifică proteine; mici inserții și deleții (indeluri), în toate genele care codifică proteine; deleții și duplicații mai mari (CNV), cu detecție limitată; anomalii cromozomiale: monosomii, trisomii, disomie uniparentală, triploidie; variante ale ADN-ului mitocondrial; variante necodante cunoscute ca producătoare de boală; mozaicism pentru variantele de un singur nucleotid, de la o fracție alelică de peste 5%
• Gene (23)

  • BOLA3
  • DLAT
  • DLD
  • ECHS1
  • FBXL4
  • GLRX5
  • HIBCH
  • IBA57
  • ISCA1
  • ISCA2
  • LIAS
  • LIPT1
  • LIPT2
  • NFU1
  • PDHA1
  • PDHB
  • PDHX
  • PDP1
  • SLC19A2
  • SLC19A3
  • SLC25A19
  • SLC25A26
  • TPK1
• Probă: frotiu bucal, sânge, picătură de sânge uscată pe card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat
• Durată: 20 de zile lucrătoare

Context clinic

• Ghidul de consens din 2026 (Keshavan) preferă exomul sau genomul clinic față de un panel țintit, în funcție de resurse. Interpretarea orientată pe cele 23 de gene rămâne pentru o suspiciune precisă; la un tablou larg sau după un rezultat negativ, WGS, care include și ADN-ul mitocondrial.
• Genele acidului lipoic și ale centrilor fier-sulf: LIAS, LIPT1, LIPT2, BOLA3, NFU1, IBA57, ISCA1, ISCA2, GLRX5. Genele bolilor care pot imita deficitul: ECHS1, HIBCH, FBXL4, SLC25A26.