Sari la conținut

Cookie-uri și confidențialitate

Folosim cookie-uri necesare pentru funcționarea site-ului și, cu acordul tău, cookie-uri care ne ajută să înțelegem cum este folosit site-ul și să măsurăm campaniile. Poți schimba alegerea oricând din „Setări cookie”, în subsolul paginii. Detalii în Politica de cookies și în Politica de confidențialitate.

Helixomic
Programări și informații: +40 377 703 506

Boli genetice rare

Panel genetic pentru pierderea auzului sindromică

Pe scurt

Testul citește aproape toate genele (secvențierea exomului) și le interpretează pentru pierderea de auz care face parte dintr-un sindrom, adică apare împreună cu semne la nivelul altor organe, de exemplu ochii, rinichii, inima sau pielea (pierdere de auz sindromică). Cuprinde toate cele 79 de gene cunoscute pentru aceste afecțiuni. Este pentru copiii și adulții cu pierdere de auz și alte semne care sugerează un sindrom; medicul genetician stabilește, la consultație, dacă este testul potrivit.

Ce analizează

Testul citește, în aproape toate genele, porțiunile care conțin instrucțiunile pentru proteine (exonii, care împreună formează exomul), precum și ADN-ul mitocondrial. Interpretarea pornește de la afecțiunea pentru care se face testul: medicul genetician transmite semnele și istoricul familiei, iar raportul cuprinde variantele legate de această afecțiune, cu care persoana s-a născut, fie moștenite, fie apărute pentru prima dată la ea. Fiecare variantă se clasifică după criterii internaționale, de la fără efect (benignă) la cauzatoare de boală (patogenă). Separat, raportul poate cuprinde statutul de purtător pentru bolile recesive și descoperirile secundare din lista de gene ACMG: variante legate de alte afecțiuni, fără legătură cu motivul testării, pentru care există prevenție sau tratament. Le alegi la consimțământ, după discuția cu medicul genetician; pentru un copil, aleg părinții.

Exomul include toate cele 79 de gene cunoscute pentru afecțiune.

Ce raportează:

  • schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante de un singur nucleotid, SNV), în toate genele care conțin instrucțiuni pentru proteine
  • mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții și deleții mici, indeluri), în aceleași gene
  • fragmente mai mari de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații, CNV), pe care testul le vede doar în parte
  • schimbări ale cromozomilor: un cromozom lipsă sau în plus (monosomii, trisomii), ambele copii ale unui cromozom moștenite de la același părinte (disomie uniparentală) sau un set întreg de cromozomi în plus (triploidie)
  • variante ale ADN-ului mitocondrial
  • variante cunoscute care cauzează boli, din afara porțiunilor care conțin instrucțiuni pentru proteine (variante necodante)
  • o variantă de un singur nucleotid prezentă doar într-o parte dintre celule (mozaicism), de la o fracție alelică de peste 5%

Pentru cine este

  • pierdere de auz împreună cu o șuviță albă, ochi de culori diferite sau pete fără pigment pe piele;
  • pierdere de auz cu orificii sau chisturi în fața urechii ori pe gât și cu malformații ale rinichilor;
  • pierdere de auz cu vedere slabă noaptea sau câmp vizual îngustat;
  • copil surd cu leșinuri la efort, la emoții sau la sperietură, ori cu interval QT lung pe electrocardiogramă;
  • pierdere de auz cu sânge în urină, boală de rinichi în familie, tiroidă mărită (gușă) sau un canal al urechii interne lărgit la imagistică (apeduct vestibular lărgit);
  • fată sau femeie cu pierdere de auz și menstruație absentă ori oprită devreme.

Ce poate arăta rezultatul

  • Pozitiv: rezultatul confirmă sindromul și modul de transmitere. Diagnosticul schimbă adesea urmărirea: un sindrom Jervell și Lange-Nielsen are nevoie de tratament cardiologic, sindromul Usher de controale oftalmologice, iar sindromul Alport de urmărirea rinichilor. Rudele pot face apoi un test țintit.
  • O singură variantă într-o genă recesivă: de obicei înseamnă statutul de purtător. În sindromul Jervell și Lange-Nielsen, conform GeneReviews, purtătorii pot avea și ei un interval QT lung, deci rezultatul contează și pentru părinți.
  • Negativ: în genele analizate nu s-a găsit o cauză, ceea ce nu exclude un sindrom genetic. Dacă suspiciunea rămâne, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS).
  • Variantă de semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Nu se folosește singură pentru decizii; examinarea țintită și testarea părinților o pot lămuri.

Ce nu poate detecta

  • Testul nu este potrivit pentru modificările apărute doar într-o tumoră (variante somatice), pentru demență, bolile psihiatrice sau bolile neurodegenerative care încep târziu și nici pentru probe recoltate în sarcină (prenatale).
  • Nu vede fragmentele de cromozom care și-au schimbat locul (translocațiile), moștenirea doar a unei porțiuni de cromozom de la un singur părinte (disomia uniparentală parțială), semnele chimice care pornesc sau opresc genele (metilarea), schimbul de secvență între gene foarte asemănătoare (conversiile genice), variantele prezente în foarte puține celule (mozaicism sub 5%) și variantele prezente într-o mică parte din ADN-ul mitocondrial (heteroplasmie sub 5%).
  • Nu vede secvențele scurte repetate de prea multe ori (expansiunile de repetiții); pentru ele se face un test țintit.
  • Interpretarea se sprijină pe informațiile clinice și pe istoricul familial transmise: dacă acestea sunt incomplete sau greșite, și interpretarea poate fi.
  • Pe măsură ce bazele de date cu variante cresc, o variantă raportată poate fi reclasificată.
  • O variantă poate să nu fie recunoscută drept cauza bolii, pentru că funcția unor gene și efectul unor variante nu sunt încă bine cunoscute.

Ca orice exom, testul nu vede sigur:

  • majoritatea variantelor din afara exonilor, de exemplu din regiunile care reglează genele;
  • unele porțiuni lipsă sau în plus (deleții și duplicații), mai ales cele mici, de un singur exon;
  • genele cu „copii” aproape identice în altă parte a genomului;
  • de obicei, dacă și când vor apărea semnele sau cât de severe vor fi: aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie.

Cum se face

Proba poate fi un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului), sânge, câteva picături de sânge uscate pe un card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat. Rezultatul este gata în aproximativ 20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

  • Metodă: secvențierea exomului prin secvențiere de nouă generație (NGS), după îmbogățirea exonilor genelor care codifică proteine și a ADN-ului mitocondrial; acoperire medie de cel puțin 100×, cu 99,7% din regiunile țintă acoperite de cel puțin 20 de ori; raportul cuprinde variantele legate de indicația pentru care s-a cerut testul
  • Variante raportate: variante de un singur nucleotid (SNV), în toate genele care codifică proteine; mici inserții și deleții (indeluri), în toate genele care codifică proteine; deleții și duplicații mai mari (CNV), cu detecție limitată; anomalii cromozomiale: monosomii, trisomii, disomie uniparentală, triploidie; variante ale ADN-ului mitocondrial; variante necodante cunoscute ca producătoare de boală; mozaicism pentru variantele de un singur nucleotid, de la o fracție alelică de peste 5%
  • Gene (79): caută în lista genelor
  • Probă: frotiu bucal, sânge, picătură de sânge uscată pe card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat
  • Durată: 20 de zile lucrătoare

Lista genelor incluse

79 de gene

  • ABHD12
  • ACOX1
  • ADGRV1
  • AFG2A
  • AIFM1
  • ALMS1
  • ANKH
  • ARSG
  • ATP6V1B1
  • ATP6V1B2
  • BCS1L
  • BSND
  • CACNA1D
  • CATSPER2
  • CDC14A
  • CDH23
  • CEP250
  • CEP78
  • CHD7
  • CISD2
  • CLPP
  • CLRN1
  • COL11A1
  • COL11A2
  • COL2A1
  • COL4A3
  • COL4A4
  • COL4A5
  • COL9A1
  • COL9A2
  • COL9A3
  • DNMT1
  • EDN3
  • EDNRB
  • EYA1
  • FDXR
  • FGF3
  • GATA3
  • GGPS1
  • GPSM2
  • HARS2
  • HSD17B4
  • KARS1
  • KCNE1
  • KCNJ16
  • KCNQ1
  • KIT
  • KITLG
  • LARS2
  • MITF
  • MPZ
  • MYH9
  • MYO7A
  • NDP
  • NLRP3
  • OPA1
  • PAX3
  • PCDH15
  • PEX1
  • PEX6
60 din 79

Întrebări frecvente

Teste înrudite

Surse

  1. GeneReviews: Genetic Hearing Loss Overview (Shearer AE et al., revizia din 2026), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1434/
  2. GeneReviews: Jervell and Lange-Nielsen Syndrome (Tranebjærg L et al., actualizarea din 2017), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1405/
  3. MedlinePlus Genetics: What are the different types of genetic tests?, https://medlineplus.gov/genetics/understanding/testing/types/
  4. MedlinePlus Genetics: What are whole exome sequencing and whole genome sequencing?, https://medlineplus.gov/genetics/understanding/testing/sequencing/
  5. Richards S et al. Standards and guidelines for the interpretation of sequence variants, ACMG/AMP (Genet Med, 2015), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4544753/
  6. Manickam K et al. Exome and genome sequencing for pediatric patients with congenital anomalies or intellectual disability: an evidence-based clinical guideline of the ACMG (Genet Med, 2021), https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34211152/
  7. Lee K et al. ACMG SF v3.3 list for reporting of secondary findings in clinical exome and genome sequencing, ACMG (Genet Med, 2025), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12318660/
  8. ESHG. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics (Eur J Hum Genet, 2009), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/

Nu știi ce test ți se potrivește?

Medicul genetician alege testul împreună cu tine, după simptome și istoricul familiei.

Dr. Anca Neacșu, medic specialist genetică medicală