Panel genetic pentru surditate și hipoacuzie

Pe scurt

Panelul analizează 272 de gene asociate cu pierderea auzului, atât cu formele izolate (nesindromice), cât și cu sindroamele în care pierderea de auz (hipoacuzia) apare alături de semne la ochi, rinichi, inimă, tiroidă sau pigmentare. Se potrivește mai ales când nu este clar dacă pierderea de auz a unui copil sau a unui adult face parte dintr-un sindrom. Testul se alege la consultația de genetică medicală.

Ce analizează

Auzul depinde de sute de proteine din urechea internă și din nervul auditiv, așa că o pierdere de auz genetică poate avea cauza în foarte multe gene. Unele forme rămân limitate la ureche, altele sunt primul semn al unui sindrom ale cărui celelalte manifestări apar mai târziu.

Testul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) cele 272 de gene ale panelului și caută în ele și fragmente de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații, CNV). Genele acoperă:

• formele nesindromice frecvente: GJB2 și GJB6, STRC, OTOF, SLC26A4, MYO15A, TMC1, TECTA și multe altele;
• sindromul Usher, sindromul Waardenburg, spectrul branhio-oto-renal, sindromul Jervell și Lange-Nielsen, sindroamele Alport, Stickler, CHARGE, Treacher Collins, Wolfram și Perrault;
• boli metabolice cu pierdere de auz, dintre care câteva au un tratament specific;
• ADN-ul mitocondrial, a cărui analiză este inclusă, cu gene precum MT-RNR1, ale cărei variante cresc sensibilitatea urechii la antibioticele din grupa aminoglicozidelor.

Pentru cine este

• copil cu pierdere de auz confirmată, cu originea în urechea internă sau în nervul auditiv (neurosenzorială), la care încă nu se știe dacă există și alte probleme medicale;
• copil sau adult cu pierdere de auz și semne la alte organe, fără un sindrom anume suspectat;
• mai multe persoane din familie cu pierdere de auz;
• copil surd cu părinți auzitori, când familia vrea să afle riscul pentru o sarcină viitoare;
• pierdere de auz apărută după un tratament cu antibiotice din grupa aminoglicozidelor.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv: s-au găsit una sau două variante care cauzează sau probabil cauzează boala (patogene ori probabil patogene), după modul de transmitere, iar ele explică pierderea de auz. Diagnosticul spune dacă pierderea de auz poate progresa, dacă e bine să fie urmărite și alte organe (ochii, inima, rinichii) și care e riscul pentru frați.
• O singură variantă într-o genă recesivă: de obicei înseamnă statutul de purtător, care nu explică singur pierderea de auz.
• Negativ: în genele analizate nu s-a găsit o cauză, ceea ce nu exclude o cauză genetică. Conform GeneReviews, o cauză genetică se găsește la până la 60% dintre copiii cu surditate congenitală bilaterală severă sau profundă și la aproximativ 20% dintre adulții cu pierdere de auz. Dacă suspiciunea rămâne, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS).
• Variantă de semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Nu se folosește singură pentru decizii; testarea părinților o poate lămuri.

Ce nu poate detecta

• cauzele negenetice, mai ales infecția cu citomegalovirus (CMV) dobândită înainte de naștere (congenitală), cea mai frecventă cauză dobândită a surdității la copilul mic, care se caută separat, ideal în primele trei săptămâni de viață;
• sindroamele cromozomiale, pentru care se face cariotipul sau analiza cromozomilor prin microarray;
• variantele din genele care nu sunt în panel;
• unele variante legate de boală, care pot rămâne neidentificate din cauza limitelor actuale ale tehnologiei de testare și ale cunoștințelor medicale.

Cum se face

Proba este de sânge din venă, recoltat într-un tub cu anticoagulant (EDTA), la un punct de recoltare; se acceptă și un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului), salivă sau ADN extras. Pentru a lămuri o variantă, se poate recomanda și testarea părinților. Rezultatul vine, de obicei, în 32 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS), panel de gene, cu analiza CNV și a ADN-ului mitocondrial
• Variante raportate: variante în genele panelului; variații ale numărului de copii (CNV); variante ale ADN-ului mitocondrial
• Gene (272): caută în lista genelor
• Probă: sânge periferic pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (conform instrucțiunilor kitului)
• Durată: 32 de zile lucrătoare

Context clinic

• Exemplu de cauză cu tratament specific inclusă în panel: deficitul transportorului de riboflavină (SLC52A2, SLC52A3), în care se administrează riboflavină. Gena BTD (deficitul de biotinidază) nu face parte din versiunea actuală a panelului.