Pe scurt
Testul citește aproape toate genele (secvențierea exomului) și le interpretează pentru malformațiile rinichilor și ale căilor urinare (CAKUT), de exemplu un rinichi absent (agenezie renală) sau format anormal (displazie renală). Cuprinde toate cele 64 de gene cunoscute pentru afecțiune. Este pentru copiii cu astfel de malformații, mai ales când sunt afectați ambii rinichi, există alte semne sau rude cu aceeași problemă; medicul genetician stabilește, la consultație, dacă este testul potrivit.
Ce analizează
Testul citește, în aproape toate genele, porțiunile care conțin instrucțiunile pentru proteine (exonii, care împreună formează exomul), precum și ADN-ul mitocondrial. Interpretarea pornește de la afecțiunea pentru care se face testul: medicul genetician transmite semnele și istoricul familiei, iar raportul cuprinde variantele legate de această afecțiune, cu care persoana s-a născut, fie moștenite, fie apărute pentru prima dată la ea. Fiecare variantă se clasifică după criterii internaționale, de la fără efect (benignă) la cauzatoare de boală (patogenă). Separat, raportul poate cuprinde statutul de purtător pentru bolile recesive și descoperirile secundare din lista de gene ACMG: variante legate de alte afecțiuni, fără legătură cu motivul testării, pentru care există prevenție sau tratament. Le alegi la consimțământ, după discuția cu medicul genetician; pentru un copil, aleg părinții.
Exomul include toate cele 64 de gene cunoscute pentru afecțiune.
Ce raportează:
- schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante de un singur nucleotid, SNV), în toate genele care conțin instrucțiuni pentru proteine
- mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții și deleții mici, indeluri), în aceleași gene
- fragmente mai mari de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații, CNV), pe care testul le vede doar în parte
- schimbări ale cromozomilor: un cromozom lipsă sau în plus (monosomii, trisomii), ambele copii ale unui cromozom moștenite de la același părinte (disomie uniparentală) sau un set întreg de cromozomi în plus (triploidie)
- variante ale ADN-ului mitocondrial
- variante cunoscute care cauzează boli, din afara porțiunilor care conțin instrucțiuni pentru proteine (variante necodante)
- o variantă de un singur nucleotid prezentă doar într-o parte dintre celule (mozaicism), de la o fracție alelică de peste 5%
Pentru cine este
- un rinichi absent, mic sau format anormal (displazic), mai ales când sunt afectați ambii rinichi;
- rinichi înlocuit de chisturi (rinichi multichistic displazic), întoarcerea urinei din vezică spre rinichi (reflux vezicoureteral) sever, obstrucție la ieșirea urinei din bazinet sau un pliu care blochează canalul urinar la băieți (valve de uretră posterioară), cu boală cronică de rinichi apărută devreme;
- anomalii ale rinichilor împreună cu alte semne: auz scăzut sau fistule în fața urechii, o fisură a unei structuri a ochiului (colobom) sau alte malformații ale ochiului, diabet apărut la vârstă tânără;
- nou-născut cu anomalii renale grave, depistate adesea încă din sarcină, când familia vrea să afle cauza;
- mai multe rude cu anomalii ale rinichilor sau ale căilor urinare.
Ce poate arăta rezultatul
- Pozitiv. O variantă care cauzează sau probabil cauzează boala (patogenă sau probabil patogenă) explică anomalia și arată ce merită urmărit în afara rinichiului: glicemia la variantele din HNF1B, ochii la PAX2, auzul la EYA1. Aceeași variantă poate cauza anomalii foarte diferite chiar în aceeași familie.
- Negativ. Conform recomandărilor europene din 2022, o cauză într-o singură genă (monogenică) se găsește doar la 10–15% dintre persoanele cu CAKUT, chiar și cu secvențiere extinsă. Un rezultat negativ nu exclude o cauză genetică. Dacă suspiciunea de cauză genetică rămâne, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS).
- Variantă de semnificație incertă (VUS). Nu se știe încă dacă modificarea găsită cauzează anomalia, așa că nu se folosește singură pentru decizii. Ecografia renală a părinților și testarea lor ajută la încadrare.
Ce nu poate detecta
- Testul nu este potrivit pentru modificările apărute doar într-o tumoră (variante somatice), pentru demență, bolile psihiatrice sau bolile neurodegenerative care încep târziu și nici pentru probe recoltate în sarcină (prenatale).
- Nu vede fragmentele de cromozom care și-au schimbat locul (translocațiile), moștenirea doar a unei porțiuni de cromozom de la un singur părinte (disomia uniparentală parțială), semnele chimice care pornesc sau opresc genele (metilarea), schimbul de secvență între gene foarte asemănătoare (conversiile genice), variantele prezente în foarte puține celule (mozaicism sub 5%) și variantele prezente într-o mică parte din ADN-ul mitocondrial (heteroplasmie sub 5%).
- Nu vede secvențele scurte repetate de prea multe ori (expansiunile de repetiții); pentru ele se face un test țintit.
- Interpretarea se sprijină pe informațiile clinice și pe istoricul familial transmise: dacă acestea sunt incomplete sau greșite, și interpretarea poate fi.
- Pe măsură ce bazele de date cu variante cresc, o variantă raportată poate fi reclasificată.
- O variantă poate să nu fie recunoscută drept cauza bolii, pentru că funcția unor gene și efectul unor variante nu sunt încă bine cunoscute.
Ca orice exom, testul nu vede sigur:
- majoritatea variantelor din afara exonilor, de exemplu din regiunile care reglează genele;
- unele porțiuni lipsă sau în plus (deleții și duplicații), mai ales cele mici, de un singur exon;
- genele cu „copii” aproape identice în altă parte a genomului;
- de obicei, dacă și când vor apărea semnele sau cât de severe vor fi: aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie.
Cum se face
Proba poate fi un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului), sânge, câteva picături de sânge uscate pe un card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat. Rezultatul este gata în aproximativ 20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.
Pentru medici
- Metodă: secvențierea exomului prin secvențiere de nouă generație (NGS), după îmbogățirea exonilor genelor care codifică proteine și a ADN-ului mitocondrial; acoperire medie de cel puțin 100×, cu 99,7% din regiunile țintă acoperite de cel puțin 20 de ori; raportul cuprinde variantele legate de indicația pentru care s-a cerut testul
- Variante raportate: variante de un singur nucleotid (SNV), în toate genele care codifică proteine; mici inserții și deleții (indeluri), în toate genele care codifică proteine; deleții și duplicații mai mari (CNV), cu detecție limitată; anomalii cromozomiale: monosomii, trisomii, disomie uniparentală, triploidie; variante ale ADN-ului mitocondrial; variante necodante cunoscute ca producătoare de boală; mozaicism pentru variantele de un singur nucleotid, de la o fracție alelică de peste 5%
- Gene (64): caută în lista genelor
- Probă: frotiu bucal, sânge, picătură de sânge uscată pe card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat
- Durată: 20 de zile lucrătoare
Context clinic
- Conform recomandărilor europene din 2022 (Knoers și colaboratorii), cauzalitatea variantelor raportate în ROBO2, SOX17, TRAP1 și DSTYK, gene din lista testului, este discutabilă; un rezultat în aceste gene se interpretează cu prudență.
Lista genelor incluse
64 de gene
Întrebări frecvente
Riscul depinde de cauză: dacă varianta a apărut pentru prima dată la copil (de novo), riscul pentru un alt copil este mic, deși nu zero. Dacă vine de la un părinte, riscul este de 50% în formele dominante, cele mai multe, iar gravitatea nu se poate prezice; în formele recesive, ca sindromul Fraser, riscul este de 25%. Fără o cauză găsită, riscul se estimează din istoricul familiei și din ecografiile renale ale părinților.
Tratamentul depinde mai ales de cât de bine funcționează rinichii. Un diagnostic genetic arată însă ce alte organe merită urmărite și contează când o rudă se gândește să doneze un rinichi. Discutăm aceste lucruri la consultația de după rezultat.
Teste înrudite
Surse
- Knoers N și colab., Genetic testing in the diagnosis of chronic kidney disease: recommendations for clinical practice, Nephrol Dial Transplant 2022;37(2):239-254, https://doi.org/10.1093/ndt/gfab218
- GeneReviews: PAX2-Related Disorder (Bower MA, Schimmenti LA, Eccles MR), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1451/
- GeneReviews: Branchiootorenal Spectrum Disorder (Smith RJH, Azaiez H), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1380/
- GeneReviews: SALL1-Related Townes-Brocks Syndrome (Graziano C, Olivucci G), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1445/
- MedlinePlus Genetics: Fraser syndrome, https://medlineplus.gov/genetics/condition/fraser-syndrome/
- MedlinePlus Genetics: What are the different types of genetic tests?, https://medlineplus.gov/genetics/understanding/testing/types/
- MedlinePlus Genetics: What are whole exome sequencing and whole genome sequencing?, https://medlineplus.gov/genetics/understanding/testing/sequencing/
- Richards S et al. Standards and guidelines for the interpretation of sequence variants, ACMG/AMP (Genet Med, 2015), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4544753/
- Manickam K et al. Exome and genome sequencing for pediatric patients with congenital anomalies or intellectual disability: an evidence-based clinical guideline of the ACMG (Genet Med, 2021), https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34211152/
- Lee K et al. ACMG SF v3.3 list for reporting of secondary findings in clinical exome and genome sequencing, ACMG (Genet Med, 2025), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12318660/
- ESHG. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics (Eur J Hum Genet, 2009), https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/
