Panel genetic pentru sindroamele Ehlers-Danlos și Marfan, 49 de gene

Pe scurt

Panelul caută cauza genetică a unei boli moștenite a țesutului care susține pielea, articulațiile și vasele (țesutul conjunctiv): sindroamele Ehlers-Danlos, sindromul Marfan, sindromul Loeys-Dietz și alte boli care le seamănă. Este pentru copii și adulți cu semne la nivelul pielii, articulațiilor, ochilor sau aortei, la care medicul genetician nu poate spune doar din examinare despre care boală e vorba. Diagnosticul precis contează, pentru că fiecare boală are alt plan de urmărire.

Ce analizează

Țesutul conjunctiv ține împreună pielea, articulațiile, vasele și organele. Variantele în genele care îl construiesc, de exemplu FBN1 în sindromul Marfan sau COL3A1 în forma vasculară de Ehlers-Danlos, îl fac mai puțin rezistent decât normal. Panelul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) 49 de gene: cele ale sindroamelor Ehlers-Danlos, Marfan și Loeys-Dietz, o parte din genele anevrismelor de aortă toracică ereditare, genele formelor de cutis laxa și ale altor boli din diagnosticul diferențial. Panelul raportează schimbările unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme), mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții sau deleții mici) și fragmente mai mari lipsă sau în plus din gene (variații ale numărului de copii, CNV: deleții sau duplicații).

Pentru cine este

• dilatarea rădăcinii aortei sau o ruptură în peretele aortei (disecție de aortă) la vârstă tânără, ori în mai multe generații ale familiei;
• semne care pot sugera sindromul Marfan: statură înaltă cu membre lungi, deplasarea lentilei ochiului (luxația cristalinului), deformări ale toracelui;
• piele foarte elastică sau fragilă, vânătăi ușoare și articulații foarte mobile;
• vase sinuoase, anevrisme în mai multe locuri sau rupturi de organe;
• un tablou clinic incomplet, la care mai multe boli ale țesutului conjunctiv sunt posibile.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv. S-a găsit o variantă care cauzează boala (patogenă), iar ea arată despre ce boală e vorba. Asta schimbă controalele: de exemplu, frecvența ecografiilor de aortă sau precauțiile la efort. Conform criteriilor Ghent revizuite (nosologia Ghent), o variantă FBN1 cântărește mult în diagnosticul sindromului Marfan. Rudele pot face apoi un test țintit pentru varianta găsită.
• Negativ. În genele analizate nu s-a găsit o cauză, ceea ce nu exclude o boală a țesutului conjunctiv. Pentru tipul hipermobil de Ehlers-Danlos nu există încă o genă cunoscută. Dacă suspiciunea pentru alte forme rămâne puternică, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este o analiză extinsă, secvențierea întregului genom (WGS).
• Variantă de semnificație incertă (VUS). O modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Până se lămurește, nu se folosește pentru decizii medicale; uneori o lămurește testarea părinților sau a altor rude afectate.

Ce nu poate detecta

• Tipul hipermobil de Ehlers-Danlos, care se diagnostichează clinic.
• Variantele din gene neincluse în panel, de exemplu ACTA2, MYH11, MYLK și PRKG1, gene ale anevrismelor de aortă toracică ereditare. La o boală a aortei fără semne de sindrom, inclusiv în familie, panelul de 64 de gene (HT-0490) le include.
• Ca metodă, secvențierea poate citi incomplet regiunile foarte asemănătoare cu alte porțiuni ale genomului, cum este o parte din gena TNXB, asemănătoare cu o pseudogenă, și poate rata variantele prezente doar într-o mică parte dintre celule (mozaicism de nivel scăzut).

Unele variante legate de boală pot rămâne neidentificate, din cauza limitelor actuale ale tehnologiei și ale cunoștințelor medicale, iar uneori rezultatul nu este concludent.

Cum se face

Proba este de sânge venos, recoltat într-un centru partener; se acceptă și ADN extras, un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului) sau salivă. Rezultatul vine, de regulă, în 32 de zile lucrătoare de la primirea probei. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS), panel de gene, cu analiza CNV
• Variante raportate: variante punctiforme (SNV); mici inserții și deleții (indeli); variații ale numărului de copii (CNV)
• Gene (49)

  • ADAMTS2
  • AEBP1
  • ALDH18A1
  • ATP6V0A2
  • ATP6V1A
  • ATP7A
  • B3GALT6
  • B4GALT7
  • BGN
  • C1R
  • C1S
  • CBS
  • CHST14
  • COL12A1
  • COL1A1
  • COL1A2
  • COL3A1
  • COL5A1
  • COL5A2
  • COL6A1
  • COL6A2
  • COL6A3
  • DSE
  • EFEMP1
  • EFEMP2
  • ELN
  • FBLN5
  • FBN1
  • FBN2
  • FKBP14
  • GORAB
  • LOX
  • LTBP2
  • LTBP4
  • PLOD1
  • PRDM5
  • PYCR1
  • RIN2
  • ROBO3
  • SKI
  • SLC39A13
  • SMAD2
  • SMAD3
  • TGFB2
  • TGFB3
  • TGFBR1
  • TGFBR2
  • TNXB
  • ZNF469
• Probă: sânge periferic pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (conform instrucțiunilor kitului)
• Durată: 32 de zile lucrătoare

Context clinic

• ACTA2, MYH11, MYLK și PRKG1 sunt patru dintre cele 11 gene cu validitate definitivă sau puternică pentru anevrismul de aortă toracică ereditar, conform ClinGen (Renard 2018). HT-0490 le include pe toate.
• Față de HT-0491 (32 de gene, doar tipurile de EDS), acest panel adaugă genele Marfan, Loeys-Dietz și cutis laxa, dar nu are câteva gene rare de EDS din HT-0491 (de exemplu COL5A3, PLOD3, PIEZO2). Alegerea se face la consultație.