Boala Rendu-Osler (telangiectazia hemoragică ereditară): cauze genetice, diagnostic și testare
- Autor
- Dr. Anca Neacșu
- Publicat
- Actualizat
- Actualizat la
- Timp de citire
- 14 min de citit
Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Poate sângerezi des din nas de ani de zile și ai mici pete roșii pe buze, ori o rudă a primit diagnosticul de boală Rendu-Osler. Mai departe vom discuta ce este boala, cum se confirmă, ce aduce testul genetic și ce controale recomandă ghidurile.
Pe scurt: boala Rendu-Osler și genetica ei
Boala Rendu-Osler, numită medical telangiectazia hemoragică ereditară (HHT), este o boală moștenită în care unele artere se leagă direct de vene, fără vasele capilare dintre ele. Se transmite autozomal dominant: fiecare copil al unei persoane cu HHT are o șansă de 50% să moștenească varianta. Primul semn sunt de obicei sângerările din nas repetate, apoi pete roșii pe buze și pe degete și, la unele persoane, malformații în plămâni, în ficat sau în creier. Diagnosticul acestei afecțiuni genetice se pune după criteriile clinice sau printr-o variantă patogenă în ACVRL1, ENG sau SMAD4. Sângerările și anemia se pot ține sub control. Malformațiile din plămâni găsite din timp se pot trata, de aceea ghidurile recomandă verificarea plămânilor la toți cei cu HHT confirmată sau posibilă. Rudele, inclusiv copiii, pot face testul pentru varianta din familie. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre bolile genetice rare.
Ce este boala Rendu-Osler
Vasele fragile: telangiectaziile și malformațiile arteriovenoase
Legăturile directe dintre artere și vene se numesc malformații arteriovenoase. Cele mici sunt telangiectaziile, pete roșii care pălesc la apăsare; cele mari, de la câțiva milimetri la câțiva centimetri, apar în organe. Vasele sunt fragile și sângerează ușor. Boala se mai numește Rendu-Osler-Weber. Conform ghidului internațional din 2020, afectează aproximativ 1 din 5.000 de persoane și este adesea diagnosticată târziu.
Semnele: sângerările din nas, petele roșii și anemia
Conform GeneReviews, sângerările din nas (epistaxis) apar la peste 95% dintre persoanele cu telangiectazie hemoragică ereditară (HHT), încep în medie în jurul vârstei de 12 ani și pot merge de la câteva pe an la câteva pe zi. Petele roșii de pe buze, limbă, față, degete și din gură apar de obicei mai târziu, iar sângerările din stomac și intestin sunt rare înainte de 50 de ani. Pierderea repetată de sânge duce adesea la anemie prin lipsă de fier. Până la vârsta adultă târzie aproape toți purtătorii au semne, deși unele rămân mult timp discrete.
Malformațiile din plămâni, creier și ficat
Malformațiile din plămâni apar la 30–50% dintre persoanele cu HHT. Adesea nu dau semne, dar pot duce la un accident vascular cerebral sau la un abces cerebral; verificarea și tratamentul lor pot preveni aceste complicații. În ficat sunt frecvente, dar dau rar simptome (sub 10%, conform GeneReviews), iar în creier apar la aproximativ 1 din 10 persoane. Rar, mai ales cu varianta în ACVRL1, apare tensiune mare în arterele plămânilor (hipertensiune arterială pulmonară).
Complicațiile pot apărea brusc. O sângerare din nas care nu se oprește, sângele tușit, slăbiciunea pe o parte a corpului, vorbirea greoaie sau o durere de cap bruscă și puternică cer ajutor medical imediat.
Cum se pune diagnosticul
Criteriile Curaçao
Diagnosticul clinic al telangiectaziei hemoragice ereditare (HHT) folosește criteriile Curaçao, publicate în 2000 și păstrate de primul ghid internațional. În forma revizuită din GeneReviews, ele sunt:
- sângerări din nas repetate, de obicei de cel puțin 4 ori pe an;
- telangiectazii multiple pe buze, în gură, pe degete sau pe nas;
- malformații arteriovenoase în organe, de obicei în plămâni, creier, ficat, măduva spinării sau tubul digestiv;
- o rudă de gradul I diagnosticată cu HHT după aceleași criterii.
Cu trei criterii, diagnosticul este sigur; cu două, este posibil, iar cu mai puțin de două, puțin probabil. Diagnosticul clinic de HHT se poate pune și fără test genetic, pe baza semnelor și a istoricului familial. O variantă patogenă în ENG, ACVRL1 sau SMAD4 confirmă și ea boala.
De ce la copii semnele nu ajung
Semnele lipsesc adesea la copiii care au boala, așa că criteriile îi ratează frecvent. Primul ghid internațional recomandă ca un copil fără simptome al unui părinte cu HHT să fie considerat cu HHT posibilă, dacă testul genetic nu o exclude.
Bolile care pot semăna
Cel mai des, HHT se confundă cu forma legată de gena EPHB4 a sindromului malformație capilară – malformație arteriovenoasă și, mai rar, cu forma aceluiași sindrom legată de RASA1, cu o anomalie a vaselor legată de GDF2 sau cu boala legată de gena BMPR2. De aceea, panelul recomandat la suspiciunea de HHT cuprinde și genele lor.
Cauza genetică: genele ENG, ACVRL1 și SMAD4
Cum se moștenește
Telangiectazia hemoragică ereditară (HHT) apare când una dintre cele două copii ale unei gene are o variantă patogenă, adică o mutație cu care persoana s-a născut. Cele mai multe persoane diagnosticate au un părinte cu boala. Rar, varianta apare pentru prima dată la persoana afectată (de novo) sau vine de la un părinte la care e prezentă doar într-o parte dintre celule (mozaicism). Aceeași variantă poate cauza semne foarte diferite chiar în aceeași familie.
Ce schimbă gena găsită
Conform GeneReviews, ACVRL1 explică aproximativ 52% dintre cazuri și ENG aproximativ 44% (HHT tip 2 și HHT tip 1), SMAD4 aproximativ 1%, iar la circa 3% cauza nu este cunoscută încă. Cu ENG, malformațiile din plămâni și din creier sunt mai frecvente, iar cu ACVRL1, cele din ficat. Gena nu se poate ghici însă după semne, iar controalele de bază se recomandă tuturor, indiferent de genă. Variante în gena GDF2 au fost găsite doar la câteva persoane; nu se știe încă dacă aceste variante cauzează o formă de HHT sau o boală înrudită.
SMAD4: boala Rendu-Osler și polipii intestinali
O variantă în SMAD4 dă o formă combinată: polipoza juvenilă împreună cu HHT. Conform GeneReviews, aproximativ 95% dintre aceste persoane au și semne de HHT, deci orice variantă patogenă în SMAD4 înseamnă risc pentru ambele boli. O variantă în SMAD4 înseamnă și risc de polipi intestinali, deci și urmărire digestivă, cu colonoscopii de la 15 ani; intervalele le stabilește gastroenterologul. La această formă, bolile aortei din torace sunt și ele mai frecvente.
Testul genetic: când ajută și ce test se alege
Evaluarea genetică
Medicul genetician pornește de la istoricul medical personal și familial și, la consultația față în față, de la examinarea clinică. Primul ghid internațional recomandă testul genetic pentru a găsi varianta cauzală într-o familie, pentru diagnosticul rudelor fără simptome și la cine nu îndeplinește criteriile. Testarea începe, când se poate, cu persoana care are boala.
Primul test se alege la consultație
Testul îl alegem împreună la consultație. Opțiunile sunt:
- panelul genetic pentru telangiectazia hemoragică ereditară, care citește aproape toate genele prin secvențiere de nouă generație (NGS), pe exom, și le interpretează pentru bolile moștenite ale vaselor de sânge: ACVRL1, ENG, SMAD4, GDF2, EPHB4, RASA1 și genele altor boli ale vaselor, precum cavernoamele cerebrale; panelul nu cuprinde gena BMPR2, pe care GeneReviews o include în panelul recomandat la suspiciunea de HHT;
- secvențierea întregului genom (WGS), care citește aproximativ 98% din întregul genom într-o singură analiză și poate fi efectuată de primă intenție, pentru a evita testările genetice multiple;
- testul țintit pentru varianta din familie, când aceasta e deja cunoscută.
Ce nu poate arăta testul
Un rezultat negativ nu exclude telangiectazia hemoragică ereditară (HHT) decât dacă varianta familiei a fost găsită la o altă rudă afectată. La ENG și ACVRL1, aproximativ una din zece variante este o porțiune lipsă sau în plus dintr-o genă (deleție sau duplicație), pe care un panel citit pe exom o vede doar în parte. Testul nu arată de obicei nici dacă și când vor apărea semnele sau cât de severe vor fi. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic. Poți citi mai multe detalii în articolul despre raportul testului genetic și cum se citește.
Ce înseamnă rezultatul testului genetic
Rezultat pozitiv
O variantă patogenă sau probabil patogenă în ACVRL1, ENG sau SMAD4 confirmă telangiectazia hemoragică ereditară (HHT), iar rudele de sânge pot afla, printr-un test țintit, dacă au aceeași variantă. La consultația de interpretare, medicul îți explică semnificația rezultatului, pașii următori de investigare sau monitorizare, dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii. ACVRL1, ENG și SMAD4 sunt pe lista ACMG a descoperirilor incidentale, deci o variantă poate apărea și la un exom sau genom făcut pentru alt motiv, dacă ai ales la consimțământ, după discuția cu medicul genetician, să primești aceste rezultate; pentru un copil, aleg părinții, după consiliere. Poți citi mai multe detalii în articolul despre ce înseamnă un rezultat pozitiv la un test genetic.
Rezultat negativ
Când varianta din familie e cunoscută, un rezultat negativ arată că nu ai moștenit-o. Fără ea, la o persoană cu semne, înseamnă că în genele analizate nu s-a găsit o cauză, ceea ce nu exclude boala: diagnosticul clinic rămâne, iar controalele continuă. Dacă suspiciunea genetică rămâne, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS).
Variantă cu semnificație incertă (VUS)
O VUS în ACVRL1, ENG sau SMAD4 nu confirmă și nu exclude boala. Nu se folosește în decizii medicale până nu e reclasificată, iar rudele nu fac testul țintit pentru ea ca să afle dacă au boala; uneori, testarea părinților ajută la încadrarea ei.
Controalele recomandate de ghiduri
Controalele de mai jos privesc toate persoanele cu telangiectazie hemoragică ereditară (HHT) și rudele la care testul genetic nu a exclus boala.
Plămânii
Primul ghid internațional recomandă, cu o recomandare puternică, verificarea plămânilor la toate persoanele cu HHT confirmată sau posibilă. Ca prim test, același ghid recomandă o ecografie a inimii cu ser fiziologic agitat ca substanță de contrast (ecocardiografie transtoracică de contrast). Malformațiile se tratează prin închiderea vasului cu un cateter (embolizare), cu urmărire și după tratament. Rețeaua europeană pentru bolile vasculare rare (VASCERN) adaugă că verificarea se reia după fiecare sarcină și, dacă s-a făcut în copilărie, la vârsta adultă.
Creierul
Aici ghidurile diferă. Primul ghid internațional recomandă RMN-ul la adulți, cu o recomandare slabă. Ghidul din 2020 recomandă, cu o recomandare puternică, dar pe dovezi puține, verificarea la copii, la diagnostic; decizia se ia împreună de medici, părinți și copil, iar practica diferă de la o țară la alta. VASCERN (2020) propune ca fiecare persoană cu HHT să poată discuta informată cu medicul dacă face verificarea, pentru că datele de azi nu susțin tratarea malformațiilor care nu au sângerat. O malformație găsită se discută într-un centru cu experiență neurovasculară.
Anemia și ficatul
Ghidul din 2020 recomandă verificarea fierului și a anemiei la toți adulții cu HHT, chiar fără simptome, și la copiii cu sângerări repetate sau semne de anemie; VASCERN o recomandă la fiecare consultație. Adulților li se oferă și o verificare a ficatului.
Precauțiile de zi cu zi
La cine are malformații în plămâni, primul ghid internațional recomandă antibiotic preventiv înaintea procedurilor cu risc de infecție în sânge, atenție ca aerul să nu intre în perfuzii și evitarea scufundărilor cu butelie. Conform GeneReviews, antibioticul preventiv se dă și înaintea procedurilor stomatologice. Biopsia de ficat se evită la orice persoană cu HHT dovedită sau suspectată.
Rudele, copiii și sarcina
Cine se testează și în ce ordine
Rudele de gradul I (părinții, frații și surorile, copiii) pot face testul țintit pentru varianta din familie, de exemplu analiza Sanger pentru mutația familială; pentru o deleție sau o duplicație există un test care le verifică și pe acestea. Dacă persoana cu telangiectazie hemoragică ereditară (HHT) pare singura afectată, se testează întâi părinții ei. Conform GeneReviews, controalele pentru malformații se recomandă rudelor la care testul genetic nu a exclus boala. Cine nu are varianta patogenă din familie poate, de regulă, ieși din aceste controale, iar medicul specialist confirmă că acest lucru i se aplică; cine o are le poate începe din timp. Dacă apar simptome sau informații noi în familie, e bine să revină la medic. Dacă persoana afectată nu mai este disponibilă pentru testare, întâi se caută ADN păstrat de la ea.
Fără o variantă cunoscută, rudele care pot avea boala fac aceleași controale ca persoanele cu HHT; după 40 de ani, lipsa sângerărilor din nas și a petelor la un examen atent e liniștitoare. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea genetică în cascadă.
Copiii
Ghidul din 2020 recomandă, cu o recomandare puternică, ca testul genetic să le fie oferit copiilor fără simptome ai unui părinte cu HHT, după ce persoana afectată din familie a fost testată, și verificarea plămânilor la copii încă de la diagnostic, reluată periodic. Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie; altfel, testarea pentru o boală care apare la vârsta adultă și cea a statutului de purtător se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur. Avantajele, dezavantajele și alternativele testului se discută cu copilul sau, după caz, cu părinții lui. Copiii care nu au moștenit varianta pot ieși din urmărire; medicul specialist confirmă că acest lucru li se aplică.
Dacă plănuiești o sarcină sau ești însărcinată
Momentul potrivit pentru a discuta riscul genetic este înainte de sarcină: la consultație afli riscul transmiterii și testele prenatale potrivite. Când varianta din familie e cunoscută, opțiunile pentru o sarcină viitoare includ testarea prenatală și testarea genetică a embrionilor, prin fertilizare in vitro (FIV), pe care o discuți cu medicul genetician și cu medicul de fertilitate; alegerea e personală. În sarcină, ghidul din 2020 recomandă verificarea plămânilor la gravidele neverificate sau netratate recent, cu tratamentul malformațiilor începând din trimestrul al doilea, dacă situația clinică nu cere altfel, și urmărirea într-un centru cu echipă multidisciplinară când există malformații netratate sau verificarea lipsește. RMN-ul creierului se face doar dacă apar simptome, iar anestezia epidurală nu se refuză din cauza HHT.
Tratamentul rămâne la medicii specialiști
Sângerările din nas și anemia
Tratamentul sângerărilor și al anemiei din telangiectazia hemoragică ereditară (HHT) nu așteaptă testul genetic. Conform ghidului din 2020, el începe, la sângerările din nas, cu produse care umezesc mucoasa nazală. Dacă nu ajung, medicul poate recomanda acid tranexamic pe gură sau tratamente făcute de medicul ORL (laser, radiofrecvență, scleroterapie), iar la sângerările care nu răspund, medicamente care frânează formarea vaselor noi (antiangiogenice), de exemplu bevacizumab în perfuzie. Bevacizumabul este autorizat în Uniunea Europeană pentru alte boli, nu pentru HHT (verificat pe 1 noiembrie 2026), deci se folosește în afara indicației din prospect. Operațiile pe nas rămân pentru cazurile în care celelalte tratamente nu ajung. Anemia se tratează cu fier pe gură sau în perfuzie, iar transfuzia doar în anumite situații. Medicul curant decide orice modificare de tratament.
Malformațiile
Pe lângă embolizarea celor din plămâni, malformațiile din creier se tratează individual, după mărime, loc și simptome, iar cele din ficat doar dacă dau complicații sau simptome, întâi cu medicamente; transplantul de ficat rămâne pentru cei care nu răspund.
Următorul pas: ai sângerări din nas repetate și pete roșii pe buze sau o rudă cu boala Rendu-Osler? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician se uită la semne, la investigații și la familie și îți spune dacă testul genetic are sens și pe cine e bine să testezi întâi. Despre test găsești mai multe pe pagina panelului genetic pentru telangiectazia hemoragică ereditară. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.
De citit și: Când mergi la medicul genetician: ghid pentru pacienți și medici
Referințe
- Faughnan ME, et al. Second International Guidelines for the Diagnosis and Management of Hereditary Hemorrhagic Telangiectasia. Ann Intern Med. 2020;173(12):989-1001. https://doi.org/10.7326/M20-1443
- Faughnan ME, et al. International guidelines for the diagnosis and management of hereditary haemorrhagic telangiectasia. J Med Genet. 2011;48(2):73-87. https://doi.org/10.1136/jmg.2009.069013
- McDonald J, Gossage JR, Stevenson DA. Hereditary Hemorrhagic Telangiectasia. GeneReviews. 2000, actualizat 2026. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1351/
- Shovlin CL, et al. European Reference Network For Rare Vascular Diseases (VASCERN) Outcome Measures For Hereditary Haemorrhagic Telangiectasia (HHT). Orphanet J Rare Dis. 2018;13:136. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6094583/
- Eker OF, et al. European Reference Network for Rare Vascular Diseases (VASCERN) position statement on cerebral screening in adults and children with hereditary haemorrhagic telangiectasia (HHT). Orphanet J Rare Dis. 2020;15:165. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7322871/
- European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/
- Lee K, et al. ACMG SF v3.3 list for reporting of secondary findings in clinical exome and genome sequencing. Genet Med. 2025;27(8). https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12318660/