Sindromul West (spasmele infantile): de ce e o urgență și ce caută evaluarea genetică
- Autor
- Dr. Anca Neacșu
- Publicat
- Actualizat
- Actualizat la
- Timp de citire
- 9 min de citit
Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Medicul ți-a spus că bebelușul are sindromul West (spasme infantile) sau vezi la copil tresăriri scurte, care vin una după alta. E firesc să te întrebi ce înseamnă și ce urmează.
Pe scurt
Sindromul West este o formă de epilepsie a sugarului, cu spasme scurte care vin în serii, cu un anumit aspect al electroencefalogramei (EEG) și, adesea, cu o încetinire a dezvoltării. Medicii îl tratează ca pe o urgență: conform ghidului Institutului Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire din Regatul Unit (NICE), un copil sub 2 ani cu spasme infantile suspectate se îndrumă în 24 de ore spre un neurolog pediatru, pentru un EEG în somn și un tratament care să oprească repede spasmele. Dacă vezi la copil tresăriri care vin în serii, filmează-le și cere repede părerea medicului.
Tratamentul crizelor nu așteaptă rezultatul genetic: începe și continuă cu sau fără un diagnostic genetic, iar căutarea cauzei merge în paralel. Cauza poate fi o leziune a creierului, o boală metabolică sau o modificare genetică, iar la o parte dintre sugari nu se găsește. Când examenul și rezonanța magnetică (RMN) nu arată cauza, când RMN-ul arată o malformație a creierului care poate avea o bază genetică sau când pielea are semne precum cele din scleroza tuberoasă, la evaluarea genetică în epilepsie medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic. Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație.
Ce este sindromul West?
Sindromul West a fost descris ca o combinație de trei semne: spasmele epileptice, un traseu al electroencefalogramei (EEG) numit hipsaritmie și oprirea din dezvoltare sau regresul, adică pierderea unor abilități pe care copilul le avea. Hipsaritmia înseamnă o activitate electrică a creierului dezordonată, cu unde mari și lente și cu descărcări epileptice pornite din mai multe zone.
Mulți sugari nu au toate cele trei semne. De aceea, Liga Internațională împotriva Epilepsiei (ILAE) folosește din 2022 un termen mai larg, sindromul spasmelor epileptice infantile, care cuprinde sindromul West și sugarii cu spasme epileptice care nu îndeplinesc toate criteriile lui.
Spasmele încep de obicei între 3 și 12 luni, cu limite între 1 și 24 de luni. Sindromul apare la aproximativ 30 din 100.000 de copii născuți vii, la ambele sexe, ceva mai des la băieți.
Cum arată spasmele infantile și cu ce se pot confunda?
Un spasm epileptic este o contracție scurtă a mușchilor gâtului și ai trunchiului, care durează de obicei sub 3 secunde. Corpul se poate îndoi în față, se poate întinde sau poate face o combinație a celor două mișcări. Spasmele vin de obicei în serii, care durează câteva minute, uneori 30 de minute sau mai mult, și apar adesea la trezire. Pot fi și discrete: o mică înclinare a capului sau o mișcare a ochilor ori a bărbiei.
În zilele sau săptămânile dinaintea spasmelor, unii părinți observă că bebelușul urmărește mai puțin cu privirea sau răspunde altfel la cei din jur.
Mai multe episoade fără legătură cu epilepsia pot semăna cu spasmele. Printre ele sunt:
- Colicile: perioade lungi de plâns, cu corpul încordat; electroencefalograma (EEG) e normală
- Zvâcniturile din somn: un fenomen normal la sugar (mioclonus benign de somn)
- Refluxul gastroesofagian
- Episoadele benigne de tremurat ale sugarului
- Căderile benigne ale capului: încep la 3–6 luni, trec de la sine și au un EEG normal
EEG-ul face diferența, iar o înregistrare video îl ajută pe medic.
De ce sunt spasmele infantile o urgență?
Conform Institutului Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire din Regatul Unit (NICE), spasmele infantile sunt o encefalopatie epileptică și de dezvoltare severă (o epilepsie care afectează și dezvoltarea), care are nevoie de îngrijire urgentă. Ghidul recomandă ca, pentru un copil sub 2 ani cu spasme infantile suspectate sau confirmate, medicul să ceară în 24 de ore sfatul unui neurolog pediatru dintr-un centru specializat și să-l trimită urgent acolo.
Motivul e dezvoltarea copilului: oprirea din dezvoltare și regresul se agravează de obicei fără un tratament urgent și eficient, iar un timp mai scurt până la tratament se asociază cu o evoluție mai bună.
Neurologul pediatru stabilește tratamentul. Ca prim tratament, NICE recomandă prednisolonul (un corticoid), pe cale orală, împreună cu vigabatrina; la copiii cu risc mare de efecte adverse ale corticoizilor se ia în considerare vigabatrina singură, iar în scleroza tuberoasă primul tratament e altul.
Ce investigații caută cauza spasmelor?
Evaluarea pornește de la istoric: sarcina, nașterea și dezvoltarea de până atunci pot arăta deja cauza. Un examen neurologic atent poate da indicii, de exemplu un cap mai mare sau mai mic decât media. Medicul examinează pielea, pentru semnele unei boli care afectează pielea și sistemul nervos, precum scleroza tuberoasă, apoi ochii și trăsăturile feței sau ale corpului (trăsăturile dismorfice).
Rezonanța magnetică (RMN) a creierului nu e necesară pentru diagnostic, dar e recomandată cu tărie pentru a căuta cauza, care poate influența alegerea tratamentului. RMN-ul arată modificări la jumătate până la două treimi dintre copiii cu spasme infantile.
Bolile metabolice sunt o cauză rară, dar importantă. Analizele metabolice se iau în considerare dacă examenul nu arată cauza și RMN-ul nu arată modificări ale structurii creierului. Fără o cauză cunoscută, Liga Internațională împotriva Epilepsiei (ILAE) recomandă să se ia în considerare și dependența de piridoxină, o boală metabolică rară; dacă analizele nu o pot exclude repede, sugarul poate primi piridoxină (vitamina B6), în același timp cu primul tratament.
Cauza nu se găsește întotdeauna: într-un studiu internațional despre tratamentul spasmelor infantile (ICISS), cu 377 de sugari înscriși între 2007 și 2014, din care fuseseră excluși cei cu scleroză tuberoasă cunoscută, cauza a fost găsită la 58% dintre ei.
Când poate fi o cauză genetică și ce teste se fac?
Conform Ligii Internaționale împotriva Epilepsiei (ILAE), studiile genetice se iau în considerare dacă examenul clinic și rezonanța magnetică (RMN) nu au găsit o cauză, precum și la copiii cu o malformație a creierului care poate avea o bază genetică. Ghidul Institutului Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire din Regatul Unit (NICE) recomandă să se ia în considerare secvențierea întregului genom la epilepsia cu o cauză necunoscută care a început înainte de 2 ani.
Ce cauze genetice pot fi
Conform ILAE, o cauză genetică se poate găsi la până la 41% dintre copiii cu spasme infantile. Printre cauze sunt trisomia 21 (sindromul Down), scleroza tuberoasă, cu genele TSC1 și TSC2, variantele în gene precum CDKL5, STXBP1 sau ARX și unele modificări ale cromozomilor, inclusiv fragmente de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații).
Multe dintre aceste variante apar pentru prima dată la copil (de novo). O variantă poate fi și moștenită de la un părinte cu semne ușoare sau fără niciun semn.
Ce teste genetice pot urma
Pentru modificările cromozomiale, ILAE propune să se ia în considerare microarray-ul cromozomial (cariotipul molecular) și cariotipul obișnuit. Primul test se stabilește la consultație: poate fi un test țintit, un panel de gene sau secvențierea întregului genom (WGS). Genomul poate fi ales de primă intenție, pentru a evita testările genetice multiple, și caută atât schimbările mici ale ADN-ului, cât și fragmentele lipsă sau în plus.
Din catalogul Helixomic, după situație, se pot discuta:
- Panelul genetic pentru encefalopatii epileptice: citește exomul și interpretează genele epilepsiilor severe care încep de obicei în primii ani de viață și pot afecta dezvoltarea; e gândit și pentru sugarul cu spasme infantile
- Analiza genelor TSC1 și TSC2: pentru copilul cu semne de scleroză tuberoasă, de exemplu pete albe pe piele și crize
- Genomul trio: citește genomul copilului și al ambilor părinți, apoi compară variantele copilului cu ale lor
Se poate începe direct cu testul trio sau doar cu copilul, cu părinții testați după, dacă trebuie clarificată o variantă cu semnificație incertă sau dacă rezultatul e negativ. Alegerea se face împreună cu familia, după consiliere, iar trio are întotdeauna o șansă puțin mai mare de diagnostic, pentru că arată ce variante au apărut pentru prima dată la copil (de novo).
Un rezultat negativ nu exclude o cauză genetică. Testul poate găsi și o variantă cu semnificație incertă (VUS), o modificare despre care nu se știe încă dacă produce boala. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.
Din practica dr. Anca Neacșu
Dr. Anca Neacșu este medic specialist în genetică medicală.
Din practica dr. Anca Neacșu:
La epilepsie, după un panel sau un exom cu rezultat negativ, pasul următor pe care îl recomand de obicei este secvențierea întregului genom. Lipsa altor cazuri în familie nu exclude o cauză genetică, mai ales pentru variantele apărute de novo. Iar pentru a afla riscul de a transmite epilepsia copiilor, mai întâi avem nevoie de un diagnostic genetic.
Ce schimbă un diagnostic genetic?
Când se găsește o cauză, familia află mai multe despre evoluția probabilă, despre alte riscuri de sănătate posibile și despre riscul pentru viitorii copii.
Uneori, cauza schimbă și tratamentul. Pentru spasmele infantile din scleroza tuberoasă, ghidul Institutului Național pentru Excelență în Sănătate și Îngrijire din Regatul Unit (NICE) recomandă ca prim tratament vigabatrina singură.
Riscul pentru o altă sarcină depinde de cauză și de modul de transmitere. Când varianta a apărut pentru prima dată la copil (de novo), riscul pentru următorul copil poate fi mic: puțin peste 1%, conform unei recenzii din 2016 despre variantele de novo, iar pentru un cuplu anume poate fi mai mic sau mai mare. Pentru o boală care debutează în copilărie, opțiunile pentru o sarcină viitoare includ testarea genetică prenatală și testarea genetică a embrionilor obținuți prin fertilizare in vitro (PGT). Discuți aceste opțiuni cu medicul genetician și cu medicul de fertilitate sau cu obstetricianul.
Următorul pas: bebelușul are spasme infantile sau sindromul West și nu știi dacă poate fi o cauză genetică? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial al copilului și îți spune dacă un test genetic are sens și care. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.
Referințe
- Zuberi SM, Wirrell E, Yozawitz E, et al. ILAE classification and definition of epilepsy syndromes with onset in neonates and infants: Position statement by the ILAE Task Force on Nosology and Definitions. Epilepsia. 2022;63(6):1349-1397. https://doi.org/10.1111/epi.17239
- National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Epilepsies in children, young people and adults (NG217). 2022, actualizat 2026. https://www.nice.org.uk/guidance/ng217
- Osborne JP, et al. The underlying etiology of infantile spasms (West syndrome): Information from the International Collaborative Infantile Spasms Study (ICISS). Epilepsia. 2019;60(9):1861-1869. https://doi.org/10.1111/epi.16305
- Acuna-Hidalgo R, Veltman JA, Hoischen A. New insights into the generation and role of de novo mutations in health and disease. Genome Biol. 2016;17:241. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5125044/