Sari la conținut

Cookie-uri și confidențialitate

Folosim cookie‑uri pentru funcționarea site‑ului și, cu acordul tău, pentru statistici și reclame. Detalii

Helixomic

Epilepsia care nu răspunde la tratament: când poate fi genetică și ce poate schimba un diagnostic

Publicat
Actualizat
Actualizat la
Timp de citire
11 min de citit

Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

O cutie de pastile pentru o săptămână, cu câteva capace deschise, lângă un pahar cu apă pe masa din bucătărie

Tu sau copilul tău luați tratament pentru epilepsie, poate deja al treilea medicament, și crizele continuă. Poate medicul neurolog a pomenit de „epilepsie rezistentă”, iar acum te întrebi de ce nu merg medicamentele, dacă poate fi o cauză genetică și la cine să mergi.

Pe scurt: ce înseamnă epilepsia rezistentă la tratament și ce poate schimba genetica

Epilepsia se numește rezistentă la tratament atunci când două medicamente anticriză potrivite, bine tolerate și luate corect nu au oprit crizele pe termen lung. Înainte de toate, medicul neurolog verifică dacă diagnosticul de epilepsie e sigur, dacă medicamentul se potrivește tipului de crize și dacă a fost luat corect. Dacă rezistența se confirmă, nu înseamnă că nu mai există opțiuni: se recomandă trimiterea la un centru specializat în epilepsie și discuția despre o evaluare pentru operație.

La o parte dintre pacienți, cauza crizelor e genetică, mai ales când epilepsia a început devreme sau vine împreună cu o întârziere în dezvoltare ori o dizabilitate intelectuală. Un diagnostic genetic poate schimba tratamentul doar în unele forme, de exemplu când arată un medicament de evitat sau un tratament specific. Tratamentul crizelor nu așteaptă rezultatul genetic: începe și continuă cu sau fără un diagnostic genetic, iar căutarea cauzei merge în paralel. Testul se alege la consultație, ca parte a evaluării genetice în epilepsie.

Ce înseamnă că epilepsia e rezistentă la tratament?

Liga Internațională împotriva Epilepsiei (ILAE) definește epilepsia rezistentă la medicamente drept eșecul a două scheme de tratament cu medicamente anticriză, tolerate, alese potrivit și folosite corect, singure sau în combinație, de a aduce o perioadă lungă fără crize. Nu e vorba, deci, de oricare două medicamente, ci de două potrivite tipului tău de epilepsie și luate cum au fost prescrise. În scrisorile medicale poate apărea și ca „epilepsie farmacorezistentă” sau „refractară”.

Cât de des se întâmplă

Un studiu din Glasgow a urmărit 1.795 de persoane tratate pentru o epilepsie nou diagnosticată între 1982 și 2012. Cu primul medicament, 50,5% au rămas fără crize cel puțin un an. Al doilea și al treilea au adăugat 11,6% și 4,4%, iar medicamentele încercate după ele, doar 2,12%. Mai mult de o treime dintre pacienți aveau încă o epilepsie necontrolată, iar șansa de a ajunge fără crize scade mult cu fiecare medicament nou încercat (Chen și colaboratorii, 2018).

Ce verifică întâi medicul neurolog

Înainte de a vorbi de rezistență, medicul neurolog verifică dacă tratamentul a avut cu adevărat șansa să funcționeze: dacă diagnosticul de epilepsie e sigur, dacă medicamentul se potrivește tipului de crize și dacă a fost luat cum a fost prescris. Se recomandă reevaluarea diagnosticului de epilepsie dacă crizele continuă deși primul medicament anticriză a fost dat în doza optimă.

Când crizele sunt rezistente la medicamente, când sindromul epileptic e unul care răspunde de obicei greu la tratament sau când diagnosticul, cauza, tipul crizelor ori sindromul nu sunt sigure, se recomandă trimiterea la un serviciu specializat în epilepsie.

Ce opțiuni există când medicamentele nu opresc crizele?

Un centru specializat în epilepsie are acces la evaluări ca înregistrarea video a activității electrice a creierului (video-EEG), la diagnostic genetic și consiliere, la evaluarea pentru operație și la stimularea nervului vag. Ca tratament, opțiunile sunt:

  • Evaluarea pentru operație: se recomandă tuturor celor cu epilepsie rezistentă, inclusiv celor la care rezonanța magnetică (RMN) nu arată nicio modificare. În epilepsia focală rezistentă, în care crizele pornesc dintr-o singură parte a creierului, operația s-a dovedit mai eficientă decât oricare alt tratament, iar beneficiile și riscurile ei se discută înainte
  • Dieta ketogenă: grăsimile înlocuiesc în mare parte carbohidrații; se poate lua în considerare, sub îndrumarea unui specialist în epilepsie, în unele sindroame ale copilăriei și în epilepsia rezistentă, când alte tratamente nu au mers sau nu sunt potrivite
  • Stimularea nervului vag: un tratament adăugat la medicamente, care se poate lua în considerare când operația nu e potrivită, după o discuție despre beneficii și riscuri

Medicul curant decide orice modificare de tratament.

Abonează-te pentru a beneficia de expertiza dr. Anca Neacșu direct în inboxul tău.

Îți vom trimite săptămânal informații despre sănătate și longevitate susținute de cercetări medicale de încredere și verificate de dr. Anca Neacșu.

Când merită căutată o cauză genetică?

Conform comisiei de genetică a Ligii Internaționale împotriva Epilepsiei (ILAE), testarea genetică e utilă clinic mai ales în epilepsiile severe, rezistente la tratament. Ca utilitate și rată de diagnostic, indicațiile clare sunt encefalopatiile epileptice și de dezvoltare cu debut timpuriu, adică epilepsii severe care încep devreme și afectează și dezvoltarea, și tulburările de neurodezvoltare însoțite de epilepsie.

Când crizele au început în primele săptămâni sau luni de viață, rata de diagnostic poate ajunge până la 60%. Șansa crește și când epilepsia vine cu dizabilitate intelectuală, autism, trăsături dismorfice (particularități ale feței sau ale corpului) sau probleme ale mai multor organe. Testarea poate fi utilă și în epilepsia rezistentă fără o cauză dobândită, cum ar fi un traumatism sau o infecție, și fără alte probleme, pentru că o cauză găsită ar putea duce la un tratament mai țintit.

Ghidul Societății Naționale a Consilierilor Genetici din SUA (NSGC) din 2023 recomandă cu tărie testarea genetică pentru toate persoanele cu epilepsie neexplicată, fără limită de vârstă.

La copil, se recomandă o trimitere rapidă la un serviciu de epilepsie pediatrică dacă are sub 3 ani sau dacă dă semne că pierde din abilitățile pe care le avea, în comportament, vorbire sau învățare.

Când epilepsia a început la vârsta adultă

Șansa de a găsi o cauză genetică scade cu cât epilepsia a început mai târziu. Pentru epilepsiile focale sau generalizate fără alte probleme asociate, sursele apreciază diferit rata de diagnostic. Comisia ILAE consideră că rata de diagnostic a oricărui test genetic rămâne mică în epilepsiile izolate. NSGC scrie că rata de diagnostic rămâne semnificativă și în aceste epilepsii și că un debut mai târziu sau lipsa altor probleme nu ar trebui să excludă testarea genetică. Decizia se ia individual, la consultație.

Vârsta la care se face testul nu ar trebui să schimbe decizia de testare, iar adulții care au avut crize de mici, dintr-o perioadă în care testarea genetică nu era la îndemână, ar trebui considerați candidați la testare. Într-un studiu danez pe 200 de adulți cu vârste între 18 și 80 de ani, trimiși la un panel de gene pentru epilepsie, dintre care 91% aveau și dizabilitate intelectuală, s-a găsit un diagnostic genetic la 23% (Johannesen și colaboratorii, 2020). Studiul privește vârsta la testare, nu vârsta la care au început crizele.

Ce poate schimba un diagnostic genetic în tratament?

Un diagnostic genetic poate duce la un tratament mai precis, dar, pentru cei mai mulți oameni cu o epilepsie genetică, tratamentul țintit pe cauză nu e încă o realitate. Unde există, schimbarea poate fi un medicament adăugat, un medicament de evitat sau un supliment dat într-un defect metabolic, ca în unele dintre bolile genetice tratabile.

Câteva exemple stabilite

  • Deficitul de transportor de glucoză de tip 1 (GLUT1, gena SLC2A1): glucoza trece prea puțin din sânge în creier, iar dieta ketogenă îi dă o altă sursă de energie. Fără dietă, medicamentele anticriză sunt în general ineficiente sau aduc doar o îmbunătățire mică, iar dieta ajută la controlul crizelor și la dezvoltare; de obicei, cu cât începe mai devreme, cu atât rezultatele pe termen lung sunt mai bune
  • Epilepsia dependentă de piridoxină (gena ALDH7A1): crizele nu sunt bine controlate de medicamentele anticriză, dar răspund la suplimente mari de piridoxină (vitamina B6), care se iau toată viața. Medicul stabilește doza
  • Sindromul Dravet: o epilepsie severă care începe de obicei în primul an de viață; conform GeneReviews, o variantă patogenă în gena SCN1A se găsește la 33–90% dintre persoanele cu acest sindrom, după studiu. Ghidul NICE din Regatul Unit atrage atenția că unele medicamente anticriză pot agrava crizele în acest sindrom, printre ele carbamazepina și lamotrigina
  • Scleroza tuberoasă: pentru spasmele infantile, un tip de crize ale sugarului, cauzate de scleroza tuberoasă, același ghid recomandă vigabatrina ca prim tratament. Poți citi mai multe detalii în articolul despre scleroza tuberoasă

Niciun medicament nu se oprește și nu se schimbă fără medicul care îl prescrie.

Ce nu schimbă un diagnostic genetic

În studiul danez pe adulți, tratamentul a fost schimbat în funcție de genă la 11 dintre cei 46 de pacienți cu un diagnostic genetic, iar 10 dintre ei au avut mai puține crize sau o stare generală mai bună. Comisia de genetică a ILAE notează că cele mai multe exemple de tratament țintit se sprijină pe serii de cazuri și pe experiența clinică, nu pe studii controlate.

Chiar fără un tratament nou, un diagnostic contează. Când testarea genetică găsește cauza, familia află mai multe despre evoluția probabilă, alte riscuri de sănătate posibile și riscul pentru viitorii copii. Un diagnostic genetic încheie, de cele mai multe ori, căutarea îndelungată a cauzei.

Ce test se face și cine îl alege?

Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial al pacientului și în urma ei, medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic.

La adultul cu epilepsie fără alte probleme, primul pas se stabilește la consultație și poate fi un test țintit pe o genă, un panel de gene pentru epilepsie sau secvențierea întregului genom (WGS). Pentru copilul cu crize greu de controlat și întârziere în dezvoltare există și un panel pentru encefalopatiile epileptice.

La copil, se poate începe cu genomul trio, care analizează și ADN-ul ambilor părinți, sau doar cu copilul, iar părinții se testează după, dacă trebuie clarificată o variantă cu semnificație incertă sau dacă rezultatul e negativ. Alegerea se face împreună cu familia, după consiliere, iar testul trio are întotdeauna o șansă puțin mai mare de diagnostic.

Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație.

Din practica dr. Anca Neacșu

Din practica dr. Anca Neacșu:

La epilepsie, după un panel sau un exom cu rezultat negativ, pasul următor pe care îl recomand de obicei este secvențierea întregului genom. Lipsa altor cazuri în familie nu exclude o cauză genetică, mai ales pentru variantele apărute de novo. Iar pentru a afla riscul de a transmite epilepsia copiilor, mai întâi avem nevoie de un diagnostic genetic.

Ce poate și ce nu poate arăta testul genetic

  • Nu pune singur diagnosticul: medicul neurolog stabilește tipul de epilepsie și sindromul, iar testul genetic caută o cauză. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic
  • Un rezultat negativ nu exclude o cauză genetică: fiecare test are modificări pe care nu le vede, iar împreună cu medicul genetician vei decide dacă este necesară continuarea cu alte teste genetice sau reinterpretarea datelor brute
  • Poate găsi o variantă cu semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă produce boala, care nu se folosește în decizii medicale până nu e reclasificată
  • Nu închide drumul spre operație: o anomalie genetică nu exclude evaluarea pentru operație, dacă aceasta e indicată

Următorul pas: crizele continuă deși tu sau copilul tău luați tratament și nu se știe de ce? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial și îți spune dacă un test genetic are sens și care. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.

Referințe

  1. National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Epilepsies in children, young people and adults (NG217). 2022, actualizat 2026. https://www.nice.org.uk/guidance/ng217
  2. Kwan P, et al. Definition of drug resistant epilepsy: consensus proposal by the ad hoc Task Force of the ILAE Commission on Therapeutic Strategies. Epilepsia. 2010;51(6):1069-1077. https://doi.org/10.1111/j.1528-1167.2009.02397.x
  3. Chen Z, Brodie MJ, Liew D, Kwan P. Treatment Outcomes in Patients With Newly Diagnosed Epilepsy Treated With Established and New Antiepileptic Drugs: A 30-Year Longitudinal Cohort Study. JAMA Neurol. 2018;75(3):279-286. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5885858/
  4. Krey I, et al.; ILAE Genetics Commission. Current practice in diagnostic genetic testing of the epilepsies. Epileptic Disord. 2022;24(5):765-786. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10752379/
  5. Smith L, et al. Genetic testing and counseling for the unexplained epilepsies: an evidence-based practice guideline of the National Society of Genetic Counselors. J Genet Couns. 2023;32(2):266-280. https://doi.org/10.1002/jgc4.1646
  6. Wang D, Sands T, Tang M, Monani U, De Vivo D. Glucose Transporter Type 1 Deficiency Syndrome. GeneReviews. 2002, actualizat 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1430/
  7. Gospe SM Jr. Pyridoxine-Dependent Epilepsy – ALDH7A1. GeneReviews. 2001, actualizat 2022. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1486/
  8. Miller IO, Sotero de Menezes MA. SCN1A Seizure Disorders. GeneReviews. 2007, revizuit 2022. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1318/
  9. Johannesen KM, et al. Utility of genetic testing for therapeutic decision-making in adults with epilepsy. Epilepsia. 2020;61(6):1234-1239. https://doi.org/10.1111/epi.16533

Întrebări frecvente

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. Nu găsești ce cauți? Contactează-ne – îți răspundem cu plăcere.

Se mai poate face ceva dacă două medicamente n-au mers?

Da: pentru cei potriviți, operația poate aduce un control mai bun al crizelor, uneori chiar oprirea lor, și o calitate mai bună a vieții, iar dieta ketogenă și stimularea nervului vag sunt alte opțiuni. Un tratament specific pe cauză există doar în câteva forme genetice.

Trebuie să aștept rezultatul testului ca să schimb tratamentul?

Nu, tratamentul crizelor nu așteaptă rezultatul genetic, iar căutarea cauzei merge în paralel. Nici trimiterea pentru evaluarea în vederea unei operații nu depinde de un test genetic: se recomandă tuturor celor cu epilepsie rezistentă. Dacă rezultatul arată o cauză care contează pentru tratament, medicul neurolog decide ce se schimbă.

Când merită o consultație de genetică medicală?

Merită când crizele continuă deși ai încercat două medicamente potrivite și cauza lor nu e cunoscută, mai ales dacă epilepsia a început devreme, vine cu întârziere în dezvoltare, dizabilitate intelectuală sau autism ori dacă mai multe persoane din familie au epilepsie. Merită și când ai deja un rezultat genetic fără diagnostic, dar suspiciunea unei cauze genetice rămâne. Medicul neurolog stabilește tratamentul crizelor, iar medicul genetician caută cauza lor și îți spune dacă un test genetic are sens.

Consultațiile sunt făcute de medicii din echipa de genetică medicală Helixomic, fondată de dr. Anca Neacșu. Se fac online, din țară sau din străinătate, ori față în față, la Clinica Luna din București; pentru un copil, de obicei recomandăm consultația față în față. Dacă locuiești departe de București, stabilim la programare dacă o consultație online e potrivită.

Ai nevoie de o consultație genetică?

Programează o discuție cu dr. Anca Neacșu pentru a înțelege ce test genetic se potrivește nevoilor tale.