Detecția prin FISH a sindroamelor Prader-Willi și Angelman (15q11.2)

Pe scurt

Testul verifică, printr-o analiză la microscop cu sonde fluorescente (FISH), dacă lipsește o porțiune mică a cromozomului 15, regiunea 15q11.2, a cărei lipsă (deleție) poate cauza sindromul Prader-Willi sau sindromul Angelman. Se face, de regulă, după analiza metilării acestei regiuni, ca să arate dacă un rezultat anormal vine dintr-o deleție. Medicul genetician stabilește, la consultație, dacă este testul potrivit.

Ce analizează

Testul folosește fragmente scurte de ADN marcate cu o culoare fluorescentă (sonde), care se lipesc de o regiune precisă a unui cromozom; metoda se numește hibridizare fluorescentă in situ (FISH). La microscop, fiecare regiune marcată apare ca un punct colorat, iar specialistul urmărește aceste puncte în multe celule. Așa se vede dacă o regiune lipsește, are copii în plus sau și-a schimbat locul. Sondele țintesc doar regiunile alese, deci testul răspunde la o întrebare precisă. FISH se poate face și pe celule care nu se divid.

Pentru cine este

• Copil sau adult la care se suspectează sindromul Prader-Willi sau sindromul Angelman. Conform GeneReviews, primul test este analiza semnalelor chimice care pornesc sau opresc genele din această regiune (analiza metilării); FISH poate arăta apoi dacă o metilare anormală vine dintr-o deleție.

Ce poate arăta rezultatul

• Deleție prezentă: lipsește regiunea 15q11.2; împreună cu rezultatul metilării, confirmă sindromul Prader-Willi sau Angelman cauzat de o deleție.
• Deleție absentă: regiunea analizată arată normal în celulele examinate. Rezultatul nu exclude cele două sindroame, care pot avea și alte cauze, și nu spune nimic despre restul cromozomilor. Dacă suspiciunea rămâne, urmează testele țintite pentru celelalte cauze, de exemplu analiza metilării, dacă nu s-a făcut deja; dacă și acestea ies negative, în practica noastră discutăm la consultație secvențierea întregului genom (WGS).
• Rezultat atipic sau neconcludent: uneori semnalele au un tipar neobișnuit sau proba are prea puține celule potrivite; la consultație discutăm dacă e nevoie de alt test.

Ce nu poate detecta

• Moștenirea ambelor copii ale cromozomului 15 de la același părinte (disomia uniparentală), o eroare în semnalele chimice care arată de la ce părinte vine regiunea (defectele de amprentare) și variantele din gena UBE3A, care cauzează o parte dintre cazuri.
• Uneori, rezultatul nu este concludent.
• Unele variante relevante pot rămâne neidentificate, din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; un rezultat fără modificări nu exclude o boală genetică sau o predispoziție la ea.

Ca orice test FISH, testul nu poate arăta:

• modificările din afara regiunilor marcate de sonde;
• variantele mici din gene, de exemplu cele punctiforme;
• o modificare prezentă în prea puține celule, sub pragul de detecție al testului.

Cum se face

Proba poate fi sânge recoltat pe heparină de litiu (cel puțin 3 ml), celule crescute deja în cultură (2 flacoane T25 confluente), o suspensie de celule fixate (un tub pentru fiecare cultură), lame citogenetice necolorate (2 lame pentru fiecare sondă) sau țesut inclus în parafină (bloc FFPE). Rezultatul este gata în aproximativ 7 zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: hibridizare fluorescentă in situ (FISH)
• Probă: sânge pe heparină de litiu (cel puțin 3 ml), culturi celulare (2 flacoane T25 confluente), suspensie de celule fixate (un tub pentru fiecare cultură), lame citogenetice necolorate (2 lame pentru fiecare sondă) sau țesut inclus în parafină (bloc FFPE)
• Durată: 7 zile lucrătoare