Analiza genei FMR1 prin PCR (sindromul X fragil)

Pe scurt

Testul analizează gena FMR1 prin PCR convențional, pentru sindromul X fragil, o cauză moștenită de dizabilitate intelectuală și de autism, care apare când o secvență din această genă, CGG, se repetă de prea multe ori (expansiune). Se face mai ales la copiii cu întârziere în dezvoltare, dizabilitate intelectuală sau autism. Ca metodă, PCR-ul convențional măsoară bine copiile genei (alelele) cu număr normal de repetiții; alelele foarte mari cer, de obicei, un test complementar.

Ce analizează

Gena FMR1 se află pe cromozomul X. La începutul ei, trei „litere” din ADN, CGG, se repetă de un anumit număr de ori. Conform GeneReviews, alelele normale au aproximativ 5–44 de repetiții, cele intermediare 45–54, premutațiile 55–200, iar mutațiile complete peste 200, de obicei cu o metilare anormală care oprește gena.

PCR-ul convențional copiază (amplifică) regiunea cu repetiții și îi măsoară lungimea. Măsoară precis alelele normale, intermediare și multe premutații. Alelele foarte mari, adică premutațiile mari și mutațiile complete, de obicei nu se amplifică prin această metodă.

Pentru cine este

• Copil, mai ales băiat, cu întârziere în dezvoltare sau dizabilitate intelectuală, fără o cauză găsită.
• Copil cu autism (tulburare din spectrul autist, TSA): conform ghidului AAP din 2020, testul pentru X fragil se discută și se oferă tuturor copiilor cu TSA, mai ales băieților.
• Familie în care bărbați de pe linia mamei au dizabilitate intelectuală.

Terapiile și intervenția timpurie încep cu sau fără un diagnostic genetic, iar căutarea cauzei merge în paralel.

Ce poate arăta rezultatul

Normal. La un băiat, o alelă cu număr normal de repetiții face foarte puțin probabil un sindrom X fragil cauzat de expansiune. La o fată, rezultatul este clar normal când se văd două alele normale, de lungimi diferite. Dacă suspiciunea de cauză genetică rămâne, în practica noastră pasul următor este, de regulă, secvențierea întregului genom (WGS).

Intermediar sau premutație. O alelă intermediară nu cauzează sindromul X fragil, dar poate deveni instabilă când e transmisă de la mamă. O premutație nu cauzează sindromul X fragil, dar se asociază la vârsta adultă cu un sindrom cu tremor și tulburări de echilibru și de coordonare (ataxie), numit FXTAS, și, la femei, cu oprirea timpurie a funcției ovarelor (insuficiență ovariană prematură, FXPOI). O femeie cu premutație poate avea copii cu sindromul X fragil.

Neconcludent. Dacă la un băiat nu se obține nicio alelă sau dacă la o fată se vede o singură alelă, testul nu poate exclude o alelă mare. Conform ghidului european EMQN, în aceste situații se continuă cu o metodă care vede întreg spectrul expansiunilor, cum este TP-PCR.

Ce nu poate detecta

Ca metodă, PCR-ul convențional nu vede:

• Mutațiile complete și premutațiile mari, care de obicei nu se amplifică.
• Starea de metilare a genei.
• Mozaicismul (un amestec de celule cu alele de mărimi diferite), care poate fi ratat.
• Porțiunile lipsă (delețiile) și schimbările unei singure „litere” (variantele punctiforme) din FMR1, rare în sindromul X fragil (conform GeneReviews, sub 1% dintre cazuri).
• Alte cauze genetice ale întârzierii sau ale autismului.

Cum se face

Proba este de sânge venos, recoltat pe EDTA într-un centru partener; se acceptă și frotiu bucal, salivă sau ADN extras. Dacă rezultatul PCR e neconcludent, continuarea cu TP-PCR este inclusă în preț. Rezultatul vine, de obicei, în 18 zile lucrătoare de la sosirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: PCR convențional
• Gene (1)

  • FMR1
• Probă: sânge periferic pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (conform instrucțiunilor kitului)
• Durată: 18 zile lucrătoare