Testarea a două variante familiale cunoscute (secvențiere Sanger)

Pe scurt

Testul verifică dacă o persoană are două variante genetice găsite deja la o rudă. Citește, prin secvențiere Sanger, doar cele două porțiuni de ADN în care se află variantele. Se folosește mai ales în bolile recesive, unde boala apare când ambele copii ale unei gene au câte o variantă.

Ce analizează

Secvențierea Sanger citește „literă cu literă” un fragment scurt de ADN. Se aleg cele două fragmente care conțin variantele din raportul rudei și verifică, pentru fiecare, dacă aceeași schimbare apare și la persoana testată.

Ca metodă, secvențierea Sanger verifică bine schimbările unei singure „litere” (variantele punctuale) și micile fragmente lipsă sau în plus (deleții sau inserții).

Majoritatea genelor există în două copii, una de la mamă și una de la tată. Când un copil are două variante diferite în aceeași genă recesivă, testarea părinților arată dacă variantele stau pe copii diferite, câte una de la fiecare părinte. Doar așa se confirmă că ambele copii ale genei sunt afectate.

Pentru cine este

• Părinții unui copil cu o boală recesivă la care s-au găsit două variante diferite în aceeași genă.
• Frații și surorile unui astfel de copil, ca să aflăm dacă au și ei boala; la un copil, statutul de purtător se amână, de regulă, până când poate decide singur.
• Rudele unei persoane la care s-au găsit două variante, în aceeași genă sau în gene diferite.
• Un cuplu care plănuiește o sarcină, când fiecare familie are câte o variantă cunoscută în aceeași genă.

Ce poate arăta rezultatul

Ambele variante sunt prezente. Dacă la părinți s-a arătat că variantele stau pe copii diferite ale genei, un frate sau o soră cu ambele variante are, de regulă, aceeași boală recesivă, uneori încă fără simptome. Ce urmează discutăm la consultație.

O singură variantă este prezentă. Persoana este, de obicei, purtătoare sănătoasă. La un părinte, este rezultatul așteptat într-o boală recesivă.

Nicio variantă nu este prezentă. Persoana nu a moștenit variantele familiei; rezultatul nu spune nimic despre alte variante sau alte boli. Dacă unei variante a copilului nu i se găsește originea la părinți, ea poate fi apărută pentru prima dată la copil (de novo), iar medicul genetician îți explică ce înseamnă asta pentru o altă sarcină.

Rezultat care cere interpretare. Dacă una dintre variante este o variantă de semnificație incertă (VUS), rezultatul rudelor nu pune un diagnostic, dar poate ajuta la reclasificarea ei.

Ce nu poate detecta

• Alte variante din aceleași gene sau din alte gene.
• Porțiunile lipsă sau în plus (delețiile și duplicațiile) de exoni sau de gene întregi, pe care secvențierea Sanger, ca metodă, nu le vede: dacă una dintre variantele familiei e de acest tip, se folosește altă metodă.
• Secvențele scurte repetate de prea multe ori (expansiunile de repetiții).
• Modificările prezente doar într-o mică parte dintre celule (mozaicism de nivel scăzut) sau doar în celulele reproductive.

Uneori rezultatul nu este concludent, iar limitele actuale ale tehnologiei pot face ca unele modificări să nu fie identificate.

Cum se face

Proba este de sânge, recoltată într-un centru partener; se acceptă și sânge din cordonul ombilical, ADN extras, frotiu bucal sau salivă. Avem nevoie de o copie a raportului genetic al rudei, cu ambele variante descrise exact. Rezultatul vine, de obicei, în 32 de zile lucrătoare de la sosirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere Sanger, țintită pe variantele cunoscute în familie
• Variante raportate: două variante sau fragmente deja cunoscute în familie, indicate prin genă și variantă
• Probă: sânge periferic pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), sânge din cordonul ombilical pe EDTA (cel puțin 3 ml), ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (conform instrucțiunilor kitului)
• Durată: 32 de zile lucrătoare