Sari la conținut

Cookie-uri și confidențialitate

Folosim cookie‑uri pentru funcționarea site‑ului și, cu acordul tău, pentru statistici și reclame. Detalii

Helixomic

Sindromul Edwards (trisomia 18) și sindromul Patau (trisomia 13): cauze, diagnostic și evoluție

Publicat
Actualizat
Actualizat la
Timp de citire
14 min de citit

Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Un cuplu, văzut din spate, stă îmbrățișat pe o bancă în grădina unui spital, într-o zi de toamnă

Ai aflat, după un screening, după o ecografie sau după naștere, că bebelușul tău poate avea trisomia 18 sau trisomia 13, și e firesc să ai multe întrebări. Mai departe vom discuta despre cauze, diagnostic, evoluție și riscul pentru o altă sarcină.

Pe scurt: ce sunt sindromul Edwards și sindromul Patau

Sindromul Edwards (trisomia 18) și sindromul Patau (trisomia 13) apar când celulele au o copie în plus a cromozomului 18, respectiv a cromozomului 13. Sunt afecțiuni genetice grave: în forma completă, copiii au o întârziere severă a dezvoltării, iar malformațiile mai multor organe, printre care inima, sunt frecvente. De cele mai multe ori nu sunt moștenite, pentru că în forma cea mai frecventă copia în plus apare, de obicei, la formarea ovulului sau a spermatozoidului.

În sarcină, screeningul, prin testul prenatal neinvaziv (NIPT) sau prin testul combinat, arată doar un risc. Diagnosticul acestor afecțiuni genetice se pune, în sarcină, pe o probă de țesut din placentă (biopsie de vilozități coriale) sau de lichid amniotic, în care se găsesc celule de proveniență fetală (amniocenteză). După naștere, diagnosticul se confirmă prin cariotip convențional sau molecular. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre testele genetice în sarcină.

O parte importantă dintre sarcini se opresc din evoluție. Mulți copii născuți trăiesc puțin, dar unii trăiesc ani, iar evoluția unui copil anume e greu de prezis. După o trisomie 18 completă, riscul pentru o altă sarcină e în jur de 1%; poate fi mai mare când unul dintre părinți are un rearanjament al cromozomilor.

Sindromul Edwards Sindromul Patau
Cromozomul în plus cromozomul 18 cromozomul 13
Semne frecvente creștere întârziată, malformații ale inimii, pumni strânși cu degetele suprapuse malformații ale creierului și ale inimii, despicături ale buzei sau ale palatului, un deget în plus

Ce sunt trisomia 18 și trisomia 13

Un cromozom în plus

De obicei, fiecare celulă are 46 de cromozomi, în 23 de perechi. O trisomie înseamnă o copie în plus a unui cromozom: în sindromul Edwards, a cromozomului 18, iar în sindromul Patau, a cromozomului 13.

Poți citi mai multe detalii despre alte sindroame genetice în articolul Sindroame genetice comune: cauze, diagnostic și management.

Cât de frecvente sunt

Conform unei analize pe 24 de registre din 18 țări (Goel și colaboratorii, 2019), trisomia 18 apare la aproximativ 1 din 10.000 de nașteri, iar trisomia 13 la aproximativ 1 din 18.000, cu diferențe între registre. În totalul sarcinilor sunt de câteva ori mai frecvente, pentru că o parte importantă dintre aceste sarcini nu ajung la termen.

Modificările cromozomiale în sindromul Edwards și în sindromul Patau

Forma modificării contează pentru evoluție și pentru riscul din familie.

Trisomia completă

E forma cea mai frecventă la ambele sindroame; la trisomia 18, reprezintă aproximativ 94% din cazuri. Fiecare celulă are trei copii întregi ale cromozomului. Copia în plus apare, de obicei, dintr-o eroare de separare a cromozomilor la formarea ovulului sau a spermatozoidului (nondisjuncție); la trisomia 18, eroarea poate apărea și după fecundare. Nu se știe de ce apare această eroare.

Trisomia prin translocație

La trisomia 13, copia în plus poate fi atașată de alt cromozom, de obicei de cromozomul 14 (o translocație robertsoniană).

Translocația poate veni de la un părinte cu un rearanjament echilibrat, adică fără material genetic lipsă sau în plus. Un astfel de părinte e, de obicei, sănătos, dar poate avea pierderi de sarcină sau un copil cu o formă neechilibrată.

Mozaicismul și trisomia parțială

În mozaic, doar o parte dintre celule au copia în plus. La trisomia 18, mozaicul apare în mai puțin de 5% din cazuri, iar procentul de celule cu trisomie din sânge sau din piele nu arată cât de severă va fi dizabilitatea intelectuală.

În trisomia parțială, doar un fragment din brațul lung al cromozomului 18 apare de trei ori, adesea dintr-o translocație echilibrată sau dintr-o inversie a unuia dintre părinți.

La trisomia 13, formele mozaic și parțiale au manifestări mai ușoare; la trisomia 18, tabloul lor e mai variabil.

Abonează-te pentru a beneficia de expertiza dr. Anca Neacșu direct în inboxul tău.

Îți vom trimite săptămânal informații despre sănătate și longevitate susținute de cercetări medicale de încredere și verificate de dr. Anca Neacșu.

Semnele: în sarcină și după naștere

Nu toți copiii au toate semnele de mai jos.

Ce se poate vedea la ecografie

Ecografia morfologică (de la 11–13 săptămâni) și cea din trimestrul al doilea pot arăta semne care ridică suspiciunea, de exemplu mult lichid la ceafa fătului (o translucență nucală mare).

La trisomia 18, ecografia poate arăta o creștere întârziată, prea mult lichid amniotic și degete suprapuse. Pot apărea și malformații ale inimii, organe abdominale ieșite într-un sac prin peretele abdomenului (omfalocel) și mici chisturi în creier (chisturi de plex coroid).

Un chist de plex coroid singur nu înseamnă neapărat o trisomie: aceste chisturi apar adesea singure, la feți cu cromozomi normali, și pot fi trecătoare.

Dacă ecografia arată o anomalie, inclusiv o translucență nucală mare, un test prenatal neinvaziv (NIPT) cu risc scăzut nu exclude o cauză genetică a ei; în funcție de informațiile de la testarea NIPT și detaliile ecografice, medicul genetician va recomanda testarea de diagnostic potrivită.

Semnele la nou-născut

Copiii cu trisomia 18 pot avea pumnul strâns, cu degetul arătător peste cel mijlociu și degetul mic peste inelar. Aproximativ două treimi dintre copii au rinichii uniți în formă de potcoavă.

Copiii cu trisomia 13 se nasc de obicei cu o greutate mică și pot avea malformații pe linia mijlocie a corpului, cum sunt despicătura buzei sau a palatului și o malformație în care creierul nu se separă în două emisfere (holoprozencefalie). Pot avea și un deget în plus (polidactilie).

La ambele sindroame sunt cunoscute dificultățile de hrănire și pauzele în respirație (apneea centrală).

Cum se pune diagnosticul

Diagnosticul acestor afecțiuni genetice se pune prin analiza cromozomilor, în sarcină sau după naștere.

Diagnosticul prenatal

Testul prenatal neinvaziv (NIPT) estimează, dintr-o probă de sânge a mamei, riscul ca fătul să aibă trisomia 21, trisomia 18 sau trisomia 13. Un rezultat cu risc crescut arată o probabilitate mai mare decât media, nu un diagnostic. Pentru trisomiile 18 și 13, un astfel de rezultat se confirmă mai rar decât pentru trisomia 21, pentru că aceste trisomii sunt mai rare și pentru că mozaicismul limitat la placentă apare mai des. Poți citi mai multe detalii în articolul Rezultat NIPT risc crescut: ce fac acum.

Testul genetic de diagnostic stabilește dacă afecțiunea e prezentă, pe o probă de țesut din placentă (biopsie de vilozități coriale) sau de lichid amniotic, în care se găsesc celule de proveniență fetală (amniocenteză).

Medicul genetician recomandă de obicei confirmarea unui rezultat NIPT cu risc crescut prin amniocenteză, dacă ecografia nu arată modificări la făt: NIPT analizează ADN din placentă, iar o modificare poate fi limitată la placentă. Conform Societății Internaționale de Diagnostic Prenatal (ISPD), la trisomia 13, unde rezultatul biopsiei iese mai des mozaic, amniocenteza poate fi preferată dacă ecografia fetală este normală. Pe de altă parte, atunci când ecografia arată deja o anomalie, biopsia de vilozități coriale poate fi efectuată și oferă un rezultat mai timpuriu. Decizia se ia împreună cu medicul, știind de la început că, în unele cazuri, după biopsie poate urma o amniocenteză.

Amniocenteza se oferă de la 16 săptămâni de sarcină. Pe probă se fac, după caz, un test rapid pentru cromozomii 21, 13, 18, X și Y (QF-PCR), cu rezultat în 1–2 zile, cariotipul convențional sau molecular (în circa 2–3 săptămâni) sau analiza genelor. La amniocenteză, și rezultatul rapid de pe lichidul amniotic este diagnostic. La biopsia de vilozități coriale, un rezultat anormal se confirmă înainte de orice decizie despre sarcină. Poți citi mai multe detalii, inclusiv despre riscurile procedurilor, în articolul NIPT sau amniocenteză?

Gravidelor care iau în calcul întreruperea sarcinii, ISPD le recomandă cu tărie consilierea genetică și testul genetic de diagnostic, pentru că NIPT dă și rezultate fals pozitive.

Diagnosticul postnatal

După naștere, diagnosticul se confirmă prin cariotip convențional sau molecular, de obicei dintr-o probă de sânge. Cariotipul convențional vede tot setul de cromozomi, inclusiv rearanjamentele echilibrate, și arată de obicei forma trisomiei; un mozaic cu puține celule modificate îi poate scăpa. Microarray-ul cromozomial (CMA), numit și cariotip molecular, vede porțiuni lipsă sau în plus mult mai mici, dar nu și rearanjamentele echilibrate. Medicul genetician poate ajuta la alegerea testului.

Până la confirmare, conform raportului clinic al Academiei Americane de Pediatrie (AAP) din 2025, e potrivit, în cele mai multe cazuri, să se facă tratamentul care susține viața; oprirea sau neînceperea lui doar pe baza unei suspiciuni neconfirmate e rareori justificată.

Ce poate și ce nu poate arăta testul

  • NIPT: estimează un risc, iar placenta poate avea o trisomie pe care fătul nu o are.
  • Cariotipul: arată de obicei forma trisomiei, dar nu și cât de grave vor fi semnele la un copil anume.
  • Contextul: toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.

Evoluția: ce arată studiile de azi

Cifrele de mai jos descriu grupuri de copii, nu un copil anume. Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), nu există încă suficiente dovezi care să deosebească, înainte de naștere, copiii care vor trăi mult de cei cu un deces timpuriu, de aceea evoluția e greu de prezis.

Supraviețuirea în studiile pe populație

În registrele din Anglia și Țara Galilor (Morris și Savva, 2008), între 12 săptămâni și termen s-au oprit din evoluție, după estimări, aproximativ 7 din 10 sarcini diagnosticate cu trisomia 18 și aproximativ jumătate dintre cele cu trisomia 13.

După naștere, cele mai multe decese au loc în primele săptămâni. Într-un studiu pe 13 registre din nouă țări vest-europene (Glinianaia și colaboratorii, 2023), cu copii născuți între 1995 și 2014, la un an trăiau 13% dintre copiii cu trisomia 18 și 17% dintre cei cu trisomia 13, iar la zece ani, 8% și 11%.

Pentru copiii care trecuseră de primele patru săptămâni, șansa de a ajunge la zece ani a fost estimată la 21% în trisomia 18 și 32% în trisomia 13.

Îngrijirea intensivă și operațiile

Conform AAP, rezultatele de azi sugerează că decesul în primele săptămâni nu este universal, mai ales la copiii care primesc îngrijire medicală și chirurgicală intensivă după naștere. Raportul arată că diagnosticul contează în decizie, dar consideră că nu există o justificare etică pentru o regulă generală de tratament diferit doar pe baza lui: intervențiile se adaptează fiecărui copil, printr-o decizie luată împreună cu părinții. Îngrijirea exclusiv de confort (paliativă) rămâne o alegere acceptabilă moral, care ar trebui oferită tuturor părinților.

Într-un studiu din Ontario (Nelson și colaboratorii, 2016), aproximativ 7 din 10 copii operați (de la intervenții mici până la reparații complexe ale inimii) trăiau la un an după prima operație. Autorii notează că rezultatul reflectă probabil atât alegerea atentă a copiilor operați, cât și beneficiul operației.

Operația pe inimă poate aduce un beneficiu, cu un risc de deces mai mare în perioada operației și după ea. Consensul Asociației Americane de Chirurgie Toracică (AATS) din 2023 recomandă ca decizia de operație să nu se ia doar pe baza trisomiei, ci de la caz la caz, după gravitatea bolii inimii și după celelalte malformații, pe baza unor date limitate.

Dezvoltarea copilului

În forma completă, întârzierea dezvoltării, intelectuală și motorie, e severă, iar în formele mozaic și parțiale tabloul poate fi mai ușor sau mai variabil. Copiii mai mari învață totuși lucruri, în ritmul lor: pot să folosească un premergător, să înțeleagă cuvinte și fraze, să folosească câteva cuvinte sau semne, să recunoască oamenii din jur și să interacționeze cu ei. Conform AAP, unii ating repere sociale și de interacțiune, iar cei care îi îngrijesc descriu o calitate a vieții pozitivă. Copiii care trăiesc mult au, de obicei, nevoi medicale complexe, care cer îngrijire coordonată pe termen lung.

După diagnostic: deciziile și sprijinul

În sarcină, deciziile sunt ale familiei

Deciziile despre sarcină le iei informată, după consiliere, împreună cu medicul obstetrician care îți urmărește sarcina. Un diagnostic sigur te poate ajuta să alegi maternitatea și să decizi cum le spui celorlalți copii și rudelor.

Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), dacă sarcina continuă, e bine ca un neonatolog să întâlnească familia cât mai devreme, pentru informații, sprijin și o decizie luată împreună. Planul pentru naștere poate merge de la îngrijirea de confort până la îngrijirea intensivă și se poate schimba pe parcurs.

După naștere: un plan de îngrijire pentru fiecare copil

Îngrijirea și eventualele operații se decid cu neonatologul și cu ceilalți medici ai copilului, după starea lui și după obiectivele familiei. Conform AAP, vaccinările și controalele obișnuite nu ar trebui omise doar din cauza diagnosticului.

Familiile pot găsi sprijin în grupurile de părinți online, în asociațiile internaționale, cum e organizația de sprijin pentru trisomia 18, trisomia 13 și afecțiunile înrudite (SOFT), și la Alianța Națională pentru Boli Rare România, ca resursă-umbrelă.

Ce face medicul genetician

Medicul genetician pornește de la istoricul tău medical și familial, inclusiv de la sarcinile anterioare, de la rezultatele de screening și de la ecografii, iar în urma evaluării poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic. După rezultat, îți explică ce a găsit analiza, care sunt pașii următori de investigare sau monitorizare, dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii. Îți explică și ce înseamnă pentru familie, inclusiv riscul transmiterii și testele prenatale potrivite.

Din practica dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală:

Când o pacientă vine cu un rezultat de screening cu risc crescut, îi spun că screeningul îți spune unde să te uiți, iar diagnosticul îți spune ce vezi. Riscul crescut e un semnal care cere un pas în plus, nu un verdict.

Dacă vrei să discuți rezultatul tău, poți programa o consultație de genetică medicală.

Riscul pentru o altă sarcină

Riscul depinde de forma trisomiei.

După o trisomie completă

Pentru o familie cu un copil cu trisomia 18 completă, riscul ca ea să apară din nou e în jur de 1% (Cereda și Carey, 2012), mai mare decât cel dat doar de vârstă. Pentru trisomia 13 completă, datele despre repetarea ei sunt prea puține pentru o cifră sigură. Datele nord-americane (Warburton și colaboratorii, 2004) arată că, după toate trisomiile cu care se poate naște un copil, luate împreună, riscul unei trisomii a altui cromozom într-o sarcină următoare e mai mare decât cel așteptat după vârstă. Pentru trisomiile 18 și 13 luate separat, cazurile sunt prea puține ca să arate acest lucru. Pentru o sarcină viitoare merită discutate din timp testele prenatale potrivite.

Când unul dintre părinți are o translocație

La trisomia 18 parțială, riscul poate fi mai mare decât la cea completă, în funcție de o translocație sau de o inversie la unul dintre părinți. Cariotipul părinților arată dacă unul dintre ei are un rearanjament echilibrat, inclusiv când fătul sau copilul are trisomia 13 prin translocație, rezultat care contează și pentru rude. Riscul pentru familia ta și opțiunile pentru o sarcină viitoare, printre care testarea genetică a embrionilor în cadrul unei fertilizări in vitro, ți le explică medicul genetician.

Următorul pas: ai un rezultat cu risc crescut sau un diagnostic de trisomie 18 ori 13? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician îți explică rezultatul, forma trisomiei și ce înseamnă pentru o sarcină viitoare. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.

Referințe

  1. Pyle AK, et al.; American Academy of Pediatrics. Guidance for Caring for Infants and Children With Trisomy 13 and Trisomy 18: Clinical Report. Pediatrics. 2025;156(2):e2025072719. https://doi.org/10.1542/peds.2025-072719
  2. Glinianaia SV, et al. Ten-year survival of children with trisomy 13 or trisomy 18: a multi-registry European cohort study. Arch Dis Child. 2023;108(6):461-467. https://doi.org/10.1136/archdischild-2022-325068
  3. Goel N, et al. Trisomy 13 and 18 — Prevalence and mortality — A multi-registry population based analysis. Am J Med Genet A. 2019;179(12):2382-2392. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6848757/
  4. Cereda A, Carey JC. The trisomy 18 syndrome. Orphanet J Rare Dis. 2012;7:81. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3520824/
  5. Siddik AB, et al. Trisomy 13 (Patau Syndrome). StatPearls, actualizat 2026. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK559091/
  6. Hui L, et al.; ISPD. Position statement on the use of non-invasive prenatal testing for the detection of fetal chromosomal conditions in singleton pregnancies. Prenat Diagn. 2023;43:814-828. https://www.hgsa.org.au/common/Uploaded%20files/Position%20Statements/ISPD%20Prenatal%20Diagnosis%20PS%202023.pdf
  7. Morris JK, Savva GM. The risk of fetal loss following a prenatal diagnosis of trisomy 13 or trisomy 18. Am J Med Genet A. 2008;146A(7):827-832. https://doi.org/10.1002/ajmg.a.32220
  8. St Louis JD, et al.; AATS. 2023 Expert Consensus Document: Recommendation for the care of children with trisomy 13 or trisomy 18 and a congenital heart defect. J Thorac Cardiovasc Surg. 2024;167(5):1519-1532. https://doi.org/10.1016/j.jtcvs.2023.11.054
  9. Warburton D, et al. Trisomy recurrence: a reconsideration based on North American data. Am J Hum Genet. 2004;75(3):376-385. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC1182017/
  10. Nelson KE, et al. Survival and Surgical Interventions for Children With Trisomy 13 and 18. JAMA. 2016;316(4):420-428. https://doi.org/10.1001/jama.2016.9819

Întrebări frecvente

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. Nu găsești ce cauți? Contactează-ne – îți răspundem cu plăcere.

Cât trăiește un copil cu sindrom Edwards sau sindrom Patau?

Evoluția diferă mult de la un copil la altul: pentru mulți copii viața e scurtă, dar unii trăiesc ani, ocazional chiar după vârsta de 20 de ani. Într-un studiu european, la zece ani trăiau 8% dintre copiii cu trisomia 18 și 11% dintre cei cu trisomia 13. Mozaicismul aduce probabil un avantaj, iar malformațiile multiple sau grave și nașterea prematură cresc riscul unui deces timpuriu.

Sindromul Edwards și sindromul Patau se moștenesc?

De cele mai multe ori nu, pentru că trisomia completă apare, de obicei, la formarea ovulului sau a spermatozoidului. Excepția e trisomia parțială sau prin translocație, care poate veni de la un părinte cu un rearanjament echilibrat, de obicei sănătos.

Vârsta mamei crește riscul?

Da, trisomiile 21, 18 și 13 devin mai frecvente odată cu vârsta mamei, dar apar la orice vârstă: frecvența trisomiei 18 e constantă până la 30 de ani și crește apoi.

Se poate afla în sarcină dacă bebelușul are trisomia 18 sau 13?

Da, pas cu pas: screeningul arată un risc, ecografia poate arăta semne, iar răspunsul sigur îl dă testul genetic de diagnostic. Poți citi mai multe detalii în articolul Testul NIPT: ce este, când se face și ce înseamnă rezultatul.

Când merită o consultație de genetică medicală?

Merită după un screening cu risc crescut, după o ecografie care ridică suspiciunea sau după un diagnostic confirmat. Merită și înainte de o nouă sarcină, dacă ai avut o sarcină afectată, sau când cineva din familie are o translocație. Monitorizarea sarcinii rămâne la medicul obstetrician, iar îngrijirea copilului, la neonatolog și la ceilalți medici ai lui. Consultațiile le fac medicii din echipa de genetică medicală Helixomic, fondată de dr. Anca Neacșu. Se fac online, din țară sau din străinătate, ori față în față, la Clinica Luna din București; pentru un copil, de obicei recomandăm consultația față în față.

Ai nevoie de o consultație genetică?

Programează o discuție cu dr. Anca Neacșu pentru a înțelege ce test genetic se potrivește nevoilor tale.