Panel genetic pentru cardiomiopatia dilatativă

Pe scurt

Panel genetic pentru bolile mușchiului inimii (cardiomiopatii), care îi pot afecta capacitatea de a pompa sângele, de exemplu cardiomiopatia dilatativă sau cea hipertrofică. Analizează 98 de gene.

Printre ele sunt genele cardiomiopatiei dilatative, în care inima se mărește și se contractă mai slab; testul este pentru persoanele cu această boală, mai ales când apare la vârstă tânără sau și la alte rude, și pentru familiile lor.

Ce analizează

Un panel genetic analizează deodată mai multe gene care pot cauza aceleași semne sau aceeași problemă de sănătate. Secvențierea de nouă generație (NGS) citește în paralel ADN-ul acestor gene, mai ales porțiunile care conțin instrucțiunile pentru proteine (exonii). Testul caută variantele cu care persoana s-a născut, fie moștenite, fie apărute pentru prima dată la ea. Fiecare variantă se clasifică după criterii internaționale, de la fără efect (benignă) la cauzatoare de boală (patogenă), și se interpretează împreună cu istoricul personal și al familiei.

Testul analizează 98 de gene.

Ce raportează:

• schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme, SNV)
• mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții și deleții, indeli), de până la 30 de „litere” (perechi de baze)
• fragmente de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații, CNV); cele găsite se confirmă printr-o metodă independentă

Pentru cine este

• cardiomiopatie dilatativă la o persoană care are și rude cu aceeași boală;
• cardiomiopatie dilatativă cu tulburări de conducere, aritmii ventriculare sau o moarte subită la vârstă tânără în familie;
• cardiomiopatie dilatativă cu inima foarte slăbită sau apărută la vârstă tânără, fără o cauză găsită;
• cardiomiopatie dilatativă împreună cu slăbiciune musculară sau cu o valoare crescută în sânge a unei enzime a mușchilor (CK);
• cardiomiopatie apărută în jurul nașterii, după alcool sau după chimioterapie, când medicul suspectează și o predispoziție genetică.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv. O variantă care cauzează boala (patogenă) confirmă cauza genetică. Conform consensului internațional din 2022, variantele din LMNA, FLNC, DES, RBM20 și PLN se asociază cu un risc mai mare de aritmii, iar la purtătorii LMNA un stimulator cardiac sau un defibrilator implantabil se discută devreme. Rudele pot face apoi un test țintit: cele care nu au varianta pot renunța la controale, iar purtătorilor li se recomandă controale regulate. La copiii fără simptome, consensul din 2022 recomandă testul țintit de regulă de la 10–12 ani, iar ghidul european din 2023 (ESC) îl admite la orice vârstă, când varianta familiei este sigură. Momentul îl stabilim împreună, la consultație.
• Negativ. În genele analizate nu s-a găsit o cauză, ceea ce nu exclude o cauză genetică. Rudele de gradul întâi rămân în urmărire cu ecografie și electrocardiogramă. Dacă suspiciunea de cauză genetică rămâne, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este o analiză extinsă, secvențierea întregului genom (WGS).
• Variantă de semnificație incertă (VUS). O modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Până se lămurește, nu se folosește pentru decizii medicale sau pentru testarea rudelor; uneori o lămurește testarea rudelor afectate.

Ce nu poate detecta

• Testul nu detectează toate modificările genetice din genele analizate.
• Unele regiuni pot fi citite incomplet: secvențele repetitive, regiunile foarte asemănătoare cu alte porțiuni ale genomului (omologie mare: duplicații segmentare, pseudogene) și cele cu o proporție foarte mare sau foarte mică de „litere” G și C (conținut GC extrem).
• O modificare prezentă doar într-un procent mic de celule (mozaicism) poate să nu fie detectată.
• Statutul de purtător pentru bolile recesive nu se raportează.
• Variantele de semnificație incertă, despre care nu se știe încă dacă au vreun efect, se raportează doar când există argumente că ar putea cauza boala.
• Un rezultat negativ nu exclude variante cauzatoare de boală (patogene) în regiunile pe care testul nu le analizează sau pe care le citește insuficient.

Ca orice panel, testul nu poate arăta:

• variantele din genele care nu sunt incluse în panel și cauzele genetice încă necunoscute;
• modificările apărute în timpul vieții doar într-un țesut, de exemplu într-o tumoră (variante somatice);
• de obicei, dacă și când vor apărea semnele sau cât de severe vor fi: aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie.

Cum se face

Proba este un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului), recoltat de medic după instrucțiunile primite. Rezultatul este gata în aproximativ 10–20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) după îmbogățirea regiunilor de interes prin hibridizare în soluție (captură țintită); vizează toți exonii codanți (transcripte MANE și/sau canonice) și 10 perechi de baze din intronii adiacenți
• Variante raportate: variante punctiforme (SNV); mici inserții și deleții (indeli), de până la 30 de perechi de baze; deleții și duplicații (CNV); cele pozitive se confirmă printr-o metodă independentă
• Gene (98): caută în lista genelor
• Probă: frotiu bucal (recoltat de medic după instrucțiunile primite)
• Durată: 10–20 de zile lucrătoare