Panel genetic pentru cardiomiopatia hipertrofică

Pe scurt

Panel genetic pentru bolile mușchiului inimii (cardiomiopatii), care îi pot afecta capacitatea de a pompa sângele, de exemplu cardiomiopatia dilatativă sau cea hipertrofică. Analizează 98 de gene.

Printre ele sunt genele cardiomiopatiei hipertrofice, în care peretele inimii se îngroașă, și ale unor boli care o pot imita; testul este pentru persoanele cu această boală, diagnosticată sau suspectată, și pentru familiile lor.

Ce analizează

Un panel genetic analizează deodată mai multe gene care pot cauza aceleași semne sau aceeași problemă de sănătate. Secvențierea de nouă generație (NGS) citește în paralel ADN-ul acestor gene, mai ales porțiunile care conțin instrucțiunile pentru proteine (exonii). Testul caută variantele cu care persoana s-a născut, fie moștenite, fie apărute pentru prima dată la ea. Fiecare variantă se clasifică după criterii internaționale, de la fără efect (benignă) la cauzatoare de boală (patogenă), și se interpretează împreună cu istoricul personal și al familiei.

Testul analizează 98 de gene.

Ce raportează:

• schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme, SNV)
• mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții și deleții, indeli), de până la 30 de „litere” (perechi de baze)
• fragmente de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații, CNV); cele găsite se confirmă printr-o metodă independentă

Pentru cine este

• cardiomiopatie hipertrofică diagnosticată prin ecografie sau prin rezonanță magnetică a inimii (RMN cardiac);
• îngroșarea inimii împreună cu alte semne, precum afectarea rinichilor, dureri în mâini și picioare, slăbiciune musculară sau tulburări de conducere;
• o rudă apropiată cu cardiomiopatie hipertrofică, inclusiv o rudă decedată subit la care autopsia a arătat boala; de regulă se testează întâi persoana bolnavă, iar rudele pot face apoi un test țintit;
• o îngroșare la limită a peretelui inimii, de exemplu la o persoană cu tensiune arterială mare (hipertensiune), la care cardiologul nu poate stabili dacă este o cardiomiopatie.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv. O variantă care cauzează boala (patogenă) confirmă cauza genetică. Conform consensului internațional din 2022, panelurile cu genele sarcomerului (proteinele care fac mușchiul inimii să se contracte) găsesc o cauză la aproximativ 30% dintre pacienții fără alte cazuri în familie și la aproximativ 60% dintre cei cu istoric familial. Când rezultatul arată o boală care imită cardiomiopatia, tratamentul se poate schimba, pentru că unele au un tratament țintit. Rudele pot face apoi un test țintit.
• Negativ. În genele analizate nu s-a găsit o cauză, ceea ce nu exclude boala. Rudele de gradul întâi rămân în urmărire cu ecografie și electrocardiogramă, pentru că boala poate apărea la vârste diferite chiar în aceeași familie. Dacă suspiciunea de cauză genetică rămâne, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este o analiză extinsă, secvențierea întregului genom (WGS).
• Variantă de semnificație incertă (VUS). O modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Până se lămurește, nu se folosește pentru decizii sau pentru testarea rudelor sănătoase; testarea altor membri afectați ai familiei o poate lămuri uneori.

Rezultatul genetic, singur, nu decide implantarea unui defibrilator. Riscul se evaluează clinic, la cardiolog.

Ce nu poate detecta

• Testul nu detectează toate modificările genetice din genele analizate.
• Unele regiuni pot fi citite incomplet: secvențele repetitive, regiunile foarte asemănătoare cu alte porțiuni ale genomului (omologie mare: duplicații segmentare, pseudogene) și cele cu o proporție foarte mare sau foarte mică de „litere” G și C (conținut GC extrem).
• O modificare prezentă doar într-un procent mic de celule (mozaicism) poate să nu fie detectată.
• Statutul de purtător pentru bolile recesive nu se raportează.
• Variantele de semnificație incertă, despre care nu se știe încă dacă au vreun efect, se raportează doar când există argumente că ar putea cauza boala.
• Un rezultat negativ nu exclude variante cauzatoare de boală (patogene) în regiunile pe care testul nu le analizează sau pe care le citește insuficient.

Ca orice panel, testul nu poate arăta:

• variantele din genele care nu sunt incluse în panel și cauzele genetice încă necunoscute;
• modificările apărute în timpul vieții doar într-un țesut, de exemplu într-o tumoră (variante somatice);
• de obicei, dacă și când vor apărea semnele sau cât de severe vor fi: aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie.

Cum se face

Proba este un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului), recoltat de medic după instrucțiunile primite. Rezultatul este gata în aproximativ 10–20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) după îmbogățirea regiunilor de interes prin hibridizare în soluție (captură țintită); vizează toți exonii codanți (transcripte MANE și/sau canonice) și 10 perechi de baze din intronii adiacenți
• Variante raportate: variante punctiforme (SNV); mici inserții și deleții (indeli), de până la 30 de perechi de baze; deleții și duplicații (CNV); cele pozitive se confirmă printr-o metodă independentă
• Gene (98): caută în lista genelor
• Probă: frotiu bucal (recoltat de medic după instrucțiunile primite)
• Durată: 10–20 de zile lucrătoare

Context clinic

• Bolile care imită cardiomiopatia hipertrofică, incluse în panel: boala Fabry (GLA), boala Danon (LAMP2), boala Pompe (GAA), cardiomiopatia PRKAG2 și amiloidoza cu transtiretină (TTR). În boala Fabry, de exemplu, se discută terapia de substituție enzimatică.
• Dintre genele RASopatiilor, panelul include HRAS și RAF1, dar nu PTPN11 și RIT1.
• Fenotip la limită: ESC 2023 dă ca exemplu hipertensiunea; adaptarea inimii la efort, la sportivi, rămâne în diagnosticul diferențial stabilit de cardiolog.