Panel genetic pentru sindromul Brugada

Pe scurt

Panelul caută cauza genetică a sindromului Brugada, o tulburare moștenită a activității electrice a inimii, care poate cauza tulburări grave de ritm (aritmii), mai ales în repaus, în somn sau în timpul febrei. Este pentru persoanele la care medicul cardiolog a văzut aspectul tipic pe electrocardiogramă (EKG). Gena cu rol dovedit în boală este SCN5A, iar un rezultat negativ nu exclude diagnosticul, care rămâne clinic.

Ce analizează

La fiecare bătaie, contracția mușchiului inimii pornește cu un curent de sodiu care intră în celule. Variantele din gena SCN5A, care construiește canalul de sodiu al inimii, slăbesc acest curent și pot cauza aspectul electrocardiografic al bolii. O variantă SCN5A se transmite de obicei de la un părinte, cu o șansă de 50% pentru fiecare copil, dar nu toți purtătorii au semne.

Panelul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) 8 gene: SCN5A și alte șapte gene ale canalelor ionice, propuse în trecut pentru sindromul Brugada. Caută schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme), mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții sau deleții mici) și fragmente lipsă sau în plus de unul sau mai mulți exoni (deleții sau duplicații). Conform ClinGen, doar SCN5A are o legătură dovedită cu boala, iar consensul internațional din 2022 recomandă secvențierea ei; o variantă în această genă se găsește la aproximativ unul din cinci pacienți.

Pentru cine este

• aspect Brugada de tip 1 pe electrocardiogramă, apărut spontan, cu sau fără simptome;
• aspect de tip 1 apărut la testul cu medicament, împreună cu leșin fără o altă cauză sau cu un istoric familial sugestiv;
• aspect de tip 1 apărut doar în timpul febrei;
• o oprire a inimii (stop cardiac) după care persoana a fost resuscitată, fără o boală structurală a inimii, cu modificări sugestive pe electrocardiogramă.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv (SCN5A). O variantă care cauzează boala (patogenă) confirmă diagnosticul la o persoană cu aspect de tip 1. Purtătorii au mai des tulburări de conducere ale inimii și un risc aritmic mai mare, dar varianta singură nu decide implantarea unui defibrilator. Rudele pot face un test țintit la orice vârstă, iar purtătorilor li se recomandă aceleași precauții ca persoanelor diagnosticate: tratarea rapidă a febrei, evitarea medicamentelor care blochează canalele de sodiu și a consumului excesiv de alcool.
• Variantă în una dintre celelalte gene. Se interpretează cu prudență, pentru că legătura acestor gene cu boala este contestată sau, la una dintre ele, respinsă. Medicul genetician îți explică dacă are vreo consecință pentru tine sau pentru familie.
• Negativ. În genele analizate nu s-a găsit o cauză. Este rezultatul cel mai frecvent și nu infirmă boala, al cărei diagnostic rămâne clinic. Rudele de gradul întâi sunt evaluate de cardiolog, cu electrocardiogramă.
• Variantă de semnificație incertă (VUS). O modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect; până se lămurește, nu se folosește pentru decizii. O VUS rară în SCN5A se poate lămuri uneori prin testarea țintită a rudelor, odată cu evaluarea lor cardiologică.

Ce nu poate detecta

• Efectul adunat al multor variante comune (componenta poligenică): fără o variantă SCN5A, boala ține de obicei de acest efect, pe care panelul nu îl măsoară.
• Situațiile care imită boala pe electrocardiogramă, precum lipsa de oxigen a mușchiului inimii, dezechilibrele de electroliți sau unele intoxicații cu medicamente.
• Riscul tău de aritmie, care se stabilește clinic, după simptome și electrocardiogramă.
• Uneori, o porțiune mică lipsă, de un singur exon (deleție).
• Variantele prezente doar în unele celule (mozaicism), care se pot identifica doar în unele cazuri.

Cum se face

Proba este de sânge din venă (1–2 ml, într-un tub cu anticoagulant, EDTA), recoltat într-un centru partener; se acceptă și ADN extras, câteva picături de sânge uscate pe un card, un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului) sau salivă. Rezultatul vine, de regulă, în 15–20 de zile lucrătoare de la primirea probei. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) pe o îmbogățire de tip exom, care acoperă toate regiunile codante și variantele intronice și intergenice descrise ca relevante pentru boală; se analizează genele panelului
• Variante raportate: variante punctiforme (de un singur nucleotid) și mici inserții sau deleții; deleții și duplicații de unul sau mai mulți exoni (CNV), confirmate prin MLPA sau qPCR înainte de raportare; variante intronice cunoscute ca patogene; variante din ADN-ul mitocondrial cunoscute ca asociate cu boala căutată; mozaicism, în unele cazuri
• Gene (8)

  • CACNA1C
  • CACNB2
  • HCN4
  • KCND3
  • KCNH2
  • SCN1B
  • SCN5A
  • TRPM4
• Probă: sânge recoltat pe EDTA, 1–2 ml (proba recomandată); se pot folosi și ADN genomic (1–2 µg), card cu picături de sânge uscat, frotiu bucal sau salivă
• Durată: 15–20 de zile lucrătoare

Context clinic

• Conform ClinGen (Hosseini 2018 și reevaluările din 2025), doar SCN5A are validitate definitivă pentru sindromul Brugada. Dintre celelalte șapte gene din panel, CACNA1C, CACNB2, HCN4, KCND3, KCNH2 și SCN1B au validitate contestată („Disputed”), iar TRPM4 a fost respinsă („Refuted”, decembrie 2025). Consensul internațional din 2022 recomandă secvențierea SCN5A și ca variantele rare din genele contestate sau respinse să nu fie raportate de rutină în diagnostic; o variantă în ele se interpretează cu prudență.
• Testul cu medicament din „Pentru cine este” este testul cu un blocant al canalelor de sodiu, de exemplu ajmalina.