Sari la conținut

Cookie-uri și confidențialitate

Folosim cookie‑uri pentru funcționarea site‑ului și, cu acordul tău, pentru statistici și reclame. Detalii

Helixomic

Ce poate și ce nu poate detecta genomul (WGS) și ce teste îl completează

Publicat
Actualizat
Actualizat la
Timp de citire
14 min de citit

Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Un fascicul de lumină luminează câteva rafturi cu cutii de carton într-o arhivă întunecată, restul rafturilor rămân în umbră

Poate ai auzit că secvențierea întregului genom (WGS) citește „tot ADN-ul”, iar medicul pomenește, pe lângă genom, un test pentru sindromul X fragil, o analiză a metilării sau un cariotip. Sau genomul a ieșit deja negativ.

Pe scurt

Secvențierea întregului genom (WGS) acoperă aproximativ 98% din genom și găsește majoritatea tipurilor de modificări, de la schimbarea unei singure „litere” din ADN până la cromozomi lipsă sau în plus.

Genomul poate să nu vadă variantele prezente doar într-o mică parte dintre celule (mozaicism de nivel scăzut), unele secvențe scurte repetate de prea multe ori (expansiuni de repetiții), anumite rearanjamente echilibrate și genele cu „copii” aproape identice (pseudogene). Semnalele chimice care pornesc sau opresc genele (metilarea) nu se citesc direct prin acest tip de secvențiere, iar o variantă limitată la alt țesut poate lipsi din sânge.

Pentru aceste modificări există teste țintite, de exemplu testul dedicat pentru sindromul X fragil sau analiza metilării. Acolo unde genomul nu vede bine, de exemplu la expansiunile de repetiții, în practica dr. Anca Neacșu testul țintit vine întâi, iar genomul urmează dacă acesta iese negativ. Un rezultat negativ nu exclude o boală genetică. După un genom negativ, un test țintit are sens când semnele arată spre o modificare pe care genomul nu o vede bine; altfel, când datele există, urmează de obicei o reinterpretare a lor. Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație. Când cauți încă un diagnostic, poți citi mai multe detalii pe pagina despre bolile genetice rare.

Ce poate detecta WGS

Genomul se citește prin secvențiere de nouă generație de tip short-read (NGS): ADN-ul e împărțit în fragmente scurte, de aproximativ 50–300 de nucleotide („litere”), citite în paralel. Poți citi mai multe detalii în articolul despre secvențierea întregului genom (WGS).

Variantele mici din gene și din regiunile necodante

Genomul găsește schimbarea unei singure nucleotide (variante punctuale) și fragmentele mici de ADN în plus sau lipsă (inserții și deleții mici). Citește atât exomul, adică porțiunile genelor care codifică proteine, cât și regiunile necodante din interiorul genelor sau dintre gene. Variantele din aceste regiuni pot fi interpretate în unele situații.

Delețiile, duplicațiile și cromozomii în plus sau lipsă

Genomul vede și fragmentele mai mari de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații), unele fragmente care și-au schimbat locul sau orientarea (rearanjamente structurale) și cromozomii lipsă sau în plus, de exemplu o trisomie. Conform ghidului din 2021 al Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG), genomul acoperă atât țintele microarray-ului cromozomial (cariotipul molecular), cât și pe ale exomului. De aceea, genomul poate înlocui adesea o serie de teste făcute pe rând (panel de gene, microarray, exom) și poate scurta drumul până la diagnostic.

Genomul fără analiză ARN și genomul cu analiză ARN

Prin Helixomic, genomul se face în două variante. Genomul fără analiză ARN se face într-un laborator acreditat ISO 15189 din Germania, iar genomul cu analiză ARN, într-un laborator partener din SUA. Primul caută expansiuni de repetiții în majoritatea genelor, cu o confirmare recomandată printr-o altă metodă, iar al doilea, în 64 de gene. Ambele caută și porțiunile de ADN în care ambele copii vin de la același părinte (disomie uniparentală), cel cu analiză ARN în regiunile legate de bolile de amprentare genomică, regiuni în care lucrează doar copia de la un anumit părinte. Pachetele sunt pe pagina Analiza WGS.

ARN-ul este copia de lucru a unei gene, după care celula își produce proteinele. Genomul cu analiză ARN citește în plus ARN-ul din sânge, care poate arăta dacă o variantă din ADN schimbă felul în care e citită gena.

Un genom făcut în alt laborator poate raporta alte tipuri de modificări, pentru că ce intră în raport depinde de tehnologie și de analiză; de aceea, e util să ai raportul lui la consultație.

Ce nu poate detecta bine WGS și ce test îl completează

Pentru fiecare dintre modificările de mai jos, medicul genetician poate adăuga un alt test când semnele arată spre ea.

Expansiunile de repetiții: sindromul X fragil, boala Huntington, ataxiile

În unele gene, câteva „litere” ale ADN-ului se repetă una după alta. Peste un anumit prag, diferit de la o genă la alta, repetiția extinsă (expansiunea) poate cauza boala. Genomul poate semnala o expansiune, care se confirmă apoi printr-o altă metodă.

Secvențierea obișnuită citește ADN-ul în fragmente scurte, care nu cuprind o repetiție lungă, așa că expansiunile se văd greu. Când repetiția e mai lungă decât fragmentul citit, analiza genomului îi poate estima mărimea doar aproximativ.

Diagnosticul sindromului X fragil se pune cu un test dedicat genei FMR1, pe care microarray-ul, exomul și genomul nu îl înlocuiesc. Testul dedicat pentru sindromul X fragil urmărește atât numărul de repetiții CGG din gena FMR1, cât și semnalul chimic care oprește gena (metilarea). Poți citi mai multe detalii în articolul despre sindromul X fragil.

Pentru alte expansiuni, de exemplu în distrofia miotonică sau în boala Huntington, întâi se face testul țintit, apoi genomul, dacă testele țintite sunt negative. Testul pentru boala Huntington caută expansiunea repetiției CAG din gena HTT. În ataxiile ereditare, expansiunile de repetiții sunt cea mai frecventă cauză, iar primul test poate fi un test țintit pentru expansiuni, un panel de gene pentru ataxii sau genomul; poți citi mai multe detalii în articolul despre ataxie.

Metilarea și amprentarea genomică: Prader-Willi, Angelman, Beckwith-Wiedemann

Pentru cele mai multe gene avem două copii, câte una de la fiecare părinte. În câteva regiuni lucrează doar copia de la un anumit părinte, iar cealaltă e oprită în mod natural (amprentare genomică). Genele sunt pornite sau oprite prin semnale chimice puse pe ADN (metilarea), iar o modificare a acestor semnale poate cauza sindroamele Prader-Willi sau Angelman.

Secvențierea în fragmente scurte nu citește direct aceste semnale chimice. Genomul poate arăta unele cazuri în care ambele copii vin de la același părinte (disomie uniparentală), dar nu și semnalul chimic în sine.

Conform GeneReviews, când medicul bănuiește sindromul Prader-Willi, testarea începe cu analiza metilării ADN-ului, împreună cu un microarray cromozomial care citește și variante frecvente ale ADN-ului (SNP). Pentru porțiunea cromozomului 15 implicată în sindroamele Prader-Willi și Angelman (regiunea 15q11-q13), analiza metilării regiunii (MS-MLPA) verifică în aceeași analiză metilarea și caută delețiile și duplicațiile. Tot cu analiza metilării acestei regiuni începe de obicei și diagnosticul sindromului Angelman; poți citi mai multe detalii în articolul despre sindromul Angelman. În sindromul Beckwith-Wiedemann, cauza poate fi o modificare a metilării altei regiuni, de pe cromozomul 11 (11p15.5).

Mozaicismul de nivel scăzut sau limitat la un țesut

Mozaicismul înseamnă că o modificare e prezentă doar într-o parte dintre celule. Genomul citește fiecare porțiune de ADN de un număr limitat de ori, așa că poate să nu vadă variantele prezente într-o mică parte din celule.

O modificare poate fi prezentă și doar într-un anumit țesut, lipsind din proba de sânge. Conform GeneReviews, când semnele sugerează puternic sindromul X fragil și testul din sânge iese normal, se ia în calcul testarea unui al doilea țesut, de exemplu a fibroblastelor din piele.

Pentru o modificare a cromozomilor care poate lipsi din sânge, medicul genetician poate recomanda, de exemplu, cariotipul din fibroblaste: analiza cromozomilor din celule ale țesutului conjunctiv, crescute în cultură dintr-o probă de țesut, de exemplu din piele. Ca orice cariotip, nu vede de obicei mozaicismul de nivel scăzut.

Rearanjamentele echilibrate

Într-un rearanjament echilibrat, fragmente de cromozomi și-au schimbat locul fără material genetic lipsă sau în plus. Persoana e de obicei sănătoasă, dar poate avea pierderi de sarcină sau un copil cu o formă neechilibrată.

Genomul fără analiză ARN făcut prin Helixomic raportează translocații și inversiuni. Detectarea modificărilor echilibrate rămâne totuși o limită a genomului clinic, mai ales când punctele de rupere cad în regiuni repetitive, greu de citit și de așezat pe locul corect.

Cariotipul arată la microscop numărul cromozomilor și schimbările mari de structură, inclusiv translocațiile echilibrate și inversiunile. Nu vede însă porțiunile lipsă sau în plus prea mici pentru microscop. Medicul poate recomanda cariotipul, de exemplu, cuplurilor cu dificultăți de a obține o sarcină sau cu pierderi repetate de sarcină.

Regiunile foarte repetitive și genele cu „copii” aproape identice (pseudogene)

Câteva gene importante clinic au „copii” aproape identice (pseudogene), iar câteva zone ale genomului sunt foarte repetitive. În aceste regiuni, fragmentele scurte se așază greu pe locul corect, iar acuratețea scade pentru toate tipurile de variante.

Unele gene, de exemplu SMN1 (atrofia musculară spinală) sau genele HBA (alfa-talasemia), sunt greu de analizat prin secvențiere, așa că pentru ele poate fi nevoie de un test separat, de exemplu un test care caută delețiile și duplicațiile genei SMN1.

ADN-ul mitocondrial în proporție mică sau în alt țesut

Mitocondriile au propriul ADN, moștenit doar de la mamă și prezent în multe copii în fiecare celulă. O variantă poate fi în toate copiile sau doar într-o parte din ele (heteroplasmie), iar proporția poate diferi de la un țesut la altul. Genomul fără analiză ARN făcut prin Helixomic citește și ADN-ul mitocondrial și raportează variantele de la o proporție de 5% din copii.

Conform consensului Societății de Medicină Mitocondrială (MMS), când suspiciunea unei variante în ADN-ul mitocondrial rămâne puternică și testul din sânge iese negativ, ADN-ul mitocondrial se analizează în alt țesut, ca să nu rămână nevăzute variantele prezente doar acolo sau proporțiile mici din sânge. Secvențierea ADN-ului mitocondrial caută și variantele prezente doar într-o parte din copii, de la un prag de 2%, precum și delețiile și duplicațiile ADN-ului mitocondrial. Variantele din genele din nucleu care cauzează boli mitocondriale sunt analizate de genom sau de un panel separat.

Variantele al căror efect se vede abia în ARN

Genomul vede varianta din ADN, dar nu întotdeauna efectul ei asupra ARN-ului. Genomul cu analiză ARN arată, pentru genele analizate care sunt active în sânge, de exemplu dacă porțiunile unei gene se îmbină greșit (splicing aberant). Așa poate clarifica o variantă cu semnificație incertă, adică o modificare despre care știința nu știe încă dacă produce boală. Genele care nu sunt folosite în celulele sângelui nu se pot evalua la nivel de ARN; pentru ele, rezultatul se sprijină pe ADN.

Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.

Abonează-te pentru a beneficia de expertiza dr. Anca Neacșu direct în inboxul tău.

Îți vom trimite săptămânal informații despre sănătate și longevitate susținute de cercetări medicale de încredere și verificate de dr. Anca Neacșu.

Ce nu se știe încă

Gene și variante încă neînțelese

Un rezultat negativ înseamnă doar că, prin metoda folosită, nu s-a găsit o cauză genetică interpretabilă. Uneori cauza e într-o genă încă necunoscută sau într-un tip de modificare pe care tehnologia actuală nu îl vede bine. Alteori, raportul menționează o variantă cu semnificație incertă.

Conform Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG), clasificarea variantelor rămâne un proces dinamic. Pe măsură ce se descoperă noi legături între gene și boli, o nouă analiză a acelorași date poate ajuta la găsirea unui diagnostic.

Reanaliza datelor brute

Reanaliza, numită și reinterpretare, înseamnă că datele brute ale unui genom deja secvențiat, adică fișierele obținute la secvențiere, sunt interogate din nou, fără o nouă recoltare. Reanaliza oferă o șansă nouă la diagnostic, nu o garanție. Pentru genomul fără analiză ARN, în primele 12 luni după rezultat, datele brute pot fi reanalizate de două ori, fără cost suplimentar; stabilești momentul potrivit cu medicul genetician. După aceea, poți cere o reinterpretare a datelor de genom, adică o analiză nouă și un raport medical nou din datele deja secvențiate. Poți citi mai multe detalii în articolul despre reanaliza datelor de genom sau exom.

Cum alege medicul genetician testul potrivit

Când genomul poate fi primul test

La copiii cu malformații congenitale, întârziere în dezvoltare sau dizabilitate intelectuală, ghidul din 2021 al Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG) recomandă cu tărie ca exomul sau genomul să fie luate în considerare ca prim sau al doilea test (de primă sau de a doua intenție) și pune exomul și genomul pe același loc.

În practica dr. Anca Neacșu, când un copil are o întârziere globală în dezvoltare sau o dizabilitate intelectuală, fără semne care să sugereze un anumit sindrom sau o categorie de afecțiuni, medicul alege de obicei direct genomul. În celelalte situații, primul test poate fi un test țintit, un panel de gene sau genomul, iar genomul poate fi făcut de primă intenție, pentru a evita testările genetice multiple. Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație. Dacă te întrebi între exom și genom, poți citi mai multe detalii în articolul despre diferențele dintre WGS și WES.

Când testul țintit vine înaintea genomului

Același ghid ACMG recomandă întâi un test țintit când semnele sugerează puternic un anumit diagnostic genetic: de exemplu la o suspiciune de boală cromozomială, la o boală deja cunoscută în familie sau când secvențierea poate să nu pună diagnosticul, ca la modificările de metilare din sindroamele Prader-Willi și Angelman ori la sindromul X fragil.

În practica dr. Anca Neacșu, acolo unde genomul nu vede bine, ca la expansiunile de repetiții, medicul recomandă întâi testul țintit, iar dacă acesta iese negativ, continuă cu genomul. Testele țintite vin de la mai multe laboratoare partenere, iar medicul genetician le recomandă după problema pacientului. Uneori, acolo unde are o suspiciune, poate recomanda întâi analize biochimice, de exemplu măsurarea activității unor enzime (dozări enzimatice) sau a tipurilor de hemoglobină (electroforeza hemoglobinelor).

După un genom negativ

Când genomul a ieșit negativ și suspiciunea unei cauze genetice rămâne, un test țintit are sens dacă semnele arată spre o modificare pe care genomul nu o vede bine. Altfel, când datele există, de obicei nu este necesară o nouă testare, ci doar o reinterpretare a datelor deja obținute, fără o nouă recoltare. Dacă genomul s-a făcut doar la copil, părinții se pot testa după un rezultat negativ (trio). Stabilești cu medicul genetician, la consultație, ce urmează în cazul tău. Poți citi mai multe detalii în articolul despre rezultatul negativ la exom sau genom.

În autism, în întârzierea în dezvoltare sau în epilepsie, intervenția și tratamentul încep cu sau fără diagnosticul genetic, iar căutarea cauzei merge în paralel.

Ce observăm în practica clinică

„Nu orice copil are nevoie de 50 de teste genetice diferite. Ideal este să existe o strategie”, spune dr. Anca Neacșu. Sindromul X fragil se testează separat, cu un test dedicat.

Următorul pas: te gândești la un genom sau ai deja rezultatul unuia, pozitiv, negativ sau incert? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial și îți spune dacă, pe lângă genom, are sens un test țintit și care. Dacă ai deja rezultatul, îți explică semnificația lui, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii. Pachetele de genom, cu și fără analiză ARN, sunt pe pagina Analiza WGS. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.

Referințe

  1. Manickam K, et al. Exome and genome sequencing for pediatric patients with congenital anomalies or intellectual disability: an evidence-based clinical guideline of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2021;23:2029-2037. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/34211152/
  2. Souche E, et al. Recommendations for whole genome sequencing in diagnostics for rare diseases. Eur J Hum Genet. 2022;30(9):1017-1021. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9437083/
  3. Marshall CR, et al. Best practices for the analytical validation of clinical whole-genome sequencing intended for the diagnosis of germline disease. npj Genom Med. 2020;5:47. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7585436/
  4. Ibañez K, et al. Whole genome sequencing for the diagnosis of neurological repeat expansion disorders in the UK: a retrospective diagnostic accuracy and prospective clinical validation study. Lancet Neurol. 2022;21(3):234-245. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8850201/
  5. Hunter JE, Berry-Kravis E, Hipp H, Todd PK. FMR1 Disorders. GeneReviews. 1998, actualizat 2024. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1384/
  6. Driscoll DJ, Miller JL, Cassidy SB. Prader-Willi Syndrome. GeneReviews. 1998, actualizat 2026. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1330/
  7. Shuman C, Kalish JM, Weksberg R. Beckwith-Wiedemann Syndrome. GeneReviews. 2000, actualizat 2023. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1394/
  8. Parikh S, et al. Diagnosis and management of mitochondrial disease: a consensus statement from the Mitochondrial Medicine Society. Genet Med. 2015;17(9):689-701. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5000852/
  9. Deignan JL, et al. Points to consider in the reevaluation and reanalysis of genomic test results: a statement of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2019;21:1267-1270. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6559819/

Întrebări frecvente

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. Nu găsești ce cauți? Contactează-ne – îți răspundem cu plăcere.

Genomul citește tot ADN-ul?

Aproape tot: analiza acoperă aproximativ 98% din genom, iar câteva zone foarte repetitive rămân greu de citit cu tehnologia actuală.

Dacă genomul a ieșit negativ, trebuie să fac toate testele țintite?

De obicei, nu: un test țintit după genom are sens când semnele arată spre o modificare pe care genomul nu o vede bine, de exemplu spre sindromul X fragil. Altfel, pasul următor e de obicei reinterpretarea datelor deja obținute.

Genomul cu analiză ARN acoperă aceste limite?

Acoperă una dintre ele: pentru genele active în sânge, arată și efectul unei variante asupra ARN-ului. Modificările de metilare, expansiunile din afara celor 64 de gene, mozaicismul de nivel scăzut și pseudogenele rămân limite și pentru el, la fel ca variantele prezente doar în alt țesut decât sângele, iar mărimea exactă a expansiunilor se măsoară greu și la el.

Pentru un test care completează genomul e nevoie de o probă nouă?

Depinde de test: unele teste țintite se pot face și din ADN deja extras, de exemplu testul pentru sindromul X fragil, iar altele cer o probă nouă, de exemplu o probă de țesut pentru cariotipul din fibroblaste. Proba exactă este detaliată pe pagina testului. Reinterpretarea datelor de genom nu cere o nouă recoltare și nici o nouă secvențiere.

Când merită o consultație de genetică medicală?

Merită când te gândești la un genom și vrei să știi dacă e nevoie și de alt test, când ai un genom negativ și suspiciunea rămâne sau când ți s-a recomandat, pe lângă genom, un test țintit. Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial al pacientului, examinează clinic pacientul (la consultația față în față) și în urma ei, medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic. Medicul curant decide orice modificare de tratament. Consultațiile sunt făcute de medicii din echipa de genetică medicală Helixomic, fondată de dr. Anca Neacșu. Se fac online, din țară sau din străinătate, ori față în față, la Clinica Luna din București; pentru un copil, de obicei recomandăm consultația față în față.

Ai nevoie de o consultație genetică?

Programează o discuție cu dr. Anca Neacșu pentru a înțelege ce test genetic se potrivește nevoilor tale.