Analiza prin MS-MLPA a regiunii 15q11-q13 (sindroamele Prader-Willi și Angelman)

Pe scurt

Testul analizează, prin metoda MS-MLPA, regiunea 15q11-q13 de pe cromozomul 15, legată de sindromul Prader-Willi și de sindromul Angelman. În aceeași analiză, verifică semnalul chimic care pornește sau oprește genele din regiune (metilarea) și caută porțiunile care lipsesc sau sunt în plus (deleții și duplicații). Testul îl recomandă medicul genetician, la consultație, când semnele ridică suspiciunea unuia dintre aceste sindroame.

Ce analizează

Uneori, cauza unei boli genetice nu este o „literă” schimbată în ADN, ci o porțiune a unei gene care lipsește (deleție) sau este în plus (duplicație): una sau mai multe dintre porțiunile care conțin instrucțiunile pentru proteină (exonii) ori gena întreagă. Testul măsoară câte copii are fiecare porțiune analizată: la cele mai multe gene sunt două, câte una de la fiecare părinte; un semnal la jumătate arată o deleție, iar unul mai mare, o duplicație. Cel mai des se folosește metoda MLPA; varianta MS-MLPA verifică în plus semnalul chimic care pornește sau oprește o genă (metilarea). Testul nu citește secvența genei literă cu literă.

Ce raportează:

• starea semnalului chimic care pornește sau oprește genele (metilarea) în regiunea 15q11-13
• porțiuni lipsă sau în plus (deleții și duplicații) în regiunea 15q11-13

Pentru cine este

• Sugar cu tonus muscular foarte scăzut (hipotonie) și dificultăți de supt sau de hrănire ori copil mai mare cu întârziere în dezvoltare și apetit excesiv, la care se suspectează sindromul Prader-Willi.
• Copil cu întârziere severă în dezvoltare, vorbire absentă sau foarte redusă, tulburări de mers și de echilibru și o dispoziție neobișnuit de veselă, la care se suspectează sindromul Angelman.
• Alte persoane la care medicul genetician recomandă testul, după consultație.

Terapiile și intervenția timpurie încep cu sau fără un diagnostic genetic, iar căutarea cauzei merge în paralel.

Ce poate arăta rezultatul

• Metilare anormală: susține diagnosticul de sindrom Prader-Willi sau de sindrom Angelman, după tiparul găsit. Cauza poate fi o deleție, disomia uniparentală (ambele copii ale cromozomului 15 de la același părinte) sau un defect de amprentare. Când testul nu arată o deleție, aflarea cauzei poate cere teste suplimentare, uneori și la părinți; cauza contează pentru riscul la o altă sarcină.
• Deleție sau duplicație: o porțiune din regiunea 15q11-q13 lipsește sau este în plus; medicul genetician o interpretează împreună cu rezultatul metilării.
• Negativ: metilarea și numărul de copii din regiune sunt normale. Conform GeneReviews, rezultatul face sindromul Prader-Willi foarte puțin probabil, dar nu exclude sindromul Angelman cauzat de o variantă în gena UBE3A, pentru care recomandă secvențierea genei. În practica noastră, dacă suspiciunea rămâne, pasul următor este de obicei secvențierea întregului genom (WGS), care vede și aceste variante.
• Rezultat de confirmat: o modificare văzută la o singură porțiune poate fi cauzată de o variantă mică aflată chiar în locul în care se leagă fragmentul de ADN folosit de test (sonda); de aceea, se verifică printr-o altă metodă.

Ce nu poate detecta

• Variantele din gena UBE3A, care cauzează o parte dintre cazurile de sindrom Angelman.
• Rezultatul poate să nu fie concludent.
• Unele variante relevante pot rămâne neidentificate, din cauza limitelor actuale ale tehnologiei sau ale cunoștințelor medicale; un rezultat fără modificări nu exclude o boală genetică sau o predispoziție la ea.

Ca orice analiză a fragmentelor de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații), testul nu poate arăta:

• variantele mici, de exemplu schimbarea unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme) sau mici fragmente în plus sau lipsă (inserții și deleții mici);
• fragmentele de ADN care și-au schimbat locul sau orientarea, fără să lipsească sau să fie în plus (rearanjamentele echilibrate, cum sunt inversiunile sau translocațiile), pentru că numărul de copii rămâne același;
• modificările din genele sau porțiunile neanalizate;
• de obicei, o modificare prezentă doar într-o parte dintre celule (mozaicism).

Cum se face

Proba poate fi sânge din venă (sânge periferic), recoltat pe EDTA (cel puțin 3 ml; la copii, cel puțin 1 ml), ADN deja extras (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului) sau salivă, recoltate după instrucțiunile kitului. Rezultatul este gata în aproximativ 30 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: MS-MLPA
• Variante raportate: starea de metilare a regiunii 15q11-13; deleții și duplicații în regiunea 15q11-13
• Probă: sânge periferic pe EDTA (cel puțin 3 ml, cel puțin 1 ml la copii), ADN (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (conform instrucțiunilor kitului)
• Durată: 30 de zile lucrătoare