Panel genetic pentru boala granulomatoasă cronică

Pe scurt

Testul citește aproape toate genele (secvențierea exomului) și le interpretează pentru boala granulomatoasă cronică, o imunodeficiență genetică în care unele celule albe ale sângelui (neutrofilele) nu pot distruge anumite bacterii și ciuperci. Cuprinde toate cele 7 gene cunoscute pentru această afecțiune. Este pentru copiii cu infecții bacteriene sau fungice severe și repetate și pentru confirmarea unui test funcțional anormal; medicul genetician stabilește, la consultație, dacă este testul potrivit.

Ce analizează

Testul citește, în aproape toate genele, porțiunile care conțin instrucțiunile pentru proteine (exonii, care împreună formează exomul), precum și ADN-ul mitocondrial. Interpretarea pornește de la afecțiunea pentru care se face testul: medicul genetician transmite semnele și istoricul familiei, iar raportul cuprinde variantele legate de această afecțiune, cu care persoana s-a născut, fie moștenite, fie apărute pentru prima dată la ea. Fiecare variantă se clasifică după criterii internaționale, de la fără efect (benignă) la cauzatoare de boală (patogenă). Separat, raportul poate cuprinde statutul de purtător pentru bolile recesive și descoperirile secundare din lista de gene ACMG: variante legate de alte afecțiuni, fără legătură cu motivul testării, pentru care există prevenție sau tratament. Le alegi la consimțământ, după discuția cu medicul genetician; pentru un copil, aleg părinții.

Exomul include toate cele 7 gene cunoscute pentru afecțiune.

Ce raportează:

• schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante de un singur nucleotid, SNV), în toate genele care conțin instrucțiuni pentru proteine
• mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții și deleții mici, indeluri), în aceleași gene
• fragmente mai mari de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații, CNV), pe care testul le vede doar în parte
• schimbări ale cromozomilor: un cromozom lipsă sau în plus (monosomii, trisomii), ambele copii ale unui cromozom moștenite de la același părinte (disomie uniparentală) sau un set întreg de cromozomi în plus (triploidie)
• variante ale ADN-ului mitocondrial
• variante cunoscute care cauzează boli, din afara porțiunilor care conțin instrucțiuni pentru proteine (variante necodante)
• o variantă de un singur nucleotid prezentă doar într-o parte dintre celule (mozaicism), de la o fracție alelică de peste 5%

Pentru cine este

• copil cu infecții bacteriene sau fungice severe și repetate: pneumonii, abcese ale ficatului sau ale pielii, ganglioni cu puroi, infecții ale osului (osteomielită);
• noduli inflamatori (granuloame) în vezică, stomac sau intestin ori o inflamație a colonului (colită) asemănătoare bolii Crohn, la vârstă mică;
• un test anormal al funcției neutrofilelor (testul exploziei respiratorii, DHR sau NBT), pentru confirmarea genetică.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv. Variantele care cauzează boala (patogene) și se potrivesc cu tabloul clinic confirmă tipul bolii: una în CYBB, câte una pe fiecare copie a genei în celelalte forme, care se moștenesc recesiv. În forma CYBB, legată de X, dacă mama este purtătoare, fiecare fiu are un risc de 50% să fie afectat, iar fiecare fiică, de 50% să fie purtătoare. Conform GeneReviews, se recomandă un tratament preventiv zilnic cu antibiotice și antifungice (profilaxie), toată viața; tratamentul care poate vindeca boala se discută cu medicul imunolog.
• Femei purtătoare. De obicei nu au boala, dar, potrivit GeneReviews, au un risc important de afecțiuni inflamatorii, așa că testarea lor poate fi utilă. Rudele, inclusiv femeile din familie, pot face testul țintit pentru varianta găsită.
• Negativ. În genele analizate nu s-a găsit o cauză, ceea ce nu exclude boala, mai ales dacă testul funcțional este anormal: cauza poate fi o altă variantă în gena NCF1 decât cea căutată. Dacă suspiciunea rămâne, pașii următori pe care îi discutăm de obicei la consultație includ teste țintite pentru NCF1 sau secvențierea întregului genom (WGS).
• Variantă de semnificație incertă (VUS). O modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Testele funcționale ale neutrofilelor și testarea mamei ajută la clarificare.

Ce nu poate detecta

• Testul nu este potrivit pentru modificările apărute doar într-o tumoră (variante somatice), pentru demență, bolile psihiatrice sau bolile neurodegenerative care încep târziu și nici pentru probe recoltate în sarcină (prenatale).
• Nu vede fragmentele de cromozom care și-au schimbat locul (translocațiile), moștenirea doar a unei porțiuni de cromozom de la un singur părinte (disomia uniparentală parțială), semnele chimice care pornesc sau opresc genele (metilarea), schimbul de secvență între gene foarte asemănătoare (conversiile genice), variantele prezente în foarte puține celule (mozaicism sub 5%) și variantele prezente într-o mică parte din ADN-ul mitocondrial (heteroplasmie sub 5%).
• Nu vede secvențele scurte repetate de prea multe ori (expansiunile de repetiții); pentru ele se face un test țintit.
• Interpretarea se sprijină pe informațiile clinice și pe istoricul familial transmise: dacă acestea sunt incomplete sau greșite, și interpretarea poate fi.
• Pe măsură ce bazele de date cu variante cresc, o variantă raportată poate fi reclasificată.
• O variantă poate să nu fie recunoscută drept cauza bolii, pentru că funcția unor gene și efectul unor variante nu sunt încă bine cunoscute.

Ca orice exom, testul nu vede sigur:

• majoritatea variantelor din afara exonilor, de exemplu din regiunile care reglează genele;
• unele porțiuni lipsă sau în plus (deleții și duplicații), mai ales cele mici, de un singur exon;
• genele cu „copii” aproape identice în altă parte a genomului;
• de obicei, dacă și când vor apărea semnele sau cât de severe vor fi: aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie.

Cum se face

Proba poate fi un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului), sânge, câteva picături de sânge uscate pe un card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat. Rezultatul este gata în aproximativ 20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențierea exomului prin secvențiere de nouă generație (NGS), după îmbogățirea exonilor genelor care codifică proteine și a ADN-ului mitocondrial; acoperire medie de cel puțin 100×, cu 99,7% din regiunile țintă acoperite de cel puțin 20 de ori; raportul cuprinde variantele legate de indicația pentru care s-a cerut testul
• Variante raportate: variante de un singur nucleotid (SNV), în toate genele care codifică proteine; mici inserții și deleții (indeluri), în toate genele care codifică proteine; deleții și duplicații mai mari (CNV), cu detecție limitată; anomalii cromozomiale: monosomii, trisomii, disomie uniparentală, triploidie; variante ale ADN-ului mitocondrial; variante necodante cunoscute ca producătoare de boală; mozaicism pentru variantele de un singur nucleotid, de la o fracție alelică de peste 5%
• Gene (7)

  • CYBA
  • CYBB
  • CYBC1
  • G6PD
  • NCF1
  • NCF2
  • NCF4
• Probă: frotiu bucal, sânge, picătură de sânge uscată pe card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat
• Durată: 20 de zile lucrătoare

Context clinic

• G6PD este în panel pentru diagnosticul diferențial: deficitul sever de G6PD poate cauza un tablou asemănător, cu explozie respiratorie scăzută.
• Conform GeneReviews, transplantul de celule stem hematopoietice este singurul tratament curativ cunoscut.
• Într-un studiu din 2025 (Hsu și colab.), aproximativ 20% dintre pacienții cu forma NCF1 aveau o altă variantă decât c.75_76delGT.