Boala Wilson: cauze, simptome, diagnostic și testare genetică
- Autor
- Dr. Anca Neacșu
- Publicat
- Actualizat
- Actualizat la
- Timp de citire
- 13 min de citit
Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Poate medicul a pomenit boala Wilson după niște analize de ficat modificate sau un tremor apărut devreme, ori un frate a primit diagnosticul.
Pe scurt: ce este boala Wilson
Boala Wilson e o boală moștenită a metabolismului cuprului, care afectează ficatul, creierul și alte organe. Ficatul nu poate elimina cuprul în plus prin bilă, iar acesta se adună în timp. Netratată, boala poate cauza probleme de ficat, neurologice sau psihice, de la 3 ani până după 70 de ani.
Diagnosticul se sprijină pe semnele clinice, pe analize, de exemplu ceruloplasmina și cuprul din urină, și pe analiza genetică. Boala se tratează, iar tratamentul începe la diagnostic și se ia toată viața. Frații și celelalte rude de gradul întâi ale unei persoane diagnosticate se evaluează și ele, chiar fără simptome. Cei găsiți înainte de simptome rămân, de obicei, fără simptome cu tratament.
Cauza: gena ATP7B și acumularea de cupru
Ce face gena ATP7B
Gena bolii Wilson se numește ATP7B și se află pe cromozomul 13, în regiunea 13q14.3. Ea conține instrucțiunea pentru o proteină din celulele ficatului care pune cuprul în ceruloplasmină, principalul transportor al cuprului în sânge, și scoate cuprul în plus în bilă. Când proteina nu funcționează, cuprul se adună în ficat, de obicei în câțiva ani, până produce leziuni. Apoi cuprul trece în sânge și se depune în alte organe, mai ales în creier, în rinichi și în ochi (cornee).
Cum se moștenește boala Wilson
Fiecare genă există în două copii, câte una de la fiecare părinte. Boala Wilson se moștenește autozomal recesiv: apare când ambele copii ale genei ATP7B au o variantă patogenă. Părinții unei persoane afectate sunt, de obicei, purtători sănătoși, cu o copie modificată și una funcțională. Când ambii părinți sunt purtători, fiecare copil are, de la concepție, 25% șanse să aibă boala, 50% să fie purtător și 25% să nu moștenească nicio variantă. Lipsa altor cazuri în familie nu exclude boala.
Cât de frecventă este
Conform GeneReviews, boala Wilson apare la aproximativ 1 din 30.000 de oameni, iar aproximativ 1 din 90 de oameni e purtător.
Simptomele bolii Wilson
La orice vârstă, simptomele sunt adesea nespecifice și diferă chiar în aceeași familie.
Semnele de la ficat
La copii și adolescenți, boala începe de multe ori doar cu ficatul, iar la adulți, cu ficatul și uneori cu semne neurologice sau psihice. Afectarea ficatului poate merge de la transaminaze crescute fără o cauză găsită, ficat gras sau un icter care revine, până la hepatită, ciroză sau insuficiență hepatică acută.
Semnele neurologice
Semnele neurologice pot începe cu un tremor, o coordonare mai slabă, mișcări fine mai greoaie, un scris mic și înghesuit sau mișcări involuntare. Alteori apar posturi anormale prin contracții involuntare (distonie), rigiditatea, o față care pare o mască și tulburări de mers, ori vorbirea neclară (dizartrie), salivarea și înghițirea dificilă. Cam 40% dintre pacienți încep cu semne neurologice, de obicei între adolescență și vârsta adultă.
Schimbările psihice
Depresia e frecventă, iar uneori apar fobii, comportamente compulsive sau agresivitate. Chiar când boala începe la ficat, pot apărea semne discrete: o dispoziție schimbată, rezultate mai slabe la școală, un scris mai greu.
Inelul Kayser-Fleischer și alte semne
Inelul Kayser-Fleischer e un depozit de cupru la marginea corneei, văzut la examenul cu lampa cu fantă; nu afectează vederea și scade sau dispare cu tratamentul. Apare la aproximativ 9 din 10 persoane la care boala începe cu semne neurologice și la circa jumătate dintre cele la care începe cu ficatul. Boala poate atinge și sângele (anemie hemolitică, prin distrugerea globulelor roșii), rinichii, oasele, articulațiile sau inima, iar înainte de tratament pot apărea infertilitate sau pierderi repetate de sarcină.
La ce vârstă apare
Boala se bănuiește de obicei între 3 și 45 de ani, dar vârsta nu o exclude: a fost diagnosticată și după 70 de ani.
Când e nevoie de ajutor medical imediat
Boala poate începe și cu o insuficiență hepatică acută, la cineva fără o boală de ficat cunoscută. Atunci apar tulburări grave de coagulare, confuzie (encefalopatie), distrugerea bruscă a globulelor roșii și, adesea, rinichii cedează repede. E o urgență: cere ajutor medical imediat, pentru că acești pacienți au nevoie de o evaluare urgentă pentru transplant hepatic.
Cum se pune diagnosticul
Conform ghidului european EASL-ERN din 2025, diagnosticul se bazează pe semnele clinice, pe analize și pe analiza genetică și cere de la început o echipă: medicul hepatolog, neurologul și oftalmologul.
Analizele de sânge și de urină
Primul pas e căutarea modificărilor metabolismului cuprului: ceruloplasmina din sânge, cuprul din urina strânsă 24 de ore și, unde analiza e disponibilă, cuprul schimbabil relativ (REC). Cuprul din urină e aproape întotdeauna crescut, mai ales la cei cu simptome, dar o valoare sub pragul obișnuit nu exclude singură boala. Ceruloplasmina singură nu ajunge pentru diagnostic, iar o valoare normală nu exclude boala: conform GeneReviews, o ceruloplasmină normală apare la până la 40% dintre persoanele cu boală de ficat. La copii, rezultatele se citesc după valorile de referință pentru vârstă.
Examenul ochilor și imagistica
Medicul caută și semnele din afara ficatului: inelul Kayser-Fleischer, semnele neurologice, anemia hemolitică și modificările de la rezonanța magnetică (RMN) a creierului. La cei cu semne neurologice se face și RMN-ul creierului, iar ficatul se verifică prin analize și imagistică.
Scorul Leipzig: cum se adună semnele
Scorul Leipzig, creat în 2001 de experți în boala Wilson, dă puncte semnelor și analizelor: inelul Kayser-Fleischer, semnele neurologice sau modificările tipice de la RMN, ceruloplasmina, anemia hemolitică, cuprul din ficat, cuprul din urină și testul genetic. Niciun semn nu e specific singur, iar diagnosticul cere o combinație a lor, pe care medicul o interpretează. EASL-ERN 2025 recomandă scorul împreună cu cuprul schimbabil relativ, iar tratamentul începe când diagnosticul e bine susținut de scor.
Când e nevoie de biopsia hepatică
Dacă diagnosticul rămâne îndoielnic, se măsoară cuprul din ficat, pe o probă luată prin biopsie. E o procedură invazivă, dar poate lămuri situațiile în care semnele, analizele și testul genetic nu dau un răspuns clar.
Testarea genetică în boala Wilson
Ce aduce testul genetic
Analiza genei ATP7B confirmă diagnosticul, ajută când analizele nu sunt decisive și poate face posibilă testarea familiei. Analiza genetică e un test de diagnostic, dar nu prezice cum va evolua boala.
Ce test alege medicul genetician
Primul test se stabilește la consultație și poate fi un test țintit, un panel de gene sau genomul.
Când semnele și analizele arată clar spre boala Wilson, se citește întâi gena ATP7B, iar dacă se găsește o singură variantă sau niciuna, se caută și porțiunile ei lipsă sau în plus. Conform EASL-ERN 2025, în cazurile neconcludente se citește secvența completă a genei, iar delețiile mari, rare, pot cere o analiză suplimentară, de exemplu MLPA.
Când tabloul poate avea mai multe cauze genetice, se poate alege un panel care cuprinde și gena ATP7B: la boala de ficat, panelul genetic pentru colestază, iar la o tulburare de mișcare, panelul genetic pentru boala Parkinson și alte tulburări de mișcare. Genomul nu cere ca medicul să știe dinainte gena implicată: secvențierea întregului genom (WGS) citește aproximativ 98% din genom într-o singură analiză și poate fi aleasă de primă intenție, pentru a evita testările genetice multiple. Dacă un test țintit iese negativ și suspiciunea rămâne, în practica noastră pasul următor este, de regulă, secvențierea întregului genom (WGS). Dacă soliciți un test direct de pe pagina lui, medicul genetician îl confirmă sau îl schimbă înainte de recoltare.
Ce poate arăta rezultatul
- Două variante patogene în ATP7B: împreună cu semnele, confirmă diagnosticul.
- O singură variantă sau niciuna: la cineva fără semne de boală, o singură variantă patogenă înseamnă de obicei statutul de purtător; când semnele și analizele susțin boala, nici o singură variantă, nici lipsa variantelor nu o exclud cu certitudine.
- Variante cu semnificație incertă (VUS): două variante incerte, sau o variantă patogenă și una incertă, nu pun și nu exclud diagnosticul.
La consultația de interpretare, medicul genetician îți explică semnificația rezultatului, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii. Poți citi mai multe detalii în articolul despre ce înseamnă un rezultat genetic pozitiv.
Ce nu poate arăta testul
Un rezultat negativ nu exclude o cauză genetică: înseamnă că, prin metoda folosită, nu s-a găsit o cauză genetică interpretabilă. La boala Wilson, o testare completă a genei cuprinde și regiunea care o pornește (promotorul). Un rezultat pozitiv, negativ sau incert și datele brute ale testului se pot reinterpreta mai târziu. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.
Tratamentul
Tratamentul nu așteaptă rezultatul genetic
Tratamentul stabilit de medicul hepatolog sau neurolog, ideal cu experiență în boala Wilson, nu așteaptă rezultatul genetic; căutarea cauzei merge în paralel. Conform EASL-ERN 2025, la copiii și adulții cu simptome tratamentul începe imediat după diagnostic, iar la copiii fără simptome găsiți prin testarea familiei, după vârsta de 2–3 ani; la adulții fără simptome începe tot după diagnostic. Chiar și la insuficiența hepatică acută, tratamentul nu așteaptă analiza genetică.
Un tratament pe toată viața
Se folosesc medicamente care leagă cuprul și îl elimină prin urină (chelatori: D-penicilamina și trientina) și sărurile de zinc, care împiedică absorbția cuprului din intestin. Conform EASL-ERN 2025, la o boală de ficat semnificativă se recomandă chelatorii, iar la forma neurologică, zincul sau un chelator. Odată început, tratamentul e pe toată viața, cu excepția celor care primesc un transplant de ficat. Oprirea lui completă poate duce la o agravare severă, iar reluarea poate să nu mai ajungă dacă apare insuficiența hepatică. Tratamentul continuă și în sarcină. Medicul curant decide orice modificare de tratament.
Cu un tratament luat constant, simptomele și analizele se stabilizează la cei mai mulți pacienți în 6–18 luni, deși semnele neurologice pot să nu se amelioreze la toți. La cei care primesc un tratament eficient, supraviețuirea se apropie de cea a populației generale.
Dieta și controalele
Conform AASLD, boala nu se poate trata doar prin dietă, iar cel puțin în primul an de tratament se evită câteva alimente cu foarte mult cupru: nucile, ciocolata, majoritatea fructelor de mare, produsele din soia, ciupercile și organele; medicul curant stabilește ce și cât timp. Când boala e stabilă sub tratament, controalele se fac de obicei la 6–12 luni.
Frații și restul familiei
De ce se testează frații, chiar fără simptome
Fiecare frate al unei persoane cu boala Wilson are 25% șanse să aibă boala. Conform AASLD, rudele de gradul întâi ale unei persoane abia diagnosticate trebuie evaluate. Așa pot fi găsite persoane fără simptome, la care pot exista deja leziuni; netratate, acestea ajung de obicei la boala cu simptome. Cei găsiți fără simptome rămân, de obicei, fără simptome cu tratament.
Evaluarea fraților cuprinde ceruloplasmina, cuprul din urina pe 24 de ore și analizele de ficat, iar EASL-ERN 2025 recomandă la frați și testul genetic pentru cele două variante din familie. Conform AASLD, când variantele sunt cunoscute, testul genetic e calea cea mai eficientă. Altfel se adaugă ecografia ficatului și examenul ochilor. Cuprul din urină nu ajunge singur pentru un frate fără simptome.
Testul țintit pentru variantele din familie citește doar locul în care se află varianta găsită la rudă, iar pentru cele două variante ale unei boli recesive există testarea a două variante familiale; testul potrivit se alege la consultație. Într-o familie fără un test genetic, testarea începe cu persoana afectată sau, dacă a decedat fără test, cu ADN-ul păstrat de la ea. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea genetică în cascadă.
Testarea copiilor
Pentru că boala Wilson se tratează, testul predictiv e potrivit și la rudele fără simptome, adulți și copii. Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie, iar motivul principal al testului e beneficiul direct al copilului. La copiii mai mici de 3 ani, momentul începerii tratamentului se stabilește individual, după cât sunt afectate organele. Decizia de testare a unui copil se ia la consultație, împreună cu părinții.
Părinții și copiii unei persoane cu boala Wilson
Părinții unei persoane cu boala Wilson sunt, de obicei, purtători, iar testarea lor genetică poate confirma acest lucru. Copiii unei persoane cu boala Wilson sunt purtători, în afară de cazul în care partenerul e și el purtător sau are boala, iar conform EASL-ERN 2025 se evaluează și ei, inclusiv cu analiza genei ATP7B.
Purtătorii și planificarea familiei
Ce înseamnă să fii purtător
Un purtător are o singură copie a genei ATP7B cu o variantă patogenă și una funcțională. Purtătorii nu au simptome ale bolii și nu au nevoie de tratament pentru ea, dar pot avea o ceruloplasmină scăzută sau cuprul din urină la limită, de aceea analizele nu pot spune sigur cine e purtător. După un rezultat de purtător urmează, de obicei, testarea partenerului pentru aceeași genă.
Screeningul de purtător în cuplu
Când ambii parteneri sunt purtători pentru aceeași genă, la fiecare sarcină există un risc de 25% (1 din 4) ca un copil să moștenească ambele copii modificate și să fie afectat. Conform Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG), tuturor celor care sunt însărcinate sau plănuiesc o sarcină ar trebui să li se ofere screeningul de purtător de nivel 3, pentru bolile cu cel puțin un purtător la 200 de oameni, iar boala Wilson e printre ele. Testul partenerului merită luat în calcul mai ales când partenerii sunt rude sau au aceeași origine. Opțiunile de pe pagina screeningului genetic de purtător cuprind gena ATP7B, iar varianta potrivită pentru cuplu se alege la consultație.
Testele prenatale, când variantele din familie sunt cunoscute
După ce variantele ATP7B sunt găsite la persoana diagnosticată, se pot face testele prenatale și testarea genetică a embrionilor înainte de transfer (testarea genetică preimplantare). Riscul și aceste teste se discută, ideal, înaintea sarcinii, iar consilierea genetică e potrivită pentru tinerii adulți care au boala, sunt purtători sau ar putea fi purtători. La o femeie cu boala Wilson, consilierea dinaintea sarcinii cuprinde și siguranța medicamentelor în sarcină. La consultație se discută riscul transmiterii și testele prenatale potrivite.
Următorul pas: cineva din familie are boala Wilson sau un test a găsit o variantă în gena ATP7B? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician se uită la analize și la familie și îți spune dacă un test genetic are sens și care. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.
Referințe
- European Association for the Study of the Liver; ERN RARE-LIVER. EASL-ERN Clinical Practice Guidelines on Wilson’s disease. J Hepatol. 2025;82(4):690-728. https://doi.org/10.1016/j.jhep.2024.11.007
- Schilsky ML, Roberts EA, Bronstein JM, et al. A multidisciplinary approach to the diagnosis and management of Wilson disease: 2022 Practice Guidance on Wilson disease from the American Association for the Study of Liver Diseases. Hepatology. 2025;82(3):E41-E90. https://doi.org/10.1002/hep.32801
- Weiss KH, Schilsky M. Wilson Disease. GeneReviews. 1999, actualizat 2023. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1512/
- European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/
- Gregg AR, Aarabi M, Klugman S, et al. Screening for autosomal recessive and X-linked conditions during pregnancy and preconception: a practice resource of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2021;23(10):1793-1806. https://doi.org/10.1038/s41436-021-01203-z
- Lee K, Abul-Husn NS, Amendola LM, et al. ACMG SF v3.3 list for reporting of secondary findings in clinical exome and genome sequencing. Genet Med. 2025;27(8):101454. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12318660/