Consangvinitatea: riscul de boli genetice când partenerii sunt rude
- Autor
- Dr. Anca Neacșu
- Publicat
- Actualizat
- Actualizat la
- Timp de citire
- 13 min de citit
Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Pe scurt: consangvinitatea și riscul pentru copii
Consangvinitatea înseamnă că partenerii sunt rude de sânge, adică au cel puțin un strămoș comun. Rudenia crește mai ales șansa unei boli autozomal recesive rare la copil: amândoi puteți purta aceeași variantă genetică, moștenită de la strămoșul comun, iar boala apare doar când copilul o moștenește de la fiecare dintre voi. La verii primari fără boli genetice cunoscute în familie, riscul de malformații congenitale semnificative la copii e estimat cu câteva procente peste cel al populației generale. Riscul nu e același pentru toți: cele mai multe cupluri de veri primari au un risc comparabil cu al părinților neînrudiți. Screeningul de purtător, făcut ideal înainte de sarcină, arată dacă sunteți amândoi purtători pentru aceeași boală dintre cele analizate. La consultația de genetică medicală discutați riscul vostru și opțiunile. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre testele genetice în sarcină.
Ce înseamnă consangvinitatea
În genetica medicală, un cuplu este considerat, de regulă, înrudit când partenerii sunt veri de-al doilea sau rude mai apropiate. Cuvântul are și forma „consanguinitate”; ambele forme sunt admise în română.
Verii primari, verii de-al doilea și rudele mai îndepărtate
Verii primari sunt copiii a doi frați sau surori, deci au aceiași bunici. În medie, au în comun o optime din gene, moștenite de la bunicii comuni. Verii de-al doilea sunt copiii unor veri primari: părintele unuia e văr primar cu părintele celuilalt.
Când nu știți sigur dacă sunteți rude
În sate, în orașe mici și în comunități restrânse, uniunile dintre persoane cu cel puțin un strămoș comun sunt frecvente. Dacă familiile voastre vin dintr-un astfel de loc, merită spus la consultație, chiar dacă nu știți de o rudenie: la partenerii înrudiți sau care au aceeași origine, bolile recesive pot apărea mai des.
Ce spune Codul civil despre căsătoria între rude
Codul civil interzice căsătoria între rudele în linie dreaptă și între rudele în linie colaterală până la gradul al patrulea inclusiv. Verii primari sunt rude de gradul al patrulea. Pentru motive temeinice, instanța de tutelă poate autoriza căsătoria între rudele în linie colaterală de gradul al patrulea și se poate pronunța pe baza unui aviz medical special. Riscul genetic pentru copii ține însă de rudenia dintre părinți, nu de căsătorie.
De ce crește riscul de boli genetice când părinții sunt rude
Bolile autozomal recesive și strămoșii comuni
Fiecare genă există în două copii, câte una de la fiecare părinte. Un purtător are o copie modificată și una funcțională, de aceea este, de regulă, sănătos. Într-o boală recesivă, copilul este afectat doar dacă moștenește câte o copie modificată de la fiecare părinte.
Se estimează că fiecare om poartă cel puțin două variante patogene (modificări care pot cauza o boală) în genele bolilor recesive cunoscute, dar mult mai rar ambii parteneri poartă o variantă în aceeași genă. Cu cât aveți mai mult ADN în comun, cu atât crește șansa să purtați amândoi aceeași variantă, moștenită de la strămoșul comun. Când ambii parteneri sunt purtători pentru aceeași genă, la fiecare sarcină există un risc de 25% (1 din 4) ca un copil să aibă boala. Modurile de transmitere sunt explicate în articolul despre bolile genetice.
Ce boli privește rudenia
Efectul principal al rudeniei este că bolile autozomal recesive rare apar mai des. Două boli autozomal recesive au articolele lor: fibroza chistică și beta-talasemia. La copiii verilor primari s-a găsit și un risc semnificativ mai mare pentru anumite malformații congenitale ale inimii. În schimb, cele mai multe studii nu au găsit o legătură între rudenia părinților și sindromul Down, iar rudenia nu pare asociată cu pierderi de sarcină mai dese.
Cât de mare este riscul, de fapt
Riscul pe care îl are orice sarcină
Un cuplu fără rudenie are, în medie, un risc de 2–3% de a avea un copil cu o boală genetică sau cu una congenitală, adică prezentă de la naștere (Teeuw și colaboratorii, 2010).
La verii primari
Conform Societății Naționale a Consilierilor Genetici din SUA (NSGC, revizuirea din 2021), la cuplurile de veri primari fără boli genetice cunoscute în familie, copiii au un risc suplimentar de 1,7–2,8% de malformații congenitale semnificative, peste riscul populației generale. Într-un studiu pe 11.396 de copii din Marea Britanie, 3% aveau o anomalie congenitală, iar rudenia dintre părinți a fost asociată cu o dublare a riscului (Sheridan și colaboratorii, 2013).
Riscul suplimentar e o medie. Conform raportului unui atelier internațional de la Geneva (Hamamy și colaboratorii, 2011), un risc suplimentar de 2% pentru o boală autozomal recesivă înseamnă că aproximativ 8% dintre cuplurile de veri primari au un risc de 25% sau mai mare. Celelalte 92% nu au un risc crescut de a avea un copil afectat. Dacă riscul suplimentar e mai mic sau mai mare de 2%, cele două procente se schimbă. Un risc de 25% are un cuplu în care amândoi sunt purtători pentru aceeași genă.
La rudele mai îndepărtate
Verii de-al doilea au mai puțin ADN în comun decât verii primari, așa că și șansa de a purta amândoi aceeași variantă e mai mică. Pentru rudele mai îndepărtate decât verii de-al doilea, riscul de a avea un copil afectat crește doar puțin. Mai multe căsătorii între rude în familie, de-a lungul generațiilor, pot crește însă notabil partea din genomul unui copil moștenită identic de la ambii părinți, așa că merită spuse la consultație.
Când în familie există deja o boală recesivă
Dacă în familie există deja o boală genetică, riscul poate fi mai mare decât estimările de mai sus. Pentru boala respectivă, el se poate estima mai exact prin calcul sau, dacă e posibil și dacă vreți, prin testarea purtătorilor.
Ce teste genetice pot ajuta un cuplu înrudit
Consultația și istoricul familiei
Medicul genetician pornește de la istoricul medical și familial al amândurora, pe care la cuplurile înrudite îl ia pe 3–4 generații: boli genetice la rude, sarcini anterioare, rudenia dintre voi și originea familiilor. E util să aduceți scrisorile medicale, investigațiile și testele genetice de până acum, iar dacă o rudă are un rezultat genetic, o copie a raportului ei.
Screeningul de purtător extins
Conform Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG, 2021), screeningul de purtător se oferă tuturor gravidelor și celor care plănuiesc o sarcină. Partenerul îl poate face în același timp. Ideal, se face înainte de sarcină, când rămân cele mai multe opțiuni. La părinți înrudiți între ei sau când istoricul familiei o justifică, se ia în calcul un screening mai larg: ACMG include aici cuplurile de veri de-al doilea sau rude mai apropiate, la o rudenie cunoscută sau doar posibilă.
Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), la cuplurile fără un risc cunoscut în familie, scopul screeningului este să vă informeze despre riscul pentru copii și despre opțiunile reproductive, ca să puteți alege în cunoștință de cauză.
În practica dr. Anca Neacșu, screeningul se alege după istoricul cuplului și după alegerea partenerilor: de obicei un panel extins sau o testare bazată pe secvențierea exomului (WES) sau a genomului (WGS), cu tehnici suplimentare pentru sindromul X fragil, distrofia musculară Duchenne (DMD) și atrofia musculară spinală (SMA).
Screeningul de purtător se recomandă și înainte de fertilizarea in vitro (FIV).
Pachetele pentru un partener și pentru cuplu sunt pe pagina screeningului genetic de purtător. Screeningul de purtător prin exom pentru cuplu vă testează pe amândoi în aceeași etapă și se adresează și cuplurilor în care partenerii sunt rude. Poți citi mai multe detalii în articolul despre screeningul de purtător.
Testul țintit pentru varianta din familie
Când o boală genetică e deja cunoscută la o rudă, iar varianta e descrisă în raportul ei, se face, de regulă, testul țintit pentru varianta din familie. E nevoie de o copie a raportului genetic al rudei, cu gena și varianta descrise exact. La un cuplu înrudit, aceeași variantă a familiei poate fi purtată de amândoi, așa că testul vă poate privi pe amândoi. Cum se testează rudele e descris în articolul despre testarea genetică în cascadă.
Ce înseamnă rezultatul
- Negativ, sau nu sunteți purtători pentru aceeași genă: riscul pentru bolile recesive analizate e mic, dar nu zero. Conform ACMG, un rezultat negativ scade riscul de a fi purtător, fără să îl elimine.
- Unul dintre voi e purtător: urmează testarea celuilalt, dacă nu a fost testat, cu analiza completă a genei respective.
- Sunteți amândoi purtători pentru aceeași genă: la fiecare sarcină, riscul ca un copil să aibă boala e de 25%; opțiunile sunt descrise mai jos.
- Variantele cu semnificație incertă (VUS), despre care nu se știe încă dacă produc boala: de regulă, nu se raportează în screening.
Ce nu poate arăta screeningul
Screeningul de purtător nu este un test pentru toate bolile genetice, iar genele și variantele care cauzează o boală pot să nu fie cunoscute toate. Nu vede variantele apărute pentru prima dată la copil (de novo) și modificările cromozomilor copilului și nu e gândit pentru bolile care pot apărea chiar și cu o singură copie modificată a genei (bolile dominante). Screeningul prin exom nu cuprinde sindromul X fragil și nici alfa-talasemia; dacă una dintre ele contează pentru familia voastră, merită să verificați la consultație că testul ales o caută. Un rezultat fără modificări nu exclude o boală genetică.
Dacă sunteți deja în sarcină
Screeningul de purtător se poate face și în sarcină. Atunci e ideal ca ambii parteneri să fie testați în același timp, ca rezultatele să vină la timp. Medicul genetician vă spune, la consultație, ce test vi se potrivește, ținând cont de timp. Monitorizarea sarcinii rămâne la medicul obstetrician.
Opțiunile unui cuplu în care amândoi sunt purtători
Conform Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG), opțiunile includ fertilizarea in vitro (FIV) cu testarea genetică a embrionilor (PGT), folosirea gameților (ovule sau spermatozoizi) sau a embrionilor de la donator, adopția, decizia de a nu avea copii sau, într-o sarcină, diagnosticul prenatal pe o probă de vilozități coriale sau de lichid amniotic. Fertilizarea in vitro cu testarea embrionilor o discutați cu medicul de fertilitate, iar într-o sarcină, pașii următori, inclusiv un eventual diagnostic prenatal, se discută cu medicul obstetrician. Procedurile sunt descrise în articolul despre testul prenatal neinvaziv (NIPT) și amniocenteză.
La consultație se discută riscul transmiterii și testele prenatale potrivite. Nu sunteți obligați să faceți fiecare test: puteți alege, puteți refuza sau puteți merge pas cu pas. Decizia vă aparține.
Când părinții află că sunt rude după diagnosticul copilului
Un copil cu o boală recesivă: frații și sarcinile următoare
Cei mai mulți copii cu o boală recesivă se nasc în familii fără alte cazuri cunoscute. Când un copil are o boală autozomal recesivă, părinții sunt, de obicei, purtători, iar riscul de 25% e valabil la fiecare sarcină în parte. Un frate sau o soră pot avea, așadar, și ei boala. După un diagnostic genetic la un copil, părinții pot afla dacă sunt purtători, de obicei cu un test țintit pentru varianta găsită.
Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie; altfel, testarea pentru o boală care apare la vârsta adultă și cea a statutului de purtător se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur. Rudele adulte pot afla, printr-un test țintit, dacă poartă aceeași variantă.
Ce înseamnă regiunile de homozigozitate din raport
Uneori, părinții află de rudenie din raportul unui test făcut copilului. Un cariotip molecular (microarray) bazat pe variante ale unei singure nucleotide (SNP), exomul și genomul pot arăta regiuni lungi de homozigozitate (ROH): porțiuni de ADN în care cele două copii, de la mamă și de la tată, sunt identice. Când astfel de regiuni sunt răspândite în tot genomul, ele reprezintă porțiuni moștenite, prin ambii părinți, de la un strămoș comun. Când apar pe mai mulți cromozomi, pot arăta că părinții sunt înrudiți; gradul exact de rudenie nu se poate stabili întotdeauna din test.
Regiunile nu pun singure un diagnostic, dar cresc probabilitatea unei boli autozomal recesive și pot ajuta la căutarea variantei care explică semnele copilului. Ce înseamnă un astfel de rezultat pentru copil și pentru familie vă explică medicul genetician, la consultație.
Un copil cu o boală fără diagnostic genetic
Când un copil cu semne de boală are părinți sănătoși înrudiți, suspiciunea unei cauze autozomal recesive e mare, dar rudenia singură nu pune diagnosticul. La acești copii, secvențierea exomului sau a genomului poate crește rata de diagnostic, pentru că poate găsi variantele patogene din bolile autozomal recesive rare.
Testul îl alegem împreună la consultație. Secvențierea întregului genom (WGS) poate fi o opțiune de primă intenție, pentru a evita testările genetice multiple, iar testul trio, făcut copilului și ambilor părinți, crește șansa de diagnostic prin comparația cu părinții și identificarea variantelor genetice de novo. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic. Pachetele sunt pe pagina analizei WGS. Comparația cu părinții e explicată în articolul despre testul trio.
Următorul pas: sunteți rude, nu știți sigur sau ați aflat de rudenie după testul copilului? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician vă ia istoricul medical și familial, vă spune dacă un screening are sens și care și, după rezultat, vă explică riscul transmiterii și testele prenatale potrivite. Pachetele sunt pe pagina screeningului genetic de purtător. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului. La cuplu, cei 420 de lei sunt pe consultație, nu pe persoană, și se scad o singură dată.
Referințe
- Gregg AR, Aarabi M, Klugman S, et al. Screening for autosomal recessive and X-linked conditions during pregnancy and preconception: a practice resource of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2021;23(10):1793-1806. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8488021/
- Hamamy H, Antonarakis SE, Cavalli-Sforza LL, et al. Consanguineous marriages, pearls and perils: Geneva International Consanguinity Workshop Report. Genet Med. 2011;13(9):841-847. https://doi.org/10.1097/GIM.0b013e318217477f
- Teeuw ME, Henneman L, Bochdanovits Z, et al. Do consanguineous parents of a child affected by an autosomal recessive disease have more DNA identical-by-descent than similarly-related parents with healthy offspring? Design of a case-control study. BMC Med Genet. 2010;11:113. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC3161348/
- Sheridan E, Wright J, Small N, et al. Risk factors for congenital anomaly in a multiethnic birth cohort: an analysis of the Born in Bradford study. Lancet. 2013;382(9901):1350-1359. https://doi.org/10.1016/S0140-6736(13)61132-0
- Henneman L, Borry P, Chokoshvili D, et al. Responsible implementation of expanded carrier screening. Eur J Hum Genet. 2016;24(6):e1-e12. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4867464/
- Gonzales PR, Andersen EF, Brown TR, et al. Interpretation and reporting of large regions of homozygosity and suspected consanguinity/uniparental disomy, 2021 revision: a technical standard of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2022;24(2):255-261. https://doi.org/10.1016/j.gim.2021.10.004
- Codul civil (Legea nr. 287/2009, republicată), art. 274 și art. 406, forma consolidată pe Portalul Legislativ. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/175630
- Bennett RL, Malleda NR, Byers PH, Steiner RD, Barr KM. Genetic counseling and screening of consanguineous couples and their offspring practice resource: Focused Revision. J Genet Couns. 2021;30(5):1354-1357. https://doi.org/10.1002/jgc4.1477
- Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720–721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/