Fenilcetonuria (PKU): cauze, diagnostic, tratament și testare genetică
- Autor
- Dr. Anca Neacșu
- Publicat
- Actualizat
- Actualizat la
- Timp de citire
- 16 min de citit
Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Poate ai primit un telefon de la maternitate după testul din călcâi al bebelușului și ai auzit pentru prima dată cuvântul „fenilcetonurie”. Poate ai boala și te gândești la o sarcină, ori un test a arătat că ești purtător. E firesc să ai multe întrebări.
Pe scurt: ce este fenilcetonuria (PKU)
Fenilcetonuria (PKU) este o boală moștenită în care corpul nu poate transforma cum trebuie fenilalanina, un aminoacid din proteinele din alimente. Fără tratament, fenilalanina crește în sânge și în creier, ceea ce afectează dezvoltarea creierului.
În România, boala se caută la nou-născuți prin testul din călcâi. După un rezultat pozitiv, analizele de confirmare se fac la un centru de boli metabolice, iar tratamentul, când e nevoie de el, începe cât mai repede, ideal înainte de vârsta de 10 zile, fără să aștepte rezultatul genetic.
Tratamentul îl stabilește medicul specialist în boli metabolice: în principal o dietă săracă în fenilalanină și, la unii pacienți, un medicament. Conform ghidului european, cu tratament început devreme, majoritatea persoanelor cu fenilcetonurie au o capacitate intelectuală normală și o viață de calitate, deși unele dificultăți pot rămâne. Urmărirea e pe toată viața, iar la o femeie cu fenilcetonurie sarcina se plănuiește cu acel centru.
Frații unui copil cu fenilcetonurie se verifică și ei, chiar fără semne, iar rudele fără simptome pot face un test țintit, după ce persoana afectată a fost testată. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre bolile metabolice.
Cauza: gena PAH și fenilalanina
Ce face gena PAH
PAH este gena care conține instrucțiunea pentru o enzimă din ficat, fenilalanin-hidroxilaza, și se află pe cromozomul 12, în regiunea 12q23.2. Enzima transformă fenilalanina în tirozină, un alt aminoacid.
Când enzima lucrează prea puțin sau deloc, fenilalanina se adună și devine toxică, iar tirozina din sânge poate scădea.
Cum se moștenește fenilcetonuria
Fiecare genă există în două copii, câte una de la fiecare părinte. Fenilcetonuria se transmite autozomal recesiv: boala apare când ambele copii ale genei PAH au câte o variantă patogenă.
Părinții unui copil cu fenilcetonurie sunt considerați purtători: fiecare are o copie modificată și una funcțională și nu are simptome. La fiecare sarcină a doi purtători, riscul ca un copil să aibă boala e de 25%, șansa să fie purtător fără simptome e de 50%, iar șansa să nu moștenească nicio variantă din familie e de 25%.
Boala poate apărea și într-o familie fără alte cazuri cunoscute.
Cât de frecventă este
În România, ghidul Ministerului Sănătății estimează frecvența fenilcetonuriei la 1 din 10.000. Purtătorii sunt mult mai mulți: în medie 1 din 50 de oameni la populațiile de origine europeană.
Screeningul nou-născutului
Testul din călcâi există pentru că depistarea timpurie este condiția tratamentului timpuriu.
Cum se face testul din călcâi
La bebelușii cu greutate normală, proba se recoltează la 48–72 de ore de la naștere, din călcâi, pe un card (bandeleta Guthrie). Laboratorul măsoară apoi fenilalanina din picăturile de sânge uscate.
La prematuri, la cei cu greutate mică, la cei hrăniți la început fără proteine și la cei care au nevoie de o transfuzie, recoltarea are alt calendar, uneori cu două recoltări.
Ce caută programul național din România
În octombrie 2026, programul național de screening din sânge caută trei afecțiuni: fenilcetonuria, hipotiroidismul congenital și fibroza chistică (Ordinul ministrului sănătății nr. 964/2022). Programul de guvernare din aceeași lună prevede extinderea la 22 de biomarkeri, cu acoperire națională în 2027; hotărârea de Guvern nu fusese încă adoptată.
Screeningul genetic al nou-născutului, un test pe ADN făcut separat, nu înlocuiește testul din călcâi, care rămâne necesar.
Ce înseamnă un rezultat pozitiv
Screeningul nu pune singur diagnosticul: după un rezultat modificat, medicul cere analize de confirmare. Fenilalanina poate fi crescută și din alte motive: la prematuri, de exemplu, sistemul enzimatic încă imatur poate cauza o creștere trecătoare.
Copilul e îndrumat spre un centru specializat în boli metabolice. Contează ca analizele să se facă cât mai repede, pentru că riscul de probleme cognitive sau psihologice depinde și de vârsta la care începe tratamentul.
Cum se confirmă diagnosticul
Diagnosticul acestei afecțiuni genetice se pune la centrul de boli metabolice, prin analize de sânge și prin testare genetică.
Analizele de confirmare
Analizele de sânge măsoară fenilalanina, tirozina și raportul dintre ele. Se analizează și pterinele, în sânge sau în urină, și activitatea enzimei dihidropteridin-reductază (DHPR). Aceste două analize caută o altă cauză, descrisă mai jos.
Conform Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG), confirmarea formală a diagnosticului se face prin analiza genetică.
Alte cauze ale fenilalaninei crescute
Fenilalanina poate crește și când corpul nu produce sau nu reciclează destulă tetrahidrobiopterină (BH4), substanța de care enzima are nevoie pentru a funcționa. Aceste deficite de BH4 explică, în majoritatea populațiilor, aproximativ 2% dintre persoanele cu fenilalanina crescută. O altă cauză, descrisă recent, este deficitul de DNAJC12, o proteină care interacționează cu enzima.
Ghidul european pentru fenilcetonurie, revizuit în 2025, recomandă ca aceste cauze să fie excluse la orice copil cu fenilalanina crescută, pentru că cer alt tratament.
Formele bolii și cine are nevoie de tratament
Nu orice fenilalanină crescută cere tratament: la unii copii valorile rămân doar ușor crescute, sub pragul de tratament, iar medicul îi urmărește. Când e nevoie de tratament, ghidul european deosebește pacienții care răspund la sapropterină, un medicament (o formă de BH4), de cei care nu răspund.
Poți auzi și termeni mai vechi: fenilcetonurie clasică, adică forma severă, sau hiperfenilalaninemie ușoară.
La copiii fără tratament, ghidul european sugerează urmărirea cel puțin până la vârsta de 6 ani, pentru că fenilalanina poate crește și după vârsta de 1 an, când copilul mănâncă mai multe proteine.
Semnele fenilcetonuriei și diagnosticul târziu
Cei mai mulți pacienți sunt diagnosticați prin screeningul nou-născutului, nu după apariția semnelor.
Semnele, când boala nu e tratată de la naștere
Fenilcetonuria netratată poate cauza dizabilitate intelectuală și trăsături din spectrul autist. Pot apărea și crize (convulsii), probleme de comportament și un cap mai mic decât de obicei (microcefalie). Alte semne sunt eczema, pielea și părul mai deschise la culoare și un miros specific al corpului, „de mucegai”.
Diagnosticul la adolescent și la adult
Unele persoane află abia mai târziu că au fenilcetonurie, de exemplu cele născute în țări fără screening sau unde screeningul nu acoperă toți nou-născuții. Uneori, o femeie află că are boala după ce la nou-născutul ei se găsește fenilalanina crescută.
La adult, boala se poate manifesta și prin tremor, semne asemănătoare bolii Parkinson, probleme de vedere sau un declin al memoriei și al gândirii (demență). Scăderea fenilalaninei poate îmbunătăți uneori problemele de comportament și de mișcare, dar nu reduce dizabilitatea intelectuală deja instalată.
Testarea genetică în fenilcetonurie
Ce aduce testul genetic
Testul genetic poate confirma diagnosticul stabilit din analize, iar Colegiul American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG) îl recomandă cu tărie la persoanele cu fenilcetonurie.
Ghidul european recomandă testul pentru că deosebește fenilcetonuria de deficitul de DNAJC12. Poate ajuta și la prezicerea răspunsului la sapropterină și la definirea formei bolii.
Când se găsește o cauză, afli mai multe despre evoluția probabilă, despre alte riscuri de sănătate posibile și despre riscul pentru viitorii copii. Pentru familie, variantele găsite fac posibile testarea țintită a rudelor, testele prenatale și testarea embrionilor.
Ce test alege medicul genetician
Primul test se stabilește la consultație și poate fi un panel de gene, testul pe o singură genă sau genomul.
Conform GeneReviews, un panel care cuprinde gena PAH și genele celorlalte cauze ale fenilalaninei crescute are cele mai mari șanse să identifice cauza genetică. Un astfel de test este panelul genetic pentru boli metabolice ereditare, care analizează 223 de gene, printre ele gena PAH, genele deficitelor de tetrahidrobiopterină (BH4) și gena DNAJC12.
O alternativă este testul pe o singură genă, cu secvențiere și analiză CNV, care citește doar gena aleasă, aici PAH, și caută, în același test, porțiunile ei lipsă sau în plus.
La o persoană cu semne, fără un diagnostic cunoscut, secvențierea întregului genom (WGS) nu cere ca medicul să știe dinainte gena implicată și poate fi efectuată de primă intenție, pentru a evita testările genetice multiple. Dacă un test țintit nu găsește cauza și suspiciunea rămâne, în practica noastră pasul următor este, de regulă, secvențierea întregului genom (WGS).
Ce poate arăta rezultatul
- Câte o variantă patogenă sau probabil patogenă pe fiecare copie a genei PAH: confirmă diagnosticul. Testarea părinților, recomandată, arată dacă amândoi sunt purtători și permite o estimare corectă a riscului pentru o altă sarcină.
- O singură variantă sau niciuna, deși analizele arată boala: urmează căutarea porțiunilor lipsă sau în plus ale genei, a variantelor din regiunile necodante și a altor cauze, de exemplu deficitul de DNAJC12. Un astfel de rezultat nu oprește tratamentul cerut de analize.
- Variante cu semnificație incertă (VUS): două variante incerte, sau o variantă patogenă și una incertă, nu stabilesc și nu exclud diagnosticul.
Variantele găsite (genotipul) pot sugera răspunsul la sapropterină, dar legătura nu e perfectă, de aceea, la medicul specialist, se oferă o probă de tratament tuturor pacienților, în afară de cei cu două variante nule (care opresc complet funcția enzimei).
La consultația de interpretare, medicul genetician îți explică semnificația rezultatului, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii. Poți citi mai multe detalii în articolul despre ce înseamnă un rezultat genetic pozitiv.
Ce nu poate arăta testul
Un rezultat negativ nu exclude o cauză genetică: înseamnă că, prin metoda folosită, nu s-a găsit o cauză genetică interpretabilă. În funcție de metodă, secvențierea poate să nu vadă porțiunile lipsă sau în plus ale genei.
Testul genetic nu înlocuiește analizele fenilalaninei, care rămân principalul reper pentru tratament. Un rezultat pozitiv, negativ sau incert și datele brute ale testului se pot reinterpreta mai târziu. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.
Tratamentul, la medicul specialist în boli metabolice
Tratamentul îl stabilesc medicul specialist și dieteticianul unui centru de boli metabolice. Poate fi dificil la orice vârstă, de aceea contează sprijinul unei echipe cu experiență.
Tratamentul nu așteaptă rezultatul genetic
Tratamentul sau dieta stabilite de medicul specialist nu așteaptă rezultatul genetic; căutarea cauzei merge în paralel. Ghidul european recomandă ca tratamentul să înceapă cât mai repede, ideal înainte de vârsta de 10 zile. Tratamentul inițial al bebelușilor se bazează pe măsurarea fenilalaninei și pe excluderea deficitelor de tetrahidrobiopterină (BH4) prin analize biochimice, nu pe analiza genetică.
Dieta săracă în fenilalanină
Fenilcetonuria se tratează în principal cu o dietă săracă în fenilalanină. Dieta limitează proteinele naturale și se completează cu un substitut proteic fără fenilalanină sau sărac în fenilalanină și cu alimente speciale sărace în proteine. Fenilalanina nu se scoate complet: corpul are nevoie de cantități măsurate, pe care le stabilește echipa metabolică.
Un bebeluș cu fenilcetonurie poate fi alăptat în siguranță, împreună cu formula fără fenilalanină și cu analizele de urmărire stabilite de medic.
Aspartamul, un îndulcitor din unele băuturi, alimente și medicamente, se transformă în fenilalanină, de aceea se evită sau se socotește în dietă.
Medicamentele, pentru unii pacienți
Sapropterina, o formă de BH4, ajută o parte dintre pacienți: scade fenilalanina din sânge sau permite o dietă mai puțin strictă. Între 25% și 50% dintre persoanele cu fenilcetonurie răspund la ea.
Pentru unii adolescenți și adulți, în Europa e aprobată și pegvaliaza, o enzimă injectabilă care descompune fenilalanina. Din iunie 2025, în Uniunea Europeană e aprobată și sepiapterina, pentru copii și adulți cu fenilcetonurie. Sepiapterina este o formă a unei substanțe naturale de care corpul are nevoie pentru a produce BH4.
Medicul curant decide orice modificare de tratament.
Urmărirea pe toată viața
Ghidul european recomandă urmărirea pe toată viața într-un centru de boli metabolice, inclusiv la adulții care nu urmează tratament. Conform Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG), tratamentul ar trebui să fie pe toată viața la cei la care fenilalanina netratată depășește pragul de tratament.
Fenilalanina se măsoară regulat, iar ținta potrivită vârstei o stabilește medicul specialist. Dieta și medicamentele nu se opresc pe cont propriu.
La un adult la care fenilalanina a rămas mult timp crescută, scăderea ei poate îmbunătăți funcțiile neuropsihologice, de exemplu atenția, și unele semne neurologice, de aceea revenirea la centrul de boli metabolice merită oricând.
Fenilcetonuria și sarcina
La o femeie cu fenilcetonurie, sarcina se plănuiește împreună cu centrul de boli metabolice.
De ce contează controlul înainte de sarcină
Copiii femeilor tratate corect în copilărie, în adolescență și în timpul sarcinii au o dezvoltare fizică normală și o dezvoltare intelectuală și de comportament, în esență, normală.
Fenilalanina crescută în sarcină poate afecta creșterea copilului și dezvoltarea creierului și a inimii lui. Multe, dacă nu toate, dintre aceste efecte se pot preveni prin începerea dietei înainte de concepție.
De aceea, fenilalanina se aduce în ținta stabilită de medic înainte de concepție, dar recomandările diferă la durată. Conform GeneReviews, fenilalanina se menține în țintă cu trei luni înainte de concepție. Conform ghidului european, contracepția se oprește doar după ce fenilalanina a rămas stabil în țintă cel puțin două săptămâni. Momentul îl stabilești la consultație, cu medicul centrului de boli metabolice.
Ghidul european consideră sarcina la o femeie cu fenilcetonurie o sarcină cu risc crescut, care cere consiliere și sprijinul unei echipe multidisciplinare. O femeie ale cărei valori netratate rămân constant sub pragul de tratament, înainte sau în timpul sarcinii, nu are nevoie de tratament în sarcină, dar e urmărită.
În timpul sarcinii și după naștere
Dacă rămâi însărcinată fără să fi plănuit, ia legătura imediat cu centrul de boli metabolice, ca fenilalanina să fie măsurată fără întârziere.
În sarcină, fenilalanina se monitorizează împreună cu dieteticianul și medicul unui centru metabolic, iar alimentația se urmărește la fiecare vizită. Conform Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG), ținta se menține pe toată sarcina. Controalele obișnuite ale sarcinii se completează cu urmărirea atentă a creșterii fătului și cu evaluarea inimii lui. Și în sarcină, medicul curant decide orice modificare de tratament.
După naștere, mama poate alăpta: ACMG recomandă ca alăptarea să fie încurajată și sprijinită, dacă mama își dorește, inclusiv atunci când copilul are fenilcetonurie.
Ce moștenește copilul
Copilul unei persoane cu fenilcetonurie moștenește de la ea una dintre cele două variante, deci e cel puțin purtător. Dacă și celălalt părinte e purtător, riscul ca un copil să aibă boala este de 50%.
Partenerul poate face un test de purtător pentru gena PAH, cu consiliere despre limitele lui, iar la consultație se discută riscul transmiterii și testele prenatale potrivite.
Frații, purtătorii și planificarea familiei
Frații unui copil cu fenilcetonurie
Un frate nou-născut se verifică imediat după naștere, prin măsurarea fenilalaninei, dacă nu s-a făcut un test prenatal. Testul genetic poate confirma diagnosticul, mai ales când variantele din familie sunt cunoscute.
Frații mai mari se evaluează chiar fără semne, pentru că și ei pot avea boala: se verifică rezultatul screeningului lor sau, dacă nu l-au avut, se măsoară fenilalanina și, dacă variantele din familie sunt cunoscute, se face testul pentru ele.
Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie; altfel, testarea pentru o boală care apare la vârsta adultă și cea a statutului de purtător se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur. Un test genetic făcut unui frate arată însă și statutul de purtător, de aceea se discută la consultație.
Rudele fără simptome pot face testul țintit pentru variantele din familie, după ce persoana afectată a fost testată. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea genetică în cascadă.
Ce înseamnă să fii purtător
Un purtător are o singură copie modificată a genei PAH, nu are simptome și nu riscă să facă boala.
Pentru copii, contează partenerul: când ambii parteneri sunt purtători pentru aceeași genă, la fiecare sarcină există un risc de 25% ca un copil să fie afectat. Frații părinților unui copil cu fenilcetonurie au un risc de 50% să fie purtători.
La un exom sau la un genom, statutul de purtător se raportează doar dacă l-ai ales la consimțământ.
Screeningul de purtător în cuplu
Colegiul American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG, 2021) recomandă ca screeningul de purtător pentru un set de boli recesive, între care și fenilcetonuria, să fie oferit tuturor celor care plănuiesc o sarcină sau sunt însărcinate.
Screeningul genetic de purtător arată dacă tu sau partenerul tău purtați o variantă pentru o boală recesivă sau legată de cromozomul X, iar panelurile lui cuprind și gena PAH. Dacă amândoi sunteți purtători, riscul pentru copii și opțiunile le discutați la consultație.
Testele prenatale, când variantele din familie sunt cunoscute
După ce ambele variante sunt găsite la persoana diagnosticată, se pot face teste prenatale, prin amniocenteză sau biopsie de vilozități coriale. Tot atunci devine posibilă testarea genetică a embrionilor înainte de transfer (testare genetică preimplantare). La fenilcetonurie, testul prenatal permite și ca tratamentul să înceapă de la naștere.
Riscul și aceste teste se discută, ideal, înaintea sarcinii, iar consilierea genetică e potrivită pentru tinerii adulți care au boala, sunt purtători sau ar putea fi purtători. Majoritatea specialiștilor consideră folosirea acestor teste o decizie personală.
Poți citi mai multe detalii despre proceduri în articolul NIPT sau amniocenteză?
Următorul pas: copilul tău are fenilcetonurie, plănuiești o sarcină sau un test a arătat că ești purtător? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician se uită la analizele de confirmare și la familie și îți spune dacă un test genetic are sens și care. Despre un test care cuprinde gena PAH găsești mai multe pe pagina panelului genetic pentru boli metabolice ereditare. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.
Referințe
- van Wegberg AMJ, MacDonald A, Ahring K, et al. European guidelines on diagnosis and treatment of phenylketonuria: First revision. Mol Genet Metab. 2025;145:109125. https://doi.org/10.1016/j.ymgme.2025.109125
- Smith WE, Berry SA, Bloom K, et al. Phenylalanine hydroxylase deficiency diagnosis and management: A 2023 evidence-based clinical guideline of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2025;27(1):101289. https://doi.org/10.1016/j.gim.2024.101289
- Arnold G, Vockley J. Phenylalanine Hydroxylase Deficiency. GeneReviews. 2000, ultima revizie 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1504/
- Ministerul Sănătății. Ghid de diagnostic și tratament în fenilcetonurie (aprobat prin Ordinul ministrului sănătății nr. 51/2017). https://management-documente.ms.ro/media/documents/FinalOrdinGhid-PKU-1.pdf
- Ministerul Sănătății. Ordinul nr. 964/2022 privind aprobarea Normelor tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate publică, Anexa 13. https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/253543
- Agerpres. Programul de guvernare, capitolul Sănătate. 15.10.2026. https://agerpres.ro/politic/2026/10/15/program-de-guvernare-sanatate-se-regandeste-modul-de-efectuare-a-garzilor-si-se-introduc-criterii-de--1603507
- European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/
- Gregg AR, Aarabi M, Klugman S, et al. Screening for autosomal recessive and X-linked conditions during pregnancy and preconception: a practice resource of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2021;23(10):1793-1806. https://doi.org/10.1038/s41436-021-01203-z
- European Medicines Agency. Sephience (sepiapterin): EPAR. 2025. https://www.ema.europa.eu/en/medicines/human/EPAR/sephience