Osteogeneza imperfectă („oase de sticlă”): tipuri, cauze genetice și testare
- Autor
- Dr. Anca Neacșu
- Publicat
- Actualizat
- Actualizat la
- Timp de citire
- 13 min de citit
Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Pe scurt: ce este osteogeneza imperfectă
Osteogeneza imperfectă, numită de mulți „oase de sticlă”, este un grup de boli genetice în care oasele se rup ușor, adesea la lovituri mici sau fără o lovitură evidentă. Formele merg de la o tendință ușoară la fracturi până la forme severe, cu deformări ale oaselor și statură foarte mică. Pot apărea și albul ochilor albăstrui, dinți translucizi și, la adult, scăderea auzului.
Conform GeneReviews, boala apare la aproximativ 6–7 din 100.000 de persoane, iar la cele mai multe cauza este o variantă în genele COL1A1 sau COL1A2, transmisă dominant. Când găsește varianta, testul genetic confirmă diagnosticul și numește forma. Mai departe vom discuta despre semne, tipuri, moștenire, diagnostic, testare, tratament și familie. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre bolile genetice rare.
Semnele osteogenezei imperfecte
Fracturile la lovituri mici
Semnul principal sunt fracturile la traumatisme mici sau fără un traumatism evident, mai ales la brațe și picioare. În forma ușoară, primele fracturi apar de obicei când copilul începe să meargă și să cadă. Fracturile sunt mai dese în copilărie și se răresc după pubertate, dar pot deveni din nou mai dese la adult, mai ales după menopauză. În formele moderate și severe, oasele lungi și coloana se pot deforma, iar înălțimea rămâne sub a celorlalți din familie.
Albul ochilor, dinții, auzul și articulațiile
Multe persoane cu osteogeneză imperfectă au albul ochilor albăstrui sau cenușiu (sclere albăstrui). Dinții pot fi cenușii sau maronii, translucizi, și se tocesc sau se rup ușor (dentinogeneză imperfectă). Auzul scade la mai mult de jumătate dintre adulții cu forma clasică, dar rar în copilărie. Articulațiile sunt adesea foarte mobile (laxitate ligamentară).
Tipurile de osteogeneză imperfectă
Clasificarea Sillence: de la forma ușoară la cea severă
Clasificarea propusă în 1979 de Sillence și colaboratorii împarte formele legate de COL1A1 și COL1A2 în patru tipuri, după semne și radiografii, iar azi tipurile au și nume descriptive. Conform GeneReviews, tipurile diferă și prin speranța de viață:
- tipul I, forma clasică, fără deformări, cu albul ochilor albăstrui: forma ușoară, cu înălțime și speranță de viață obișnuite;
- tipul II, forma perinatală: cea mai severă; fracturile apar încă din sarcină, iar mulți copii nu supraviețuiesc perioadei de după naștere, deși îngrijirea neonatală a îmbunătățit evoluția unora;
- tipul III, forma cu deformări progresive: fracturi numeroase și statură foarte mică; evoluția diferă mult de la o persoană la alta, iar speranța de viață poate fi scurtată când o curbură severă a coloanei (cifoscolioză) împiedică plămânii să se extindă și duce la insuficiență cardiacă;
- tipul IV, forma variabilă, cu albul ochilor normal: de la forme moderate până la forme care pot trece neobservate, cu speranță de viață obișnuită.
Tipurile se suprapun, dar ajută la estimarea evoluției și la planificarea îngrijirii.
Clasificarea după genă: ce s-a schimbat
Odată cu genele descoperite ulterior, clasificarea a ajuns la 22 de tipuri, iar genele noi țin și de mineralizarea osului sau de formarea celulelor care construiesc osul. Clasificarea internațională a bolilor genetice ale scheletului din 2023 numește fiecare formă după tablou și după genă, iar grupul se numește acum „osteogeneza imperfectă și fragilitatea osoasă”, pentru că fragilitatea este semnul principal, indiferent de densitatea osoasă.
Cauza genetică și cum se moștenește
Colagenul de tip I și genele COL1A1 și COL1A2
Colagenul de tip I este principala componentă a matricei osului, iar genele COL1A1 și COL1A2 conțin instrucțiunile pentru lanțurile lui. Conform GeneReviews, la 80–85% dintre persoanele cu osteogeneză imperfectă din țările occidentale cauza este o variantă într-una dintre aceste gene. În general, când se produce mai puțin colagen normal, forma este mai ușoară decât atunci când colagenul are o structură modificată.
Formele recesive și forma legată de X
Mai rar, cauza este în alte gene, iar multe dintre aceste forme se transmit recesiv: părinții, purtători, sunt de regulă sănătoși, iar când ambii sunt purtători pentru aceeași genă, la fiecare sarcină există un risc de 25% ca un copil să fie afectat. Există și forme dominante fără legătură cu colagenul și o formă care se transmite legat de cromozomul X.
Moștenită de la un părinte sau apărută pentru prima dată
Formele legate de COL1A1 și COL1A2 se transmit autozomal dominant: ajunge o singură copie modificată a genei pentru ca boala să apară. Fiecare copil al unei persoane cu o formă legată de COL1A1 sau COL1A2 are o șansă de 50% să moștenească varianta, care se manifestă la toți, dar diferit, chiar în aceeași familie. Conform GeneReviews, aproximativ 60% dintre copiii cu o formă ușoară sunt primii din familie, iar în formele severe copilul este aproape întotdeauna primul din familie. Un părinte poate avea o formă atât de ușoară încât nu a fost recunoscută.
Părinți fără semne: riscul pentru un alt copil
Când varianta copilului nu se găsește la niciunul dintre părinți, riscul pentru un frate rămâne mic, dar nu zero: conform GeneReviews, aproximativ 1–3%. Motivul este că un părinte poate purta varianta doar într-o parte dintre celule, inclusiv în cele reproductive (mozaicism), iar un test din sânge nu o vede întotdeauna.
Cum se pune diagnosticul
Diagnosticul prenatal
La ecografie, într-un centru cu experiență, forma perinatală și cele mai severe forme se pot vedea înainte de 20 de săptămâni de sarcină, prin oase scurte, curbate sau fracturate, iar cele ușoare mai târziu, dacă apar fracturi sau deformări.
Unul dintre nivelurile testului prenatal neinvaziv (NIPT), din sângele mamei, caută și unele afecțiuni monogenice dominante, de exemplu osteogeneza imperfectă, deși ghidurile nu recomandă încă de rutină această parte. Este un test de screening, nu de diagnostic: un rezultat cu risc crescut se confirmă printr-un test genetic de diagnostic, de obicei prin amniocenteză, dacă ecografia nu arată modificări la făt. Dacă ecografia arată semne, un NIPT cu risc scăzut nu exclude boala; în funcție de informațiile de la testarea NIPT și detaliile ecografice, medicul genetician va recomanda testarea de diagnostic potrivită.
Testul genetic de diagnostic se face pe o probă obținută prin biopsie de vilozități coriale (țesut din placentă, prelevat cu un ac prin abdomen) sau prin amniocenteză (lichid amniotic, în care se găsesc celule de proveniență fetală). Amniocenteza se oferă de la 16 săptămâni de sarcină. Pe probă se face testarea genelor asociate osteogenezei imperfecte, prin secvențiere de nouă generație (NGS); un rezultat negativ nu exclude boala la făt.
La o formă severă, îngrijirea se planifică încă din sarcină, cu o echipă cu mai multe specialități și cu familia. Familia hotărăște ce urmează în sarcină, după consiliere, împreună cu medicul obstetrician. Poți citi mai multe detalii, inclusiv despre riscurile procedurilor, în articolul NIPT sau amniocenteză?
Diagnosticul după naștere
După naștere, diagnosticul pornește de la fracturi, de la celelalte semne, de la familie și de la radiografii. Analizele de vitamina D, calciu, fosfor și fosfatază alcalină sunt de obicei normale. Testul genetic confirmă diagnosticul când găsește o variantă care cauzează boala (patogenă). Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial al copilului, la consultația față în față medicul îl și examinează clinic, iar în urma ei medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic. Poți citi mai multe detalii în articolul Test genetic la copil.
Când un sugar are fracturi fără o explicație clară
Când un sugar sau un copil mic are fracturi fără o explicație clară, echipa pediatrică ia în calcul mai multe cauze, printre ele leziunile non-accidentale și bolile care fac oasele fragile, ca osteogeneza imperfectă. Ghidul Institutului Național pentru Sănătate și Excelență în Îngrijire din Marea Britanie (NICE), actualizat în 2025, recomandă medicilor să suspecteze o maltratare când un copil are fracturi fără o boală care face oasele fragile, de exemplu osteogeneza imperfectă, sau fără o explicație potrivită; suspiciunea înseamnă însă o îngrijorare serioasă, nu o dovadă.
Deosebirea se face din istoric, istoricul familiei, examinare, imagistică și evoluție, luate împreună. Albul ochilor albăstrui nu ajută singur: apare la mulți sugari sănătoși până pe la 18 luni, iar unii copii cu osteogeneză imperfectă nu îl au. Nici istoricul familiei nu ajută întotdeauna, pentru că varianta apare adesea pentru prima dată la copilul afectat (de novo). Testul genetic poate face parte din evaluare, iar rezultatul lui se interpretează împreună cu examenul clinic, imagistica și istoricul familial. Evaluarea este făcută de mai mulți specialiști, iar medicul genetician poate explica familiei ce a arătat testul.
Ce poate semăna cu osteogeneza imperfectă
Și alte boli moștenite fac oasele fragile, de exemplu osteoporoza cu debut în copilărie sau hipofosfatazia, iar lipsa vitaminei D, unele medicamente și bolile hormonale slăbesc osul fără o cauză genetică. Osteogeneza imperfectă face parte din bolile moștenite ale țesutului conjunctiv, alături de sindromul Marfan și de sindroamele Ehlers-Danlos, iar câteva forme rare de Ehlers-Danlos țin chiar de genele COL1A1 sau COL1A2. Poți citi mai multe detalii în articolele despre sindromul Ehlers-Danlos și sindromul Marfan.
Testarea genetică: ce aduce și ce test se potrivește
Ce poate aduce confirmarea genetică
Un rezultat pozitiv confirmă diagnosticul și numește forma, ceea ce ajută la estimarea evoluției și la planificarea tratamentului, iar rudele pot face apoi testul țintit pentru varianta găsită. După rezultat, medicul genetician îți explică semnificația lui, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii.
Primul test se alege la consultație
Conform GeneReviews, când semnele sugerează osteogeneza imperfectă, testul poate fi analiza genelor COL1A1 și COL1A2 sau un panel de gene, iar când tabloul seamănă cu alte boli cu oase fragile, analiza exomului sau a genomului. Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație. Poate fi, de exemplu:
- panelul genetic pentru osteogeneza imperfectă, la fracturi repetate după traumatisme mici, cu sau fără alte semne;
- panelul genetic pentru boli osoase și displazii scheletice, când semnele nu indică un singur grup: un panel larg evită testările făcute pe rând;
- secvențierea întregului genom (WGS), când semnele depășesc scheletul; genomul poate fi ales și din prima, pentru a evita testările genetice multiple.
Testul trio se alege pentru creșterea șansei de diagnostic prin comparația cu părinții și identificarea variantelor genetice de novo. Poți citi mai multe detalii în articolul WGS vs WES.
Dacă testul iese negativ
Ai un rezultat genetic fără diagnostic, dar suspiciunea unei cauze genetice rămâne, pentru că un rezultat negativ nu exclude o fragilitate osoasă de cauză genetică, mai ales la formele ușoare. Pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS). Împreună cu medicul genetician vei decide dacă este necesară continuarea cu alte teste genetice sau reinterpretarea datelor brute. Poți citi mai multe detalii în articolul despre rezultatul negativ la exom sau genom.
Ce nu poate arăta testul
Uneori, testul nu poate spune cât de severă va fi boala, pentru că aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie. O variantă cu semnificație incertă nu se folosește singură în decizii, iar testarea părinților ajută la încadrarea ei. La exom și la genom, primești descoperirile incidentale recomandate de ACMG doar dacă le alegi la consimțământ, după consiliere; pentru un copil, aleg părinții. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.
Tratamentul și urmărirea
Echipa de specialiști, recuperarea și ortopedia
Tratamentul urmărește să reducă fracturile și dizabilitatea, să păstreze mobilitatea și să îmbunătățească calitatea vieții. Îl face, ideal, o echipă cu experiență în osteogeneza imperfectă, cu ortoped, kinetoterapeut, stomatolog și medic ORL. Recuperarea, cu un kinetoterapeut, se adaptează nevoilor copilului. La oasele lungi deformate sau cu fracturi repetate ortopedul poate introduce o tijă în interiorul osului (tijă intramedulară), de obicei telescopică. Controalele urmăresc creșterea, densitatea osoasă, coloana, dinții, auzul și ochii. Tratamentul și controalele nu așteaptă rezultatul testului genetic.
Medicamentele care întăresc osul
Bisfosfonații sunt medicamentele folosite cel mai des pentru creșterea densității osoase, mai ales la persoanele cu fracturi ale vertebrelor, cu fracturi frecvente ale oaselor lungi sau cu forme mai severe. Se dau în perfuzie, de exemplu pamidronat sau acid zoledronic, ori pe gură, și nu vindecă boala. La copii, denosumabul nu se recomandă în prezent, din cauza riscului de hipercalcemie după oprirea lui. Medicul curant decide orice modificare de tratament.
Ce merită știut în viața de zi cu zi
Sugarul nu se ridică de glezne la schimbat și nu se aruncă în aer, iar la baie și la îmbrăcat ajută sprijinul larg, cu toată palma, și mișcările blânde. Sporturile de contact și alte activități cu risc mare de cădere sau de lovituri puternice se evită, iar fumatul, inclusiv cel pasiv, crește riscul de boli ale plămânilor. Medicul care prescrie corticosteroizi sau alt tratament care poate afecta osul e bine să știe de boală. Durerea de ceafă sau de cap la tuse, furnicăturile ori slăbiciunea în brațe sau în picioare merită spuse repede medicului, pentru că pot ține de coborârea craniului pe coloană (impresiune bazilară). La orice fractură nouă, cere un consult medical.
Familia: rudele și o sarcină viitoare
Rudele
Când copilul pare primul din familie cu osteogeneză imperfectă, examinarea părinților și testul țintit pentru varianta din familie arată dacă unul dintre ei are o formă ușoară și ce risc au frații. Conform GeneReviews, la rudele fără simptome este potrivit să se clarifice statutul genetic, ca să primească din timp controalele coloanei, ochilor, dinților și auzului. Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie; altfel, testarea pentru o boală care apare la vârsta adultă și cea a statutului de purtător se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur. Decizia se ia individual, la consultație. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea genetică în cascadă.
Înainte de o sarcină
Discuția despre risc e bine să aibă loc înaintea sarcinii. Fertilitatea este obișnuită, iar o femeie cu osteogeneză imperfectă, deformări importante ale oaselor și statură mică își urmărește sarcina într-un centru pentru sarcini cu risc. Felul nașterii se hotărăște individual: nu există date clare că cezariana ar fi mai sigură când bazinul are dimensiuni obișnuite și nu există alte complicații importante. Când varianta din familie este cunoscută, se poate face un test genetic de diagnostic în sarcină sau testarea genetică preimplantațională, prin fertilizare in vitro, discutate cu medicul genetician și cu medicul obstetrician sau cu medicul de fertilitate. După consiliere, tu alegi dacă faci un test.
Următorul pas: fracturi repetate la lovituri mici sau osteogeneză imperfectă în familie? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial și îți spune dacă testul genetic are sens și care, de exemplu panelul genetic pentru osteogeneza imperfectă. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.
Referințe
- Rodriguez Celin M, Steiner RD, Basel D. COL1A1- and COL1A2-Related Osteogenesis Imperfecta. GeneReviews. 2005, actualizat 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1295/
- Jovanovic M, Marini JC. Update on the Genetics of Osteogenesis Imperfecta. Calcif Tissue Int. 2024;115(6):891-914. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11607015/
- Van Dijk FS, Sillence DO. Osteogenesis imperfecta: clinical diagnosis, nomenclature and severity assessment. Am J Med Genet A. 2014;164A(6):1470-1481. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4314691/
- Unger S, Ferreira CR, Mortier GR, et al. Nosology of genetic skeletal disorders: 2023 revision. Am J Med Genet A. 2023;191(5):1164-1209. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC10081954/
- National Institute for Health and Care Excellence (NICE). Child maltreatment: when to suspect maltreatment in under 18s (CG89). 2009, actualizat 2025. https://www.nice.org.uk/guidance/cg89
- Mueller B, Engelbert R, Baratta-Ziska F, et al. Consensus statement on physical rehabilitation in children and adolescents with osteogenesis imperfecta. Orphanet J Rare Dis. 2018;13(1):158. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC6131938/
- Wallace M, Menapace B, Herrero C, Franzone JM. What’s New in Osteogenesis Imperfecta. J Pediatr Soc North Am. 2026;15:100373. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC13092026/
- European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/