Copilul pierde abilități pe care le avea: ce se verifică și ce poate explica genetica
- Autor
- Dr. Anca Neacșu
- Publicat
- Actualizat
- Actualizat la
- Timp de citire
- 11 min de citit
Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Copilul tău merge mai greu, a uitat cuvinte pe care le spunea sau a pierdut ce învățase, poate după o febră, o boală sau o anestezie? E firesc să fii speriat și să vrei să știi ce urmează.
Pe scurt
- Când e atipic: când apare după vârsta de 2 ani, când copilul pierde abilități motorii sau când pierderile se repetă.
- De ce nu se amână: un regres poate semnala o boală neurologică care avansează (neurodegenerativă) sau o cauză dobândită, așa că se evaluează repede, la neurologul pediatru sau la medicul genetician.
- Ce se verifică: la un regres atipic, copilul e evaluat de neurologul pediatru; în funcție de copil, pot fi necesare electroencefalograma (EEG) în somn, rezonanța magnetică (RMN) cerebrală și analizele metabolice, iar evaluarea genetică merge în paralel.
- Ce poate genetica: un test genetic poate descoperi cauza la o parte dintre copii, dar un rezultat negativ nu exclude o boală genetică.
- De ce abia acum: varianta genetică există de la naștere, dar multe boli genetice au o vârstă la care încep, iar în unele boli metabolice, inclusiv mitocondriale, o infecție, postul sau o anestezie pot face vizibilă o boală care exista deja.
- Terapia nu așteaptă: intervenția și tratamentul încep cu sau fără un diagnostic genetic.
Ce înseamnă regresul și când e „atipic”
Un consens internațional din 2026 propune o definiție de lucru: regresul înseamnă o pierdere de abilități care apare în copilărie și durează cel puțin 4 săptămâni. Pierderea afectează cel puțin unul dintre șase domenii: comunicarea verbală, comunicarea nonverbală, abilitățile motorii, gândirea (cogniția), abilitățile sociale și autonomia.
Regresul din autism, pe scurt
Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), aproximativ un sfert dintre copiii cu tulburare din spectrul autist (TSA) au un regres raportat al limbajului sau al abilităților sociale, de obicei între 18 și 24 de luni. În acest tip de regres, abilitățile motorii rămân de regulă neafectate. Poți citi mai multe detalii în articolul despre tulburarea din spectrul autist, unde dr. Anca Neacșu explică și când se gândește la infecții, PANS sau PANDAS (sindroame neuropsihiatrice cu debut brusc la copii).
Semnele unui regres atipic
Conform ghidului AAP despre autism, un regres e atipic când apare după vârsta de 2 ani, când copilul pierde abilități motorii sau când pierderile se repetă. Alături de un regres atipic, anumite semne și date din istoricul familial sugerează o consultație de specialitate pentru evaluarea unor boli metabolice sau mitocondriale. Acestea sunt un istoric familial de deces în copilăria mică sau de boli metabolice, un tonus muscular foarte scăzut (hipotonie marcată) sau o slăbiciune marcată, probleme de vedere sau de auz și trăsături dismorfice. Un regres atipic se discută cu un neurolog pediatru, care poate recomanda alte investigații.
Când e nevoie de ajutor medical imediat
Conform AAP, un regres poate sugera o boală neurodegenerativă sau un proces dobândit și cere trimiterea promptă, urgentă, la neurolog sau la medicul genetician. O cauză dobândită posibilă e encefalita autoimună, o inflamație a creierului produsă de sistemul imunitar, care poate începe cu regres sau cu pierderea limbajului. În encefalita autoimună, întârzierea tratamentului agravează prognosticul. Dacă pierderea abilităților vine brusc sau apare împreună cu crize, cere ajutor medical imediat.
Ce se verifică întâi și în ce ordine
Nu există o ordine valabilă pentru orice copil: investigațiile se aleg după ce abilități s-au pierdut, cât de repede, la ce vârstă și ce alte semne are copilul. Într-un consens internațional din 2025, specialiștii au fost de acord ca analizele de sânge (hematologice și biochimice) și testele genetice să fie printre primele investigații în toate situațiile discutate.
Evaluarea neurologică și EEG-ul în somn
Conform ghidului Academiei Americane de Pediatrie (AAP) despre autism, o electroencefalogramă (EEG) de noapte, care înregistrează activitatea electrică a creierului în timpul somnului, se ia în considerare când istoricul sugerează crize epileptice și un regres atipic. Unele epilepsii ale copilului produc regres prin descărcări electrice care se activează în somn și pot apărea chiar la copii fără crize vizibile. Conform Ligii Internaționale împotriva Epilepsiei (ILAE), pentru diagnosticul lor EEG-ul de somn e obligatoriu. Uneori e nevoie de o înregistrare pe toată noaptea, pentru că un EEG de somn făcut în ambulator poate să nu surprindă somnul profund.
RMN-ul cerebral și analizele metabolice
Conform AAP, rezonanța magnetică (RMN) cerebrală e indicată la copiii cu întârziere globală în dezvoltare sau dizabilitate intelectuală care au regres. La copiii cu întârziere în dezvoltare, analizele metabolice se fac de obicei după secvențierea exomului sau a întregului genom, cu excepția situațiilor cu semne clinice ale unei boli metabolice. Regresul în dezvoltare e unul dintre semnele de alarmă care pot sugera o boală metabolică moștenită. În spectrul sindromului Leigh, formele care au o terapie țintită se testează rapid, biochimic sau genetic.
Evaluarea genetică, în paralel
În practica dr. Anca Neacșu, la un regres atipic (motor, după 2 ani sau repetat), evaluarea genetică se face în paralel cu EEG-ul, RMN-ul și analizele metabolice, nu după ele. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre evaluarea genetică în întârzierea în dezvoltare.
Din practica dr. Anca Neacșu
Dr. Anca Neacșu este medic specialist în genetică medicală.
Din practica dr. Anca Neacșu:
Când un copil pierde abilități pe care le avea, regresul trebuie luat în serios: stabilesc ce abilități s-au pierdut, cât de repede și la ce vârstă, dacă pierderea e reală, dacă apar crize sau alte semne neurologice și dacă există alte probleme medicale. În funcție de situație, poate fi nevoie de o evaluare neurologică, uneori de o electroencefalogramă (EEG), și de analize metabolice. Ideal e ca fiecare copil să aibă o strategie de testare, nu zeci de teste.
Ce cauze genetice pot duce la pierderea abilităților
Epilepsiile care afectează dezvoltarea
În unele encefalopatii epileptice și de dezvoltare, descărcările de tip vârf-undă se activează puternic în somn. Copilul pierde abilități de limbaj, de gândire, de comportament sau motorii, iar regresul apare în câteva săptămâni de la apariția acestui tipar pe electroencefalogramă (EEG). Sindromul Landau-Kleffner e o formă în care regresul afectează mai ales limbajul: copilul aude, dar nu mai înțelege cuvintele. Conform Ligii Internaționale împotriva Epilepsiei (ILAE), principala cauză monogenică (legată de o singură genă) a acestor sindroame este gena GRIN2A.
Boli metabolice și mitocondriale
În spectrul sindromului Leigh, regresul începe de obicei brusc, la sugar sau în copilăria mică. Multe boli metabolice moștenite care cauzează dizabilitate intelectuală au tratament specific. Poți citi mai multe detalii în articolul despre bolile mitocondriale.
Boli neurologice care avansează (neurodegenerative)
În lipofuscinozele ceroide neuronale (NCL), copilul se dezvoltă de obicei normal în primii ani. Apoi dezvoltarea încetinește, iar ulterior copilul pierde abilitățile dobândite.
Adrenoleucodistrofia X-linkată, în forma ei cerebrală din copilărie, apare la băieți, de obicei între 4 și 8 ani; forma cerebrală poate începe și în adolescență sau la vârsta adultă. Primele semne sunt probleme de comportament sau de învățare, adesea diagnosticate ca tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD). Apoi apar scăderea rezultatelor școlare, deteriorarea scrisului de mână și dificultăți în înțelegerea vorbirii, deși auzul e normal. Rezonanța magnetică (RMN) cerebrală poate fi foarte modificată chiar când simptomele sunt ușoare.
Sindroame genetice în care regresul face parte din tablou
În sindromul Rett, legat de gena MECP2, semnul cel mai distinctiv este o perioadă de regres între 1 și 4 ani, urmată de recuperare sau stabilizare.
Dacă e genetic, de ce a început abia acum
O cauză prezentă de la naștere se poate arăta mai târziu
Varianta genetică există de la naștere, dar multe boli genetice au o vârstă la care încep de obicei. În sindromul Rett clasic, dezvoltarea pare normală în primele 6–18 luni, urmează o scurtă stagnare și apoi un regres rapid. În epilepsiile cu activare în somn, crizele încep între 2 și 12 ani, iar regresul apare la 1–2 ani după debutul lor. În lipofuscinozele ceroide neuronale (NCL), momentul în care începe pierderea abilităților depinde de cauza genetică. Bolile mitocondriale pot debuta la orice vârstă.
Febra, o boală sau o anestezie: momentul sau cauza
Copiii cu boli metabolice, inclusiv mitocondriale, sunt vulnerabili la decompensări (agravări bruște) în timpul unei boli intercurente (o altă boală apărută între timp). Acestea pot fi declanșate de nevoia crescută de energie din timpul unei infecții, al postului, al unei anestezii sau al unei operații. În spectrul sindromului Leigh, regresul apărut în astfel de momente sugerează puternic diagnosticul. Evenimentul este atunci momentul în care o boală care exista deja devine vizibilă.
În sindromul Dravet, un studiu din 2010 a arătat că, la copiii cu o variantă în gena SCN1A, vaccinarea poate grăbi debutul unei boli pe care copilul ar fi făcut-o oricum. Studiul nu a găsit dovezi că vaccinarea schimbă evoluția bolii; autorii recomandă ca vaccinarea să nu fie amânată.
Ce poate și ce nu poate explica un test genetic
Ce test se alege
Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), la copiii cu întârziere globală în dezvoltare sau dizabilitate intelectuală, secvențierea exomului sau a întregului genom este un test de primă etapă în cele mai multe situații, datorită ratei de diagnostic mai mari. Tot conform AAP, genomul are o rată de diagnostic cu aproximativ 10–20% mai mare decât exomul. Când copilul nu are semne specifice unui sindrom sau unei categorii de afecțiuni, medicul recomandă de obicei direct genomul (WGS), pentru o șansă mai mare de diagnostic din prima; când are astfel de semne, primul test poate fi unul țintit sau un panel de gene. Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație. Despre pachete găsești mai multe pe pagina analiza WGS.
Pentru regres, datele despre rata de diagnostic sunt puține. Într-un studiu pe 99 de copii cu regres, văzuți într-un serviciu de genetică pediatrică din Australia, rata de diagnostic a exomului a fost 51,1% (24 din 47 de copii testați) și cea mai mare (63,6%) la copiii cu dizabilitate intelectuală. La copiii cu autism fără dizabilitate intelectuală, rata de diagnostic a exomului a fost 14,3% (1 din 7). Alte studii, mici, au dat cifre mai mari, cu intervale foarte largi.
Când un diagnostic genetic nu explică tot
Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic. De exemplu, o variantă în gena MECP2 nu e suficientă, singură, pentru diagnosticul de sindrom Rett. Uneori, un copil are două diagnostice genetice diferite, iar fiecare explică o parte din semne. O cauză genetică și una dobândită, cum e encefalita autoimună, se pot asemăna, așa că medicii le iau în calcul pe amândouă.
Ce înseamnă un rezultat negativ
Un rezultat negativ nu exclude o boală genetică. Genomul poate să nu vadă variantele prezente doar într-o mică parte dintre celule (mozaicism de nivel scăzut), unele secvențe scurte repetate de prea multe ori (expansiuni de repetiții) sau variantele din ADN-ul mitocondrial prezente doar într-o mică parte din copiile lui (heteroplasmie de nivel scăzut). Pentru modificările pe care genomul le detectează cu dificultate, de exemplu expansiunile de repetiții, în practica dr. Anca Neacșu se face mai întâi testul țintit. Dacă rezultatul acestui test este negativ, urmează genomul. Poți citi mai multe detalii în articolul despre ce nu poate detecta genomul.
După un exom sau un panel negativ, recomandarea dr. Anca Neacșu este de obicei secvențierea întregului genom (WGS), de preferat în trio (copilul și ambii părinți). Conform AAP, un exom sau un genom negativ poate fi reanalizat la 1–2 ani după testul inițial. Datele clinice noi ale copilului contează, pentru că pot schimba interpretarea. Reanaliza oferă o șansă nouă la diagnostic. Poți citi mai multe detalii în articolul despre rezultatul negativ la exom sau genom.
Terapia nu așteaptă rezultatul
Intervenția și tratamentul încep cu sau fără un diagnostic genetic, iar căutarea cauzei merge în paralel. Medicul curant decide orice modificare de tratament.
Următorul pas: copilul tău a pierdut abilități pe care le avea? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial al copilului și îți spune, împreună cu neurologul, ce teste au sens și cu care se începe. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.
Referințe
- Rodan LH, et al.; AAP Council on Genetics. Genetic Evaluation of the Child With Intellectual Disability or Global Developmental Delay: Clinical Report. Pediatrics. 2025;156(1):e2025072219. https://doi.org/10.1542/peds.2025-072219
- Hyman SL, Levy SE, Myers SM; AAP Council on Children With Disabilities. Identification, Evaluation, and Management of Children With Autism Spectrum Disorder. Pediatrics. 2020;145(1):e20193447. https://doi.org/10.1542/peds.2019-3447
- Specchio N, et al. International League Against Epilepsy classification and definition of epilepsy syndromes with onset in childhood: Position paper by the ILAE Task Force on Nosology and Definitions. Epilepsia. 2022;63(6):1398-1442. https://doi.org/10.1111/epi.17241
- Gawade G, et al. Consensus definition for developmental regression during childhood. Dev Med Child Neurol. 2026. https://doi.org/10.1111/dmcn.70392
- Furley K, et al. Towards an agreed approach to investigate children with developmental regression. BMJ Paediatr Open. 2025;9(1):e003594. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12506058/
- Furley K, et al. Diagnostic findings and yield of investigations for children with developmental regression. Am J Med Genet A. 2024;194(8):e63607. https://doi.org/10.1002/ajmg.a.63607
- Kaur S, Christodoulou J. MECP2 Disorders. GeneReviews. 2001, revizuit 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1497/
- Raymond GV, Moser AB, Fatemi A. X-Linked Adrenoleukodystrophy. GeneReviews. 1999, actualizat 2023. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1315/
- Rahman S, Thorburn DR, Ball M. Nuclear Gene-Encoded Leigh Syndrome Spectrum Overview. GeneReviews. 2015, actualizat 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK320989/
- McIntosh AM, et al. Effects of vaccination on onset and outcome of Dravet syndrome: a retrospective study. Lancet Neurol. 2010;9(6):592-598. https://doi.org/10.1016/S1474-4422(10)70107-1