Testarea genetică: ce este un test genetic, ce tipuri există și cum se face
- Autor
- Dr. Anca Neacșu
- Publicat
- Actualizat
- Actualizat la
- Timp de citire
- 13 min de citit
Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Pe scurt: ce este un test genetic și când ai nevoie de unul
Un test genetic caută modificări în ADN. Poate confirma o afecțiune genetică ori poate estima riscul de a o dezvolta sau de a o transmite copiilor. În funcție de indicație, testul analizează o singură mutație, o genă, un grup de gene sau întregul genom.
Testul potrivit depinde de ce vrei să afli și pornește de la situația ta: simptome la tine sau la copilul tău, o boală cunoscută în familie, o sarcină sau planul unei sarcini, un tratament pe care îl începi ori prevenția. Nu trebuie să existe deja un diagnostic genetic în familie. Rezultatul poate fi pozitiv, negativ sau neconcludent și se interpretează în context clinic, adică împreună cu semnele, examenul și istoricul tău și al familiei.
Medicul genetician pornește de la istoricul tău medical personal și familial și, după evaluare, îți poate recomanda un test, dacă e nevoie de unul. Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație. Decizia de a face testul îți aparține. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre situațiile în care te putem ajuta.
Tipuri de teste genetice, după situația ta
Simptome la tine sau la copilul tău: testul de diagnostic
Testul de diagnostic poate descoperi cauza genetică a unor simptome pe care le ai deja și poate confirma diagnosticul unei boli genetice, de exemplu al unei boli rare pe care un medic o bănuiește după semne sau analize. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre bolile genetice rare.
Medicul genetician examinează întâi copilul și alege o strategie de testare. La copiii cu malformații congenitale, întârziere în dezvoltare sau dizabilitate intelectuală, ghidul Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG) din 2021 recomandă cu tărie ca exomul (porțiunile genelor care codifică proteine) sau genomul (aproape tot ADN-ul) să fie luate în considerare ca primul sau al doilea test. Terapiile și intervenția timpurie nu așteaptă rezultatul: încep cu sau fără un diagnostic genetic, iar căutarea cauzei merge în paralel. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre întârzierea în dezvoltare.
Plănuiești o sarcină sau ești însărcinată: screeningul de purtător
Doi părinți sănătoși pot fi purtători ai aceleiași boli recesive, chiar dacă boala n-a existat niciodată în familie. Screeningul de purtător arată dacă tu sau partenerul tău purtați, fără să știți, o variantă pentru o boală recesivă (care apare când copilul moștenește câte o variantă în aceeași genă de la fiecare părinte) sau legată de cromozomul X. Conform ACMG, el ar trebui oferit tuturor gravidelor și celor care plănuiesc o sarcină. Testul se alege după istoricul cuplului și după alegerea voastră: de obicei un panel extins sau o testare bazată pe exom sau genom, cu tehnici suplimentare pentru sindromul X fragil, distrofia musculară Duchenne și atrofia musculară spinală. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testele genetice înainte de sarcină.
Ești însărcinată: screening și diagnostic prenatal
Testul prenatal neinvaziv (NIPT) e un test de screening: estimează, dintr-o probă de sânge a mamei, cât de probabil e ca fătul să aibă o anumită afecțiune. Testul genetic de diagnostic stabilește dacă afecțiunea e prezentă. Conform Societății de Medicină Materno-Fetală din SUA (SMFM), după un rezultat NIPT cu risc crescut urmează consilierea genetică, o ecografie detaliată și recomandarea unui test genetic de diagnostic. Dacă ecografia nu arată modificări la făt, rezultatul se confirmă de obicei prin amniocenteză: NIPT analizează ADN din placentă, iar o modificare poate fi limitată la placentă. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testul NIPT.
Dacă ecografia arată modificări, medicul genetician recomandă testarea de diagnostic potrivită, în funcție de rezultatul NIPT și de detaliile ecografice. Un rezultat cu risc scăzut face afecțiunile analizate puțin probabile, dar nu exclude toate afecțiunile genetice. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre sarcină și riscurile genetice.
O boală sau o mutație cunoscută în familie: testul predictiv
Când la o rudă s-a găsit deja o variantă patogenă (o mutație care poate cauza o boală), o persoană fără simptome poate afla printr-un test țintit dacă a moștenit-o. Când în familie e cunoscută doar boala, testarea începe, de regulă, cu persoana afectată, iar rudele fac testul țintit dacă la ea se găsește varianta. La cancerul ereditar, testul arată dacă ai o predispoziție, adică un risc crescut pentru anumite cancere, nu dacă vei face sau nu cancer. Poți citi mai multe detalii în articolul despre cancerul ereditar și istoricul familial.
Testul predictiv e o alegere: pentru boala Huntington, recomandările internaționale din 2013 cer informații la zi pentru o decizie informată și voluntară, cu sprijin înainte și după test.
Ai un diagnostic de cancer: analiza genetică a tumorii
Analiza genetică a tumorii caută modificările apărute în celulele cancerului și nu înlocuiește testul pentru mutația cu care te-ai născut. La o tumoră solidă deja diagnosticată, modificările găsite pot orienta tratamentul țintit sau imunoterapia, iar medicul oncolog alege tratamentul. Când analiza tumorii sugerează o variantă moștenită, aceasta se confirmă cu un test genetic separat. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre cancer.
Urmează un tratament: testul farmacogenetic
Testul farmacogenetic citește variante din genele care influențează felul în care corpul tău prelucrează unele medicamente, cât de bine funcționează ele și riscul unor reacții adverse. Pentru câteva medicamente, testarea dinaintea tratamentului e deja recomandată: Agenția Europeană pentru Medicamente (EMA) recomandă testarea deficitului enzimei DPD, necesară pentru descompunerea fluorouracilului, înainte de tratamentul pentru cancer cu fluorouracil, capecitabină sau tegafur.
Medicul curant decide orice modificare de tratament. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre tratamentele personalizate.
Te gândești la prevenție: genomul pentru prevenție
Secvențierea întregului genom pentru prevenție e un test pentru adulții sănătoși care vor să-și cunoască predispozițiile genetice și să facă, împreună cu medicul genetician, un plan de prevenție. Raportul se uită la o listă de afecțiuni stabilită dinainte. Genomul nu e un test de screening pentru toate bolile. Un rezultat poate fi chiar un diagnostic: o mutație pentru cardiomiopatia hipertrofică este un diagnostic genetic, deși boala poate să nu fi debutat încă. Vârsta la care apare boala și cât de pronunțată e diferă de la o persoană la alta, iar controalele regulate la cardiolog permit ca primele semne să fie văzute din timp.
Conform ACMG, potențialul exomului și al genomului de a ajuta la diagnosticul, tratamentul și prevenția bolilor la persoanele fără o indicație medicală e studiat, dar rămâne nedovedit. În practica noastră, la nivel individual, un diagnostic presimptomatic (pus înainte de primele semne) poate face o diferență majoră în prevenția complicațiilor și poate ajuta la depistarea altor membri ai familiei afectați. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre longevitate.
Ai deja un rezultat genetic
Poate fi rezultatul oricărui test genetic: un rezultat cu risc crescut la NIPT, un rezultat de testare pentru cancere ereditare, un panel de gene sau chiar un exom sau genom, fie că e pozitiv, negativ sau incert. Un medic genetician evaluează rezultatul și îți explică ce arată în cazul tău. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre rezultatul genetic pe care îl ai deja.
Cum se face un test genetic
Consultația dinainte de test
Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial al pacientului, examinează clinic pacientul (la consultația față în față) și în urma ei, medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic.
Consilierea genetică, numită și sfat genetic, te ajută să înțelegi implicațiile genetice, medicale, psihologice și familiale ale unei cauze genetice de boală și se poate face înainte sau după un test genetic. Poți citi mai multe detalii în articolul despre consilierea genetică.
Proba și analiza în laborator
Plătești testul după consultație, înainte de recoltare sau de trimiterea kitului. Proba depinde de test: de exemplu sânge, salivă, frotiu bucal (celule epiteliale bucale) sau câteva picături de sânge pe un card. În sarcină, testul genetic de diagnostic se face pe o probă obținută prin biopsie de vilozități coriale (țesut din placentă) sau prin amniocenteză (lichid amniotic, în care se găsesc celule de proveniență fetală). Proba exactă este detaliată pe pagina testului. Variantele găsite sunt clasificate de biologi geneticieni, conform ghidurilor ACMG.
Rezultatul și consultația de interpretare
La consultația de interpretare, medicul genetician îți explică semnificația rezultatului, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii. Pot urma testări pentru membrii familiei, iar dacă plănuiești o sarcină, se discută riscul transmiterii și testele prenatale potrivite.
Ce analizează un test genetic: de la o variantă la întregul genom
Ce modificări caută
Unele modificări din ADN sunt foarte mici: o singură nucleotidă („literă”) schimbată. Altele sunt mai mari: deleții sau duplicații de fragmente de ADN, cromozomi lipsă sau în plus, ori secvențe scurte repetate de prea multe ori (expansiuni de repetiții).
Test țintit, panel, exom sau genom
- Testul țintit caută doar o variantă deja cunoscută, de exemplu cea găsită la o rudă, de obicei prin secvențiere Sanger.
- Panelul analizează doar un grup de gene alese dinainte. E util când simptomele se potrivesc cu o anumită boală sau categorie de boli.
- Exomul (WES) citește doar porțiunile genelor care codifică proteine, aproximativ 1–2% din ADN.
- Genomul (WGS) citește aproximativ 98% din întregul genom: și exomul, și regiunile necodante din interiorul genelor sau dintre gene.
Unele modificări cer un test dedicat: sindromul X fragil se testează separat, iar modificările de metilare, ca în sindroamele Prader-Willi sau Angelman, cer și ele teste dedicate. Poți citi mai multe detalii în articolul despre cum alegi un test genetic.
Cromozomii: cariotipul și cariotipul molecular
Cariotipul este analiza la microscop a tuturor cromozomilor: arată cromozomii în plus sau lipsă și schimbările mari de structură, de exemplu la cuplurile cu pierderi repetate de sarcină. Microarray-ul cromozomial (CMA), numit și cariotip molecular, caută fragmente de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații) pe toți cromozomii, multe dintre ele invizibile la cariotipul convențional. Se discută la copiii cu întârziere în dezvoltare, dizabilitate intelectuală, autism sau malformații congenitale.
Ce observăm în practica clinică
„Nu orice copil are nevoie de 50 de teste genetice diferite. Ideal este să existe o strategie”, spune dr. Anca Neacșu. Primul test se alege la consultație și poate fi un test țintit, un panel de gene sau genomul. Genomul poate fi făcut și de primă intenție, pentru a evita testările genetice multiple. După un exom sau un panel negativ, recomandarea e de obicei genomul, de preferat în trio, adică împreună cu ambii părinți; trio-ul are întotdeauna o șansă puțin mai mare de diagnostic, iar alegerea se face împreună cu familia, după consiliere. Acolo unde genomul nu vede bine, de exemplu la expansiunile de repetiții, întâi se face un test țintit, iar genomul urmează dacă testele țintite sunt negative.
Poți citi mai multe detalii în articolul despre secvențierea întregului genom.
Ce poate și ce nu poate arăta un test genetic
Rezultat pozitiv, negativ sau incert
Rezultatul poate fi pozitiv, negativ sau neconcludent, atunci când se raportează o variantă cu semnificație clinică incertă. Într-un test de diagnostic, un rezultat pozitiv înseamnă că s-a găsit o variantă patogenă sau probabil patogenă care explică semnele. Un rezultat negativ nu exclude o cauză genetică: înseamnă că, prin metoda folosită, nu s-a găsit o cauză genetică interpretabilă. Un rezultat neconcludent nu poate confirma sau exclude un diagnostic; conform ghidului comun ACMG și AMP, o variantă cu semnificație incertă nu ar trebui folosită în deciziile clinice.
Dacă ai un rezultat genetic fără diagnostic, dar suspiciunea unei cauze genetice rămâne, împreună cu medicul genetician vei decide dacă este necesară continuarea cu alte teste genetice sau reinterpretarea datelor brute obținute în urma testării din trecut.
Limitele unui test genetic
- Un test vede doar ce analizează: un panel nu citește genele din afara listei lui.
- Și genomul are limite: mozaicismul de nivel scăzut, unele expansiuni de repetiții și anumite rearanjamente echilibrate pot scăpa, iar variantele prezente doar într-un anumit țesut pot lipsi din proba de sânge.
- Interpretarea se poate schimba: variantele incerte sunt reclasificate pe măsură ce apar dovezi, așa că reanaliza oferă o șansă nouă la diagnostic.
Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.
Descoperirile incidentale recomandate de ACMG
La exom și la genom, dacă alegi, primești și descoperirile incidentale recomandate de ACMG: variante din genele pe care ACMG le consideră importante pentru sănătate chiar dacă nu au legătură cu motivul testării, deoarece pentru bolile respective există măsuri de prevenție sau tratament.
Raportul de descoperiri incidentale apare doar dacă l-ai ales la consimțământ, înainte de test, după discuția cu medicul; la fel se aleg statutul de purtător și, la genom, raportul farmacogenetic. Pentru un copil, părinții aleg după consiliere.
Testarea genetică la copii și la rude
Copiii fără simptome
Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie; altfel, testarea pentru o boală care apare la vârsta adultă și cea a statutului de purtător se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur. În practica noastră urmăm, în linii mari, aceste recomandări, iar decizia pentru fiecare copil se ia la consultație. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testul genetic la copil.
Rudele și testarea în cascadă
Rudele fără simptome fac, de regulă, testarea țintită a variantei familiale după ce persoana afectată a fost testată; dacă aceasta nu mai este disponibilă pentru testare, se pornește de la ADN-ul păstrat de la ea, când există. Testul este descris pe pagina testului țintit pentru varianta din familie.
Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea genetică în cascadă.
Următorul pas: nu știi dacă un test genetic are sens pentru tine sau ce test ți se potrivește? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial și îți spune dacă un test are sens și care. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.
Referințe
- Manickam K, et al. Exome and genome sequencing for pediatric patients with congenital anomalies or intellectual disability: an evidence-based clinical guideline of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2021;23(11):2029-2037. https://doi.org/10.1038/s41436-021-01242-6
- Gregg AR, et al. Screening for autosomal recessive and X-linked conditions during pregnancy and preconception: a practice resource of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2021;23(10):1793-1806. https://doi.org/10.1038/s41436-021-01203-z
- Society for Maternal-Fetal Medicine. SMFM Consult Series #74: Cell-free DNA screening for aneuploidies: updated guidance. Pregnancy. 2025;1(6):e70139. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC13344640/
- MacLeod R, et al. Recommendations for the predictive genetic test in Huntington’s disease. Clin Genet. 2013;83(3):221-231. https://doi.org/10.1111/j.1399-0004.2012.01900.x
- European Medicines Agency. EMA recommendations on DPD testing prior to treatment with fluorouracil, capecitabine, tegafur and flucytosine. 30 aprilie 2020. https://www.ema.europa.eu/en/news/ema-recommendations-dpd-testing-prior-treatment-fluorouracil-capecitabine-tegafur-flucytosine
- Bean LJH, et al. DNA-based screening and personal health: a points to consider statement for individuals and health-care providers from the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2021;23(6):979-988. https://doi.org/10.1038/s41436-020-01083-9
- Richards S, et al. Standards and guidelines for the interpretation of sequence variants: a joint consensus recommendation of the American College of Medical Genetics and Genomics and the Association for Molecular Pathology. Genet Med. 2015;17(5):405-424. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4544753/
- Lee K, et al. ACMG SF v3.3 list for reporting of secondary findings in clinical exome and genome sequencing: a policy statement of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2025;27(8):101454. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12318660/
- European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/