Sari la conținut

Cookie-uri și confidențialitate

Folosim cookie‑uri pentru funcționarea site‑ului și, cu acordul tău, pentru statistici și reclame. Detalii

Helixomic

Bolile lizozomale: Gaucher, Pompe, Fabry și mucopolizaharidozele

Publicat
Actualizat
Actualizat la
Timp de citire
14 min de citit

Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

O femeie citește în timp ce primește o perfuzie cu enzimă, iar o asistentă verifică linia perfuziei

Poate medicul a pomenit o boală lizozomală, o dozare enzimatică a ieșit scăzută sau cineva din familie are deja diagnosticul. Mai departe vom discuta despre semne, diagnostic, varianta genetică și tratamente.

Pe scurt: ce sunt bolile lizozomale

Bolile lizozomale sunt boli moștenite în care anumite substanțe nu sunt descompuse în lizozomi, compartimentele de reciclare ale celulei, și se adună în celule. Printre ele sunt boala Gaucher, boala Pompe, boala Fabry și mucopolizaharidozele. Sunt rare luate una câte una și apar de obicei la sugar și în copilărie, dar există și forme care încep la vârsta adultă. Diagnosticul se sprijină pe dozarea enzimei și pe testul genetic. Varianta găsită ajută uneori la încadrarea formei bolii și permite testarea țintită a rudelor. Pentru mai multe dintre ele există tratamente țintite, iar unele funcționează mai bine când încep devreme. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre bolile metabolice.

Cum apare o boală lizozomală

Lizozomii descompun și reciclează moleculele mari din celulă. Cel mai des, problema e la una dintre enzimele care fac această muncă: din cauza unei variante genetice, lipsește sau lucrează prea puțin. Substanța rămâne în lizozomi și, în timp, poate deteriora celulele.

Conform unei sinteze din 2018 (Platt și colaboratorii), sunt peste 70 de astfel de boli, care împreună afectează 1 din 5.000 de nou-născuți vii.

Semnele care pot duce la o boală lizozomală

Multe dintre semnele de mai jos pot avea și alte cauze. Când apar mai multe împreună, medicul poate căuta o cauză comună.

La sugar și la copil

  • La o mucopolizaharidoză: în primele 6 luni pot apărea hernii inghinale, infecții respiratorii neobișnuit de dese, otite și organe mărite. Mai târziu, trăsăturile feței se pot îngroșa treptat, articulațiile pot deveni rigide, iar coloana și oasele se pot deforma.
  • La boala Pompe a sugarului: fără tratament, de obicei tonus scăzut, slăbiciune, greutăți la hrănire și la respirație; inima mărită apare de obicei în primele săptămâni.
  • La alte boli lizozomale: copilul poate pierde abilități deja câștigate (regres), cu tulburări de mers, crize sau scăderea vederii și a auzului.

La adolescent și la adult

  • Boala Gaucher: splina și ficatul mărite, cu trombocite scăzute, anemie sau dureri osoase.
  • Boala Fabry: în forma clasică, din copilărie sau adolescență, crize de dureri arzătoare în mâini și picioare (acroparestezii), pete mici roșii-violet pe piele (angiokeratoame), transpirație redusă și proteine în urină; mai târziu, o boală de rinichi, o inimă îngroșată fără cauză sau un accident vascular cerebral.
  • Boala Pompe cu debut târziu: o slăbiciune care avansează în mușchii de la șolduri și coapse, uneori cu respirație grea în poziția culcat.

Abonează-te pentru a beneficia de expertiza dr. Anca Neacșu direct în inboxul tău.

Îți vom trimite săptămânal informații despre sănătate și longevitate susținute de cercetări medicale de încredere și verificate de dr. Anca Neacșu.

Bolile lizozomale principale

Aceeași boală poate avea forme foarte diferite, așa că numele singur nu spune cum va evolua.

Boala Gaucher

Boala Gaucher apare când enzima glucocerebrozidază lucrează prea puțin, din cauza unor variante în ambele copii ale genei GBA1. Tipul 1, cel mai frecvent, nu afectează creierul în mod primar. Tipurile 2 și 3 afectează primar creierul: tipul 2 începe înainte de 2 ani și avansează repede, iar tipul 3 începe în copilărie și avansează mai lent. Conform GeneReviews, în tipul 2 decesul survine până la vârsta de 2–4 ani, iar în tipul 3 supraviețuirea poate ajunge până în deceniul al treilea sau al patrulea de viață. Pentru copiii cu tipul 2, terapia de substituție enzimatică, medicamentele orale și transplantul de celule stem nu sunt considerate potrivite: pot prelungi viața, dar nu schimbă afectarea severă a creierului.

Boala Pompe

În boala Pompe, enzima alfa-glucozidază acidă funcționează prea puțin, din cauza unor variante în gena GAA, și se adună glicogenul, forma în care corpul își depozitează zahărul. Forma sugarului începe înainte de 12 luni. Conform GeneReviews, fără tratament, la această formă decesul survine de obicei în primii 2 ani de viață, prin insuficiența inimii și a plămânilor (insuficiență cardiopulmonară). Când terapia de substituție enzimatică începe înainte de 6 luni și înainte să fie nevoie de ventilație, cei mai mulți copii trăiesc mai mult și rămân mai mult timp fără ventilație, masa inimii scade, iar abilitățile motorii se dezvoltă semnificativ mai bine decât la copiii netratați. Forma cu debut târziu poate începe din primii ani de viață până după 60 de ani.

Boala Fabry

Boala Fabry apare când enzima alfa-galactozidază A lucrează prea puțin, din cauza unei variante în gena GLA, de pe cromozomul X. Forma clasică apare la bărbații la care enzima aproape lipsește. Formele cu debut târziu se pot arăta ca o boală de inimă, de obicei între 50 și 80 de ani, de rinichi sau ca un accident vascular cerebral. Boala Fabry e printre bolile care pot imita cardiomiopatia hipertrofică. Femeile au de obicei simptome mai ușoare și mai târzii, dar unele pot fi afectate la fel de sever ca bărbații.

Mucopolizaharidozele

Mucopolizaharidozele (MPS) sunt un grup de boli lizozomale în care se adună glicozaminoglicanii (GAG). Mai pot fi afectate corneea, valvele inimii și, variabil, sistemul nervos.

  • MPS I: o formă severă, sindromul Hurler, și o formă atenuată, care începe de obicei între 3 și 10 ani; conform GeneReviews, fără tratament, în forma severă decesul survine de obicei în primii 10 ani de viață, iar în forma atenuată evoluția variază de la complicații care pun viața în pericol, cu deces în al doilea sau al treilea deceniu de viață, până la o durată de viață normală, cu dizabilități importante
  • MPS II, sindromul Hunter: legată de cromozomul X; apare aproape numai la băieți; conform GeneReviews, în forma cu afectarea creierului (neuronopatică) decesul survine de obicei în primul sau al doilea deceniu de viață, iar în forma non-neuronopatică supraviețuirea până la vârsta de adult tânăr, cu intelect normal, este frecventă; datele de urmărire a pacienților cu MPS II arată că cei tratați cu idursulfază au trăit mai mult decât cei netratați
  • MPS III, sindromul Sanfilippo: afectează mai ales sistemul nervos; primul semn observat de părinți este de obicei întârzierea vorbirii

Alte boli lizozomale

Unele afectează ficatul și splina, ca deficitul de sfingomielinază acidă (boala Niemann-Pick A sau B), boala Niemann-Pick tip C sau deficitul de lipază acidă lizozomală. Altele afectează sistemul nervos, ca leucodistrofia metacromatică, boala Krabbe sau boala Tay-Sachs.

Cum se pune diagnosticul

La o suspiciune de boală metabolică, uneori întâi se fac dozări enzimatice sau alte analize biochimice, alteori testul genetic se face în paralel.

Dozarea enzimei și biomarkerii

Dozarea măsoară cât de bine lucrează enzima și se poate face întâi dintr-o picătură de sânge uscată pe card. Dozarea din picătura de sânge uscată e doar o triere: conform ghidurilor Grupului internațional de lucru pentru boala Gaucher (IWGGD), diagnosticul nu se sprijină doar pe ea. Pentru boala Pompe, ghidurile Rețelei europene de referință pentru bolile metabolice ereditare (MetabERN) spun la fel.

Biomarkerii sunt substanțe măsurate în sânge sau în urină. În boala Gaucher, lyso-Gb1 ajută la diagnostic; în boala Fabry, s-a raportat că lyso-Gb3 se corelează cu severitatea bolii; în mucopolizaharidoza de tip I, diagnosticul prin dozare cere atât enzima scăzută, cât și glicozaminoglicani crescuți în urină.

Testul genetic

Dozarea arată că enzima nu lucrează, iar testul genetic poate arăta de ce. Variantele confirmă diagnosticul, ajută uneori la încadrarea formei bolii, permit testarea țintită a rudelor și ajută la planificarea sarcinilor următoare.

La femei, boala Fabry se confirmă prin testul genetic

La bărbați, dozarea enzimei e metoda cea mai de încredere. La femei, dozarea enzimei nu este de încredere, așa că diagnosticul se stabilește prin testul genetic. Conform GeneReviews, unele femei cu o variantă GLA au activitatea enzimei în limite normale.

Ce test genetic și în ce ordine

Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație.

Tratamentul sau dieta stabilite de medicul specialist nu așteaptă rezultatul genetic; căutarea cauzei merge în paralel.

Ce poate și ce nu poate arăta testul

  • Un rezultat negativ nu exclude o boală lizozomală sau o altă boală metabolică. La panelul pentru afectarea hepatică, există multe alte boli de depozit, cu alte gene, care pot mări ficatul și splina.
  • Unele gene au „copii” aproape identice (pseudogene), care complică analiza, ca GBA1 în boala Gaucher. Conform GeneReviews, dozarea enzimei se recomandă pentru confirmare chiar și când se găsesc două variante GBA1.
  • O variantă cu semnificație incertă (VUS) nu se folosește în decizii medicale până nu e reclasificată; dozarea enzimei și analizele din sânge sau urină ajută la clarificare.
  • Statutul de purtător și descoperirile incidentale (recomandate de ACMG) apar separat în raport doar dacă le alegi la consimțământ, după discuția cu medicul genetician; pentru un copil, aleg părinții.

Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic. După rezultat, medicul genetician îți explică semnificația lui, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii.

De ce contează varianta genetică exactă

Varianta poate schimba forma bolii, tratamentul și testarea rudelor.

Forma bolii și tratamentul potrivit

  • Boala Gaucher: conform GeneReviews, persoanele cu cel puțin o variantă p.Asn409Ser (numită și N370S) nu fac forma cu afectarea primară a creierului. Înainte de medicamentul oral eliglustat se testează cât de repede descompune organismul medicamentul (gena CYP2D6); conform Agenției Europene a Medicamentelor (EMA), cine îl descompune foarte rapid nu trebuie să-l ia.
  • Boala Fabry: medicamentul oral migalastat e aprobat în UE de la 12 ani doar pentru o variantă GLA „sensibilă” (în engleză, „amenable”), una la care medicamentul poate acționa; terapia de substituție enzimatică nu are această condiție.
  • Mucopolizaharidoza de tip I (MPS I): variantele genei IDUA ajută la stabilirea formei, severă sau atenuată, iar această distincție influențează opțiunile de tratament.

Cum se moștenesc bolile lizozomale

Cele mai multe se moștenesc recesiv: părinții sunt, de regulă, purtători sănătoși, iar riscul de a avea un copil afectat este de 25% la fiecare sarcină.

Boala Fabry și sindromul Hunter (MPS II) sunt legate de cromozomul X. Un bărbat cu boala Fabry transmite varianta tuturor fiicelor și niciunui fiu, iar o femeie cu varianta are, la fiecare sarcină, o șansă de 50% s-o transmită. Lipsa altor cazuri în familie nu exclude boala Fabry.

Rudele și testarea în familie

Când variantele din familie sunt cunoscute, rudele pot face testul țintit pentru varianta din familie, adică testarea în cascadă. La boala Gaucher și la MPS I, e potrivită evaluarea fraților unui copil diagnosticat, ca un copil afectat să fie descoperit și tratat devreme. La boala Fabry se pot testa rudele de ambele sexe.

Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie; altfel, testarea pentru o boală care apare la vârsta adultă și cea a statutului de purtător se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur.

O sarcină viitoare

Când varianta din familie e cunoscută, la consultație afli care e riscul transmiterii și ce teste prenatale sunt potrivite; momentul ideal pentru această discuție e înaintea sarcinii. Pentru o boală care debutează în copilărie, opțiunile pentru o sarcină viitoare includ testarea în sarcină și testarea genetică a embrionilor, prin fertilizare in vitro (FIV), pe care le discuți cu medicul genetician și cu medicul de fertilitate. În sarcină, varianta se caută printr-un test genetic de diagnostic pe o probă de vilozități coriale, luată prin abdomen, de obicei în săptămânile 11–13, sau pe lichid amniotic, prin amniocenteză, de la 16 săptămâni.

Tratamentele aprobate și cine le urmărește

Mai multe boli lizozomale au azi tratamente specifice aprobate, cele mai multe prin înlocuirea enzimei, iar pentru unele există și medicamente orale. Nu toate au însă un tratament specific. Tabelul arată o parte dintre cele autorizate în UE, verificate pe 1 noiembrie 2026 în rapoartele Agenției Europene a Medicamentelor (EMA).

Boala Tratamentul autorizat în UE (denumirea comună)
Gaucher imiglucerază (tipul 1 sau tipul 3 cronic); velaglucerază alfa, eliglustat, miglustat (tipul 1)
Pompe alfa alglucozidază, alfa avalglucozidază; alfa-cipaglucozidază cu miglustat (adulți cu debut târziu)
Fabry agalsidază alfa, agalzidază beta; pegunigalsidază alfa (adulți); migalastat (variante sensibile)
Mucopolizaharidoza de tip I (MPS I) laronidază
Sindromul Hunter (MPS II) idursulfază
MPS IVA, VI și VII alfa elosulfază, galsulfază, vestronidază alfa
Deficitul de sfingomielinază acidă alfa olipudază (tipul A/B sau B)
Deficitul de lipază acidă lizozomală sebelipase alfa
Boala Niemann-Pick tip C miglustat (manifestările neurologice)
Leucodistrofia metacromatică atidarsagen autotemcel

Terapia de substituție enzimatică

Enzima care lipsește se administrează prin perfuzii, ca tratament pe termen lung. Dată în venă, enzima nu trece în creier, de aceea, la unele boli, ca MPS I, autorizația vorbește doar despre semnele din afara sistemului nervos. Conform EMA, la bolile lizozomale e foarte important ca tratamentul să înceapă cât mai devreme, mai ales în formele severe, înainte să apară manifestări ireversibile.

Medicamentele orale

În boala Gaucher tip 1, eliglustat și miglustat reduc producția substanței care se adună; miglustat se folosește la adulții cu forma ușoară sau moderată, doar când terapia de substituție enzimatică nu e potrivită. În boala Fabry, migalastat protejează enzima proprie de degradare, iar în boala Pompe miglustat stabilizează enzima administrată.

Transplantul de celule stem și terapia genică

La copiii cu MPS I severă, conform GeneReviews, transplantul de celule stem care formează sângele (hematopoietice) e tratamentul de referință și se recomandă, în general, înainte de vârsta de 2 ani. Transplantul poate crește supraviețuirea și poate îmbunătăți dezvoltarea cognitivă și creșterea, dar are efecte mai mici asupra oaselor și articulațiilor.

La leucodistrofia metacromatică, atidarsagen autotemcel, o terapie genică făcută din celulele stem proprii ale copilului, se dă copiilor cu formele timpurii fără simptome și celor cu forma juvenilă timpurie cu primele simptome, care încă merg singuri și nu au declin cognitiv. De aceea, un frate mai mic al copilului diagnosticat poate fi testat devreme, după consiliere.

Medicul care urmărește boala

Medicul specialist care tratează boala stabilește și urmărește tratamentul specific. Medicul curant decide orice modificare de tratament.

Conform GeneReviews, la MPS II anestezia e de preferat să se facă în centre familiarizate cu posibilele complicații, de aceea e util ca medicul anestezist să afle diagnosticul dinainte. Conform Rețelei europene de referință pentru bolile metabolice ereditare (MetabERN), la boala Pompe anestezia generală se limitează cât mai mult, mai ales la sugarii mici, și se face doar de medici anesteziști cu experiență la copiii cu boli de inimă. La boala Gaucher cu trombocite moderat sau sever scăzute, antiinflamatoarele nesteroidiene sunt printre medicamentele de evitat.

Următorul pas: ai semne care pot ține de o boală lizozomală, o enzimă scăzută la dozare sau un diagnostic în familie? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial, la copil sau la adult, și îți spune dacă un test genetic are sens și care. Despre test găsești mai multe pe pagina panelului genetic pentru boli de stocare lizozomală. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.

Referințe

  1. Platt FM, d’Azzo A, Davidson BL, Neufeld EF, Tifft CJ. Lysosomal storage diseases. Nat Rev Dis Primers. 2018;4(1):27. https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/30275469/
  2. Hughes DA, Pastores GM. Gaucher Disease. GeneReviews. 2000, actualizat 2023. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1269/
  3. Dardis A, Michelakakis H, Rozenfeld P, et al.; IWGGD. Patient centered guidelines for the laboratory diagnosis of Gaucher disease type 1. Orphanet J Rare Dis. 2022;17:442. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9768924/
  4. Sperry E, Leslie N, Berry L, Pena L. Pompe Disease. GeneReviews. 2007, actualizat 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1261/
  5. Parenti G, Fecarotta S, Alagia M, et al. The European reference network for metabolic diseases (MetabERN) clinical pathway recommendations for Pompe disease. Orphanet J Rare Dis. 2024;19:408. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11529438/
  6. Mehta A, Hughes DA. Fabry Disease. GeneReviews. 2002, revizuit 2024. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1292/
  7. Clarke LA. Mucopolysaccharidosis Type I. GeneReviews. 2002, revizuit 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1162/
  8. Scarpa M, Lampe C. Mucopolysaccharidosis Type II. GeneReviews. 2007, revizuit 2026. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1274/
  9. European Medicines Agency. Rapoartele publice europene de evaluare (EPAR) ale medicamentelor din tabel, consultate pe 1 noiembrie 2026. https://www.ema.europa.eu/en/medicines
  10. European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/

Întrebări frecvente

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. Nu găsești ce cauți? Contactează-ne – îți răspundem cu plăcere.

Bolile lizozomale se vindecă?

Tratamentele de azi nu schimbă varianta genetică, dar pot încetini boala sau pot ameliora semnele. În boala Fabry, de exemplu, terapia de substituție enzimatică urmărește să prevină sau să întârzie agravarea semnelor. Nu toate bolile lizozomale au însă un tratament specific; atunci, medicul specialist stabilește îngrijirea, care urmărește și calitatea vieții.

Splina mărită și trombocitele scăzute pot însemna boala Gaucher?

Pot fi semne ale bolii Gaucher tip 1, dar pot apărea și în alte boli, inclusiv în alte boli lizozomale. Conform Grupului internațional de lucru pentru boala Gaucher (IWGGD), diagnosticul bolii Gaucher se stabilește prin dozarea enzimei, susținută, de preferință, de analiza genei GBA1. Dacă investigațiile obișnuite nu găsesc o cauză, poate urma panelul pentru boli lizozomale cu afectare hepatică.

Pot fi purtător al unei boli lizozomale fără să știu?

Da, la bolile recesive purtătorii sunt, de regulă, sănătoși, iar statutul de purtător se poate afla printr-un test genetic; la boala Gaucher, dozarea enzimei nu îi deosebește. La boala Fabry, o femeie cu o singură variantă poate avea ea însăși simptome. Pentru un cuplu fără istoric familial, screeningul de purtător se alege după istoricul cuplului și după alegerea lor.

Se pot depista bolile lizozomale la naștere?

În iulie 2026, programul național din România testa nou-născuții doar pentru trei afecțiuni: fenilcetonuria, hipotiroidismul congenital și fibroza chistică, deci nu pentru boli lizozomale. Alte țări, ca SUA, Taiwan, Japonia și unele regiuni din Italia, au programe de screening al nou-născuților pentru boala Pompe. Poți citi mai multe detalii în articolul despre screeningul genetic neonatal.

Când merită o consultație de genetică medicală?

Merită la semne sau analize care pot ține de o boală lizozomală, la un diagnostic în familie și înaintea unei sarcini. Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial al pacientului, iar la consultația față în față medicul îl și examinează clinic; în urma evaluării, medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic. Tratamentul specific rămâne la medicul specialist care tratează boala. Consultațiile sunt făcute de medicii din echipa de genetică medicală Helixomic, fondată de dr. Anca Neacșu. Se fac online, din țară sau din străinătate, ori față în față, la Clinica Luna din București; pentru un copil, de obicei recomandăm consultația față în față. Dacă locuiești departe de București, stabilim la programare dacă o consultație online e potrivită.

Ai nevoie de o consultație genetică?

Programează o discuție cu dr. Anca Neacșu pentru a înțelege ce test genetic se potrivește nevoilor tale.