Sari la conținut

Cookie-uri și confidențialitate

Folosim cookie‑uri pentru funcționarea site‑ului și, cu acordul tău, pentru statistici și reclame. Detalii

Helixomic

Frații mai mici ai unui copil cu autism: cât de des apare, ce urmărești și ce schimbă genetica

Publicat
Actualizat
Actualizat la
Timp de citire
12 min de citit

Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Un băiat care împinge un trenuleț de lemn și sora lui mai mică ce pune pahare colorate unul în altul, pe covor, cu tatăl lor în spate

Primul tău copil are autism, iar acum te întrebi ce înseamnă asta pentru bebeluș sau pentru copilul pe care îl plănuiești. Poate ai deja un rezultat genetic și încerci să înțelegi dacă schimbă ceva pentru frați. Sau poate te preocupă mai ales ce urmărești în dezvoltarea celui mic, fără să transformi fiecare zi într-o verificare.

Pe scurt

Frații copiilor cu autism au nevoie de urmărirea atentă a dezvoltării și de trimitere promptă la evaluare când apar îngrijorări, potrivit autorilor studiului Baby Siblings Research Consortium (BSRC) din 2024.

În studiul BSRC din 2024, 20,2% dintre frații mai mici urmăriți de la vârste mici au primit diagnosticul de autism până la 3 ani; cei mai mulți frați nu au autism.

Când se identifică o cauză genetică la primul copil, familia poate primi informații mai specifice despre șansa ca și fratele mai mic să aibă autism. În limbaj medical, această probabilitate este numită „risc de recurență”. Rezultatul primului copil și dezvoltarea celui mic sunt cele două puncte de pornire ale discuției.

Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă screeningul pentru autism la 18 și la 24 de luni, împreună cu supravegherea continuă a dezvoltării. Dacă sunt constatate întârzieri, intervenția timpurie poate începe fără diagnosticul final; căutarea unei cauze genetice merge în paralel.

Cât de des apare autismul la frații mai mici

Ce arată studiile pe frații urmăriți de la naștere

În studiul Baby Siblings Research Consortium publicat în Pediatrics în 2024, 20,2% dintre frații mai mici au primit diagnosticul de tulburare de spectru autist (TSA) până la 3 ani. Studiul a urmărit de la vârste mici 1.605 sugari care aveau un frate sau o soră mai mare cu autism.

Aceasta este populația pentru care trebuie citită cifra: frați mai mici urmăriți prospectiv și evaluați la 3 ani. Autorii precizează că estimările sunt medii de grup și, în general, nu prezic probabilitatea pentru un copil anume.

Pentru familia ta, întrebarea rămâne: există o cauză genetică identificată la primul copil? Secțiunea următoare explică de ce acest rezultat contează în estimare.

Când în familie sunt mai mulți copii cu autism

În analiza aceluiași studiu, 36,9% dintre copiii care aveau cel puțin 2 frați mai mari cu autism au primit diagnosticul. Numărul fraților mai mari cu autism contează, așadar, când este discutat istoricul familiei.

Băieții și fetele

Dintre frații mai mici urmăriți în studiul din 2024, au primit diagnosticul 25,3% dintre băieți și 13,1% dintre fete.

Sexul copilului nu este însă suficient pentru o estimare individuală. În familiile cu mai mulți copii cu autism, proporțiile la băieți și fete nu au diferit semnificativ. O fetiță beneficiază, la fel, de atenție la dezvoltare și la eventualele îngrijorări.

Frații care nu au autism

Urmărirea privește și dezvoltarea dincolo de autism. În studiul lui Messinger și al colaboratorilor din 2013, pe frați fără autism evaluați la 3 ani, 21% s-au încadrat în grupuri cu mai multe trăsături din spectrul autist și/sau un nivel de dezvoltare mai scăzut, față de 7% dintre copiii fără istoric familial de autism.

Autorii subliniază importanța supravegherii dezvoltării și a intervenției timpurii pentru acești copii. Astfel, discuția cu medicul poate privi limbajul și celelalte abilități ale copilului, chiar dacă nu se ajunge la un diagnostic de autism.

Ce schimbă un diagnostic genetic al primului copil

Un diagnostic genetic poate schimba estimarea pentru familie. Potrivit Academiei Americane de Pediatrie (AAP), consilierea despre copiii următori depinde mult de identificarea unei cauze genetice la copilul cu tulburare de spectru autist (TSA).

Când s-a găsit o cauză genetică

Șansa pentru următorul copil depinde de cauza identificată și de modul de transmitere. O cauză poate aduce informații despre evoluția probabilă, alte probleme de sănătate posibile și probabilitatea de repetare la viitorii copii.

O variantă genetică poate apărea pentru prima dată la persoana afectată (de novo). Alte variante pot fi moștenite de la un părinte fără autism, deoarece unele au penetranță incompletă: modificarea poate exista fără să se manifeste. Expresivitatea variabilă înseamnă că manifestările pot diferi între membrii familiei care au aceeași variantă.

Conform sintezei lui Savatt și Myers din 2021, atunci când copilul are o variantă de novo care explică tulburarea, probabilitatea de repetare poate fi apropiată de frecvența afecțiunii în populația generală; exemplul dat pentru TSA este aproximativ 1,5%.

După o variantă de novo, probabilitatea nu este zero: modificarea poate exista în unele ovule sau în unii spermatozoizi ai unui părinte. Această situație se numește mozaicism germinal.

Un exemplu cu alt mod de transmitere este sindromul X fragil. Conform GeneReviews, bolile FMR1 se transmit legat de cromozomul X, iar mamele persoanelor cu mutație completă FMR1 sunt purtătoare ale unei variante patogene FMR1. Pentru celelalte mecanisme, poți citi articolul despre riscul pentru următorul copil când există o boală genetică în familie.

Când nu s-a găsit o cauză sau testarea nu s-a făcut încă

În aceste situații, discuția despre probabilitate se bazează pe medii de grup din literatura medicală. Un rezultat negativ nu exclude componenta genetică a autismului. Poți citi mai multe detalii în articolul despre cauzele genetice și ereditare ale autismului.

În practica dr. Anca Neacșu, pentru un cuplu cu un copil afectat fără diagnostic genetic, înaintea unei noi sarcini se începe cu testarea copilului, ideal prin secvențierea întregului genom (WGS) în trio, adică analiza WGS făcută copilului și ambilor părinți. Testul trio compară ADN-ul copilului cu al ambilor părinți. Comparația ajută la identificarea variantelor de novo și la creșterea șansei de diagnostic. Genomul în trio arată și dacă părinții sunt purtători și ajută la evaluarea riscului pentru o nouă sarcină.

Aceasta este practica ei; primul test poate fi un test țintit, un panel sau genomul. Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație.

Poate fi testat genetic fratele mai mic?

În practica dr. Anca Neacșu, când la primul copil s-a găsit o variantă patogenă, un frate mai mic fără semne poate fi testat pentru varianta familiei, iar decizia se ia la consultație. Urmărirea dezvoltării continuă oricare ar fi rezultatul, deoarece penetranța poate fi incompletă.

Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie; altfel, testarea pentru o boală care apare la vârsta adultă și cea a statutului de purtător se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur.

Din practica dr. Anca Neacșu

Întrebarea a fost ce poate afla familia dintr-un diagnostic genetic despre frați și despre sarcinile viitoare.

Din practica dr. Anca Neacșu:

„Uneori foarte mult. Dacă identificăm cauza, putem determina mecanismul de transmitere și, în funcție de boală, putem calcula riscul de recurență. De exemplu, o variantă de novo poate avea o implicație reproductivă foarte diferită de o variantă dominantă moștenită.”

Abonează-te pentru a beneficia de expertiza dr. Anca Neacșu direct în inboxul tău.

Îți vom trimite săptămânal informații despre sănătate și longevitate susținute de cercetări medicale de încredere și verificate de dr. Anca Neacșu.

Ce urmărești la fratele mai mic, pe vârste

Urmărirea înseamnă să discuți cu medicul despre felul în care se dezvoltă copilul în timp. Nu este nevoie să tragi singur o concluzie dintr-o reacție sau dintr-o zi mai diferită.

În primul an

Semnele comportamentale evidente de tulburare de spectru autist (TSA) nu sunt, în general, prezente în primele 6 luni. Semnele din domeniile de bază apar de obicei între 12 și 24 de luni, potrivit Societății Canadiene de Pediatrie. Niciun singur comportament nu confirmă sau exclude diagnosticul.

În studiul prospectiv al lui Ozonoff din 2010, privirea spre fețe, zâmbetele împărtășite și vocalizele adresate celorlalți erau foarte asemănătoare la 6 luni în grupul diagnosticat ulterior cu autism și în grupul cu dezvoltare tipică. Diferențele au devenit semnificative până la 12 luni pentru majoritatea măsurilor.

Pentru părinte, asta înseamnă că urmărirea are loc în timp. Un moment liniștitor din primele luni nu încheie discuția despre dezvoltare.

Screeningul la 18 și la 24 de luni

Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă screeningul pentru autism la 18 și la 24 de luni pentru toți copiii, împreună cu supravegherea dezvoltării la fiecare vizită. Medicul de familie sau pediatrul face screeningul.

Chestionarul revizuit pentru depistarea autismului la copiii mici, cu interviu de clarificare (M-CHAT-R/F), este completat de părinți în cadrul evaluării medicale și este urmat, când este indicat, de întrebările de clarificare ale medicului. Screeningul identifică situațiile care au nevoie de evaluare; nu stabilește diagnosticul.

Poți discuta la consultație ce observi acasă și ce anume te îngrijorează. Pentru descrierea generală a semnelor există articolul despre tulburarea de spectru autist la copii.

Un screening negativ nu încheie urmărirea

Societatea Canadiană de Pediatrie recomandă ca supravegherea semnelor să continue pe parcursul copilăriei. Autorii studiului Baby Siblings Research Consortium (BSRC) din 2024 recomandă urmărirea atentă a fraților mai mici la consultațiile obișnuite, pentru trimiterea la timp la evaluare sau intervenție.

Prin urmare, rezultatul screeningului de la 18 luni se discută împreună cu dezvoltarea copilului de atunci și cu observațiile apărute ulterior. O îngrijorare nouă poate fi adusă medicului înainte de screeningul programat la 24 de luni.

Când ceri o evaluare fără să aștepți

Întârzierea limbajului, lipsa reacției când copilul își aude numele și contactul vizual redus se numără printre primele îngrijorări descrise de părinți. Pierderea unor abilități este un semnal de evaluat la orice vârstă.

Dacă pierde abilități motorii, evaluarea începe la pediatru sau la neurologul pediatru. Poți citi despre regresul atipic și evaluarea lui când pierderile sunt motorii, se repetă sau apar după 2 ani.

Când te îngrijorează stagnarea dezvoltării, poți cere o evaluare fără să aștepți următoarea vârstă de screening.

Dacă apar semne

Evaluarea la medicul psihiatru pediatric

Medicul specialist psihiatru pediatric pune diagnosticul de tulburare de spectru autist (TSA) pe baza istoricului dezvoltării și a observării copilului. Analizele genetice nu pun acest diagnostic.

Poți discuta îngrijorările cu medicul de familie sau cu pediatrul și poți solicita evaluarea de specialitate. Procesul este descris în articolul despre diagnosticarea TSA.

Intervenția timpurie nu așteaptă diagnosticul

Pentru întârzierile documentate, intervenția timpurie poate începe înainte de diagnosticul final de autism, conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP). Nu este nevoie să aștepte nici rezultatul genetic; căutarea cauzei merge în paralel.

Sprijinul poate include logopedie sau terapie ocupațională, în funcție de nevoile copilului, în timp ce așteaptă evaluarea diagnostică. Discuția poate porni de la dificultatea constatată acum, fără ca familia să aibă deja toate răspunsurile despre cauză.

Evaluarea genetică a fratelui

Pentru fratele care are semne, evaluarea genetică are scop diagnostic. Medicul genetician documentează istoricul medical personal și familial, examinează copilul și poate recomanda teste pentru diagnostic sau screening genetic.

AAP recomandă oferirea evaluării genetice tuturor familiilor copiilor cu TSA. Primul test și eventuala comparație cu părinții se stabilesc la consultație.

Dacă vă gândiți la încă un copil

Testele genetice nu pun diagnosticul de autism în sarcină. Când există o cauză genetică identificată la primul copil, discuția poate viza testarea pentru acea cauză.

Pentru o cauză cunoscută a unei boli cu debut în copilărie, poți discuta diagnosticul prenatal și testarea genetică a embrionilor (PGT), care se face în cadrul fertilizării in vitro (FIV). Opțiunile diferă de la o boală la alta și se discută cu medicul genetician și cu obstetricianul sau medicul de fertilitate.

Helixomic nu face testarea embrionilor. Poți citi mai multe detalii despre testarea genetică a embrionilor și despre o nouă sarcină când există o boală genetică în familie.

Decizia îți aparține. Consultația poate fi un loc în care să aduci întrebările, inclusiv atunci când încă nu ai luat o hotărâre despre o sarcină.

Ce nu poate spune genetica despre fratele mai mic

Un test genetic poate explica o cauză sau poate aduce informații despre probabilitate, dar diagnosticul de tulburare de spectru autist (TSA) se bazează pe semnele clinice.

Fără o cauză identificată, estimarea pentru familie rămâne bazată pe medii de grup. Niciun test genetic nu poate spune cu certitudine dacă bebelușul va avea autism.

O variantă cu penetranță incompletă poate exista fără manifestări. Când aceeași variantă are expresivitate variabilă, manifestările pot fi diferite între membrii familiei; rezultatul nu stabilește singur cât de afectat va fi copilul.

Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.

Referințe

  1. Hyman SL, Levy SE, Myers SM. Identification, Evaluation, and Management of Children With Autism Spectrum Disorder. Pediatrics, 2020.
  2. Ozonoff S et al. Familial Recurrence of Autism: Updates From the Baby Siblings Research Consortium. Pediatrics, 2024.
  3. Robins DL et al. Validation of the Modified Checklist for Autism in Toddlers, Revised With Follow-up. Pediatrics, 2014.
  4. Zwaigenbaum L, Brian JA, Ip A. Early detection for autism spectrum disorder in young children. Paediatrics & Child Health, 2019.
  5. Ozonoff S et al. A prospective study of the emergence of early behavioral signs of autism. JAACAP, 2010.
  6. Messinger D et al. Beyond autism: a baby siblings research consortium study of high-risk children at three years of age. JAACAP, 2013.
  7. Savatt JM, Myers SM. Genetic Testing in Neurodevelopmental Disorders. Frontiers in Pediatrics, 2021.
  8. Borry P et al. Genetic testing in asymptomatic minors. European Journal of Human Genetics, 2009.
  9. Hunter JE et al. FMR1 Disorders. GeneReviews.

Următorul pas: Ai un copil cu autism și un frate mai mic sau vă gândiți la o nouă sarcină? La consultație, medicul genetician analizează istoricul personal și familial al copilului, îți explică ce înseamnă pentru frați și îți spune dacă un test genetic are sens și care. Programează o consultație de genetică medicală.

Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului. La cuplu, cei 420 de lei sunt pe consultație, nu pe persoană, și se scad o singură dată.

Întrebări frecvente

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. Nu găsești ce cauți? Contactează-ne – îți răspundem cu plăcere.

Dacă primul copil are autism, fratele mai mic îl va avea sigur?

Diagnosticul primului copil nu înseamnă că și fratele va avea autism. Cifra studiului Baby Siblings Research Consortium (BSRC) este o medie de grup, iar o cauză genetică identificată poate schimba estimarea pentru familia ta.

Fratele mai mic e fată. Are aceeași șansă?

În studiul BSRC din 2024, proporția diagnosticelor a fost mai mică la fete decât la băieți. În familiile cu mai mulți copii cu autism, diferența dintre sexe nu a fost semnificativă. Sexul copilului se discută împreună cu istoricul familiei și cu rezultatul genetic, dacă există.

Copilul mai mic a trecut screeningul de la 18 luni. Mai trebuie urmărit?

Urmărirea dezvoltării continuă. Recomandarea Academiei Americane de Pediatrie (AAP) include și screeningul de la 24 de luni, iar eventualele îngrijorări apărute între consultații pot fi discutate mai devreme cu medicul.

Putem afla printr-un test genetic dacă bebelușul va avea autism?

Un test genetic nu pune diagnosticul de autism. Dacă primul copil are o variantă patogenă identificată, fratele fără semne poate fi testat pentru varianta familiei, după discuția de la consultație. Urmărirea dezvoltării continuă oricare ar fi rezultatul.

Când merită o consultație de genetică medicală?

Poți discuta o evaluare după diagnosticul primului copil, când vă gândiți la încă un copil sau când fratele mai mic are semne. Dacă ai deja un rezultat pozitiv, negativ sau incert, consultația poate porni de la acel raport.

Consultațiile sunt făcute de medicii din echipa de genetică medicală Helixomic, fondată de dr. Anca Neacșu.

Se fac online, din țară sau din străinătate, ori față în față, la Clinica Luna din București; pentru un copil, de obicei recomandăm consultația față în față. Dacă locuiești departe de București, stabilim la programare dacă o consultație online e potrivită.

Ai nevoie de o consultație genetică?

Programează o discuție cu dr. Anca Neacșu pentru a înțelege ce test genetic se potrivește nevoilor tale.