Cauzele autismului: cât de genetic este și ce poate arăta testarea genetică
- Autor
- Dr. Anca Neacșu
- Publicat
- Actualizat
- Actualizat la
- Timp de citire
- 17 min de citit
Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Când copilul tău primește diagnosticul de tulburare de spectru autist (TSA), una dintre primele întrebări este „de ce?”. Poate ai deja un rezultat genetic negativ și te întrebi de ce la copilul altei familii s-a găsit o cauză. Mai departe vom discuta despre cât contează genele, ce se moștenește, ce poate găsi testarea genetică și ce risc are un alt copil. Poți citi mai multe detalii despre semne, diagnostic și terapii în articolul despre TSA la copii.
Pe scurt: de ce apare autismul
Genetica are un rol foarte important în apariția autismului, dar autismul nu este, de obicei, determinat de o singură genă. În multe cazuri, genele contribuie fără o singură cauză identificată. O explicație este susceptibilitatea poligenică: multe variante genetice contribuie fiecare cu o mică parte la risc. În alte cazuri se găsește o modificare anume, care poate apărea pentru prima dată la copil, fără să fie moștenită.
Vaccinurile nu cauzează autism, iar felul în care ai crescut copilul nu este cauza autismului.
Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), secvențierea exomului a găsit o cauză la 8–20% dintre copiii cu TSA evaluați în clinici. Șansa diferă de la un copil la altul, inclusiv după particularitățile dezvoltării lui.
În studiul Baby Siblings din 2024, aproximativ 20% dintre frații mai mici ai unui copil cu autism, urmăriți de la începutul vieții, au avut TSA la evaluarea de la 3 ani. Când se identifică o cauză genetică, estimarea riscului depinde de acea cauză.
Autismul este genetic?
Genele au un rol mare în autism, dar o cauză genetică nu vine neapărat de la părinți.
Ce arată studiile pe gemeni și pe familii
Gemenii identici au în comun toate genele, iar gemenii neidentici, jumătate. Conform ghidului Academiei Americane de Pediatrie (AAP) din 2020, gemenii identici au mult mai des amândoi semne de autism decât gemenii neidentici. TSA apare uneori la mai mulți membri ai aceleiași familii.
Ce înseamnă „eritabilitate” și ce nu înseamnă
Eritabilitatea arată cât din diferențele de risc dintre oameni vine din diferențe genetice. Într-un studiu pe peste două milioane de oameni din cinci țări, eritabilitatea autismului a fost estimată la aproximativ 80% (Bai, 2019).
Cifra descrie o populație, nu un copil. Nu înseamnă că autismul copilului tău e „80% genetic” și nici că testarea genetică găsește o cauză la 8 din 10 copii; o găsește mult mai rar.
Genetic nu înseamnă întotdeauna moștenit
Unele variante genetice apar pentru prima dată la copil (de novo): copilul are modificarea, dar niciunul dintre părinți nu o are. Alte variante pot fi moștenite de la un părinte care nu are autism, pentru că unele variante nu produc aceleași semne la toți cei care le poartă. Faptul că un copil are o cauză genetică nu înseamnă că unul dintre părinți i-a „transmis autismul” în sens simplist.
Cauzele genetice cunoscute
Nu există o „genă a autismului”: autismul poate apărea prin foarte multe mecanisme genetice diferite. Genele implicate țin de dezvoltarea și funcționarea creierului.
Variantele apărute pentru prima dată la copil (de novo)
La tată, una dintre explicațiile riscului mai mare de autism odată cu vârsta este creșterea numărului de variante de novo. Apariția unei variante de novo nu poate fi prevenită, ceea ce îi poate ajuta pe părinți să lase deoparte sentimentul de vinovăție. Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), variantele rare cu efect mare, de novo sau moștenite, sunt împreună frecvente, dar nicio variantă patogenă nu explică singură mai mult de 1% dintre cazuri.
Fragmentele de ADN lipsă sau în plus (CNV)
Uneori lipsește sau e în plus un fragment de ADN (o deleție sau o duplicație, pe scurt CNV), iar asta schimbă felul în care funcționează genele. O astfel de modificare poate explica și o întârziere în dezvoltare, o dizabilitate intelectuală sau o epilepsie.
Sindroamele genetice și bolile metabolice rare
Unele sindroame genetice includ, printre alte semne, și TSA: copiii cu sindromul X fragil sau cu scleroză tuberoasă, de exemplu, pot îndeplini și criteriile de TSA. Printre sindroamele asociate cu TSA sunt și sindromul Rett, duplicația 15q și sindromul Angelman. Sindromul X fragil se transmite legat de cromozomul X, iar mama unui copil cu acest sindrom poartă și ea o modificare a genei FMR1, cu sau fără semne.
Bolile metabolice sunt cauze rare, dar unele au tratament specific: fenilcetonuria netratată poate cauza dizabilitate intelectuală și trăsături din spectrul autist, iar deficitul de biotinidază se tratează cu biotină (vitamina B7). Analizele metabolice nu se fac de rutină la toți copiii cu TSA: medicul le cere după istoric, simptome și examenul clinic. Poți citi mai multe detalii în articolul despre analizele pentru copilul cu autism.
Variantele comune, fiecare cu un efect mic
În multe cazuri, genele contribuie, dar nu se poate identifica o singură cauză. O explicație este susceptibilitatea poligenică: multe variante genetice contribuie fiecare cu o mică parte la risc. Aceste variante comune (polimorfismele) se moștenesc.
Factorii din sarcină asociați cu un risc mai mare
Un factor de risc nu înseamnă o cauză: legăturile găsite pot ține și de alte riscuri din sarcină. Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), printre factorii care pot fi asociați cu un risc mai mare sunt:
- Vârsta și sarcinile: vârsta mai înaintată a părinților, un interval scurt între sarcini, sarcina multiplă
- Sănătatea din sarcină: obezitatea mamei, diabetul din sarcină, unele infecții (de exemplu rubeola și infecția cu citomegalovirus)
- Medicamentele luate în sarcină: de exemplu valproatul
Nașterea prematură și greutatea mică la naștere sunt și ele asociate cu un risc mai mare, dar majoritatea copiilor născuți prematur nu dezvoltă autism. Efectul vârstei părinților e statistic și nu prezice ce se întâmplă la un copil anume.
Pentru valproat, dovezile privind riscul pentru dezvoltarea copilului sunt mult mai consistente decât pentru multe alte expuneri. Medicul curant decide orice modificare de tratament.
Alimentația din sarcină contează mult pentru dezvoltarea copilului, dar nu există o dietă despre care să se poată spune că previne autismul. Iar a spune unei mame că copilul are autism pentru că a fost stresată în sarcină nu este justificat științific.
Ce nu cauzează autismul
Vaccinurile
Vaccinurile nu cauzează autism. Într-o declarație din 11 decembrie 2025, după ce a analizat studiile publicate între ianuarie 2010 și august 2025, comitetul pentru siguranța vaccinurilor al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) își menține concluzia: nu există dovezi ale unei legături cauzale între vaccinuri și autism. Conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), vaccinul rujeolă-oreion-rubeolă (ROR) nu crește riscul nici la copiii care au deja un frate mai mare cu TSA. Articolul din 1998 care sugera o legătură cu vaccinul ROR a fost retras.
Dacă ai observat primele semne după o vaccinare, observația ta poate fi perfect reală: perioada în care devin evidente multe semne de autism coincide cu perioada în care copilul primește mai multe vaccinuri. E o succesiune în timp, nu o relație de cauză.
Felul în care ai crescut copilul
Autismul nu e vina părinților: nu există dovezi că felul în care e crescut un copil cauzează autism, iar ideea veche a „mamelor reci” nu e susținută de dovezile actuale. Felul în care îl crești poate influența mult cum se dezvoltă și cum se descurcă copilul, dar nu e cauza autismului.
Paracetamolul luat în sarcină
Conform Agenției Europene a Medicamentului (EMA), nu există dovezi că paracetamolul luat în sarcină cauzează autism la copii. În actualizarea din 20 ianuarie 2026, EMA a adăugat că o analiză sistematică recentă nu a găsit un risc mai mare de autism la dozele recomandate. Când e nevoie, paracetamolul poate fi folosit în sarcină; recomandarea rămâne ca el să fie folosit în doza eficientă cea mai mică, pentru cel mai scurt timp posibil.
Dacă copilul a pierdut abilități după o infecție, poți citi mai multe detalii în articolul despre regresul după o infecție.
Poți citi mai multe detalii în articolul despre acidul folinic (leucovorin) în autism.
Ce poate arăta testarea genetică și cât de des găsește o cauză
Testele genetice încearcă să descopere, atunci când se poate, cauza sau mecanismul genetic care a contribuit la apariția autismului. Diagnosticul de autism e clinic, bazat pe comportamentul și dezvoltarea copilului. Copiii cu TSA se îndrumă spre intervenție timpurie cu sau fără diagnosticul genetic, iar căutarea cauzei merge în paralel.
Ce recomandă ghidurile
Conform ghidului Academiei Americane de Pediatrie (AAP) din 2020, reconfirmat în octombrie 2025, evaluarea genetică se recomandă și se oferă tuturor familiilor unui copil cu TSA, ca parte a căutării cauzei. Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial al copilului, examinează clinic copilul și în urma ei, medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic.
Pentru toți copiii cu TSA, ghidul recomandă să se discute și să se ofere cariotipul molecular (CMA, microarray), care caută fragmente de ADN lipsă sau în plus, și testul pentru sindromul X fragil, mai ales la băieți și la copiii care au în familie bărbați cu dizabilitate intelectuală. La fete se ia în considerare și testarea pentru sindromul Rett (gena MECP2). Când istoricul, examenul clinic, cariotipul molecular și testul pentru X fragil nu găsesc cauza, ghidul numește ca pas următor secvențierea exomului (WES), adică a porțiunilor genelor care codifică proteine.
În practica dr. Anca Neacșu, testul pentru X fragil se recomandă la băieții cu manifestări clinice sugestive și/sau cu un istoric familial sugestiv pentru o boală transmisă pe cromozomul X.
Ghidul Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG) din 2021 recomandă cu tărie ca exomul sau genomul să fie luate în considerare ca test de primă sau a doua linie la copiii cu întârziere în dezvoltare, dizabilitate intelectuală sau malformații congenitale. Recomandarea nu include autismul izolat, fără dizabilitate intelectuală sau malformații.
Cât de des găsește testarea o cauză
Conform AAP, rata de diagnostic diferă de la un test la altul:
- Cariotipul molecular: găsește un CNV patogen la 5,4–14% dintre persoanele cu TSA din eșantioane clinice (mediana 9%)
- Testul pentru X fragil: modificarea care produce sindromul (mutația completă) apare la aproximativ 0,45% dintre persoanele cu TSA
- Secvențierea exomului: în studiile pe copii cu TSA evaluați în clinici, a găsit o cauză genetică la 8–20% dintre ei
Acest lucru înseamnă că la majoritatea copiilor testul nu găsește o cauză, și e bine să știi asta de la început.
Întârzierea globală în dezvoltare sau dizabilitatea intelectuală, alte probleme de sănătate și trăsăturile dismorfice (particularități ale feței sau corpului) cresc, în general, șansa de a găsi o cauză genetică. Însă, unele studii au găsit o rată de diagnostic similară și la copiii fără dizabilitate intelectuală sau trăsături dismorfice.
Cum alege medicul genetician testul
Testarea se alege potrivit cazului: primul test poate fi un test țintit, cariotipul molecular sau genomul. Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație. Când e nevoie de o analiză extinsă, medicul recomandă de obicei secvențierea întregului genom (WGS). Dacă un exom sau un panel de gene nu a găsit cauza, recomandă de obicei genomul, de preferat trio. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testul genetic la copil.
Testul trio compară ADN-ul copilului cu al ambilor părinți, așa că arată ce variante au apărut pentru prima dată la copil (de novo). Alegi împreună cu medicul genetician, după consiliere, între trio și testul doar pe copil; trio are întotdeauna o șansă puțin mai mare de diagnostic.
Exomul, genomul și cariotipul molecular nu înlocuiesc testul pentru sindromul X fragil, care se face separat.
Ce înseamnă un rezultat negativ
Rezultatul poate fi pozitiv, negativ sau incert. Un rezultat negativ nu exclude o cauză genetică: poate exista o variantă pe care tehnologia folosită nu o vede sau pe care nu o putem interpreta. Un rezultat incert înseamnă o variantă cu semnificație incertă (VUS), despre care nu se știe încă dacă produce boala și care nu se folosește în decizii medicale până nu e reclasificată. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.
Din practica dr. Anca Neacșu: la întrebarea dacă un test negativ înseamnă că autismul nu e genetic, răspunsul ei e: „Înseamnă doar că nu am identificat cu metoda folosită o cauză genetică interpretabilă.” Despre lipsa altor cazuri în familie: „Dar lipsa istoricului familial nu exclude o cauză genetică, în special pentru variantele de novo.”
Ce schimbă un rezultat pentru copil și pentru familie
Când se găsește o cauză, familia află mai multe informații despre evoluția probabilă, alte riscuri de sănătate posibile și despre riscul pentru viitorii copii. Uneori, cauza găsită ajută și la tratarea sau prevenirea unor afecțiuni asociate și scutește copilul de analize inutile. După rezultat, medicul genetician îți explică semnificația lui, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii.
De ce testarea genetică găsește o cauză la un copil și la altul nu
Ai un rezultat genetic fără diagnostic pentru copilul tău, iar o altă familie a primit o explicație. Diferența poate fi greu de înțeles. Pentru a o explica, contează atât particularitățile copilului, cât și mecanismele genetice și ceea ce poate identifica analiza.
Autismul nu are o singură formă
Doi copii cu autism pot fi foarte diferiți. Unul poate avea limbaj și inteligență normale și anumite dificultăți sociale, iar altul poate avea dizabilitate intelectuală, epilepsie și absența limbajului.
Într-un studiu publicat în Nature Genetics în 2025, 5.392 de copii cu autism din cohorta americană SPARK s-au grupat în patru profiluri, asociate cu mecanisme genetice diferite. Grupul cu întârzieri în dezvoltare a avut mai des variante rare cu efect mare, apărute pentru prima dată la copil sau moștenite, mai ales în gene active înainte de naștere. Grupul cu dificultăți sociale și de comportament, fără întârzieri raportate, a avut variante în gene active mai târziu și a fost diagnosticat mai târziu.
Încă nu există o clasificare biologică a autismului suficient de validată pentru practica de rutină.
O variantă rară cu efect mare sau multe variante comune
La unii copii se poate identifica o modificare genetică bine definită. La alții, contribuția genetică vine din multe variante comune (polimorfismele), fiecare cu un efect mic: susceptibilitatea poligenică. Există și combinații diferite de variante rare și comune.
Când contribuția genetică este poligenică, testul poate ieși negativ, deși autismul are o componentă genetică. Un rezultat negativ poate însemna și că nu este cunoscută încă o cauză genetică.
Particularitățile dezvoltării, discutate mai sus, contează în evaluare. Evaluarea genetică se oferă tuturor familiilor unui copil cu autism, conform Academiei Americane de Pediatrie (AAP), iar decizia privind testul se ia la consultație.
Ce poate vedea fiecare test
Cariotipul molecular (microarray) identifică fragmentele de ADN lipsă sau în plus. Secvențierea exomului analizează porțiunile genelor care codifică proteine. Genomul acoperă și regiunile necodante din interiorul genelor sau dintre gene și poate identifica fragmente mai mari de ADN lipsă sau în plus.
Lowther și colaboratorii au comparat în 2023 genomul cu microarray-ul și exomul în familii formate din copilul cu autism, părinți și un frate. Genomul a găsit o variantă diagnostică la 7,8% dintre copiii cu autism, microarray-ul la 4,3%, iar exomul la 2,7%. Genomul a identificat și variante diagnostice în porțiuni neacoperite de exom, precum și modificări structurale inaccesibile testelor obișnuite. Cifra AAP de 8–20% pentru exom provine din populații clinice de copii cu TSA, iar cifrele Lowther din aceste familii; ele nu se compară direct, pentru că șansa de a găsi o cauză depinde și de cine este testat. Testul pentru X fragil rămâne separat.
Poți citi mai multe detalii în articolul despre ce nu poate detecta genomul și testele complementare.
Ce se știe azi despre gene și ce se va ști mâine
Cercetarea a identificat gene noi asociate cu autismul, iar unele cauze genetice nu sunt cunoscute încă. De aceea, reinterpretarea datelor brute ale genomului oferă o șansă nouă la diagnostic.
Împreună cu medicul genetician vei decide dacă este necesară continuarea cu alte teste genetice sau reinterpretarea datelor brute. Poți citi mai multe detalii în articolul despre rezultatul negativ la exom sau genom. Informațiile noi și testarea unor membri ai familiei pot contribui și la reclasificarea unei variante cu semnificație incertă.
Riscul pentru următorul copil
Când nu s-a găsit o cauză genetică
Când testarea nu s-a făcut sau nu a identificat o cauză, estimarea riscului se bazează pe medii din studii.
În studiul Baby Siblings Research Consortium din 2024, 20,2% dintre frații mai mici ai unor copii cu autism, urmăriți de la începutul vieții, au avut TSA la evaluarea de la 3 ani. Sexul masculin al copilului și existența mai multor frați mai mari cu TSA au fost asociate cu o probabilitate mai mare. Cifra de aproximativ 20% este o medie de grup; în acel studiu, cei mai mulți frați mai mici nu au avut TSA.
Dacă te gândești la încă un copil, iar primul nu are încă o explicație genetică, se începe cu testarea copilului, ideal prin genom trio, care poate oferi și statutul de purtător al părinților și evaluarea riscului reproductiv. Discuți această opțiune la consultație. Poți citi mai multe detalii în articolul despre riscul pentru următorul copil într-o familie cu o boală genetică.
Când s-a găsit o cauză genetică
Când se găsește o cauză genetică anume, familia poate primi informații despre riscul legat de acea cauză și despre posibilitatea de testare genetică prenatală potrivită. Pentru o sarcină viitoare, când varianta familiei este cunoscută, o altă opțiune este testarea genetică a embrionilor, prin fertilizare in vitro (FIV), pe care o discuți cu medicul genetician și cu medicul de fertilitate.
Dacă varianta e de novo, riscul de repetare la o altă sarcină este de obicei mic, dar nu zero, pentru că varianta poate exista doar în unele ovule sau spermatozoizi ai unui părinte (mozaicism germinal). Conform sintezei Savatt și Myers din 2021, când copilul are o variantă de novo care explică TSA, riscul ca un alt copil să aibă TSA poate fi aproximativ cât frecvența TSA în populația generală folosită în acea sinteză, în jur de 1,5%.
La sindromul X fragil, mama și rudele ei de sex feminin purtătoare au un risc crescut de a avea copii cu acest sindrom. Rudele pot face testul țintit pentru varianta găsită.
Frații mai mici
Dacă un frate mai mare are TSA, frații mai mici merită urmăriți atent și duși repede la evaluare când apar semne. Frații fără TSA pot avea mai des tulburări de limbaj sau alte tulburări de neurodezvoltare. Ghidul AAP recomandă pentru toți copiii un screening specific pentru TSA la 18 și la 24 de luni. Poți citi mai multe detalii în articolul despre frații mai mici ai unui copil cu autism.
Următorul pas: te întrebi dacă o evaluare genetică are sens pentru copilul tău? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial al copilului și îți spune dacă un test genetic are sens și care. Detalii despre genom găsești pe pagina despre analiza WGS. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.
Referințe
- Hyman SL, Levy SE, Myers SM; AAP. Identification, Evaluation, and Management of Children With Autism Spectrum Disorder. Pediatrics. 2020;145(1):e20193447. Reconfirmat în octombrie 2025.
- Manickam K, et al. Exome and genome sequencing for pediatric patients with congenital anomalies or intellectual disability: an evidence-based clinical guideline of the ACMG. Genetics in Medicine. 2021;23:2029–2037.
- Bai D, et al. Association of Genetic and Environmental Factors With Autism in a 5-Country Cohort. JAMA Psychiatry. 2019;76:1035–1043.
- Lord C, et al. Autism spectrum disorder. Nature Reviews Disease Primers. 2020;6:5.
- OMS, GACVS. Statement on vaccines and autism. 11 decembrie 2025.
- EMA. Use of paracetamol during pregnancy unchanged in the EU. Actualizat pe 20 ianuarie 2026.
- Savatt JM, Myers SM. Genetic Testing in Neurodevelopmental Disorders. Frontiers in Pediatrics. 2021;9:526779.
- Litman A, et al. Decomposition of phenotypic heterogeneity in autism reveals underlying genetic programs. Nature Genetics. 2025.
- Ozonoff S, et al. Familial Recurrence of Autism: Updates From the Baby Siblings Research Consortium. Pediatrics. 2024;154(2):e2023065297.
- Lowther C, et al. Systematic evaluation of genome sequencing for the diagnostic assessment of autism spectrum disorder and fetal structural anomalies. American Journal of Human Genetics. 2023;110(9).