Sari la conținut

Cookie-uri și confidențialitate

Folosim cookie‑uri pentru funcționarea site‑ului și, cu acordul tău, pentru statistici și reclame. Detalii

Helixomic

Un copil cu o boală genetică în familie: ce risc are următorul copil și ce opțiuni ai

Publicat
Actualizat
Actualizat la
Timp de citire
15 min de citit

Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Un cuplu se plimbă de mână pe malul unui râu, primăvara, iar fiul lor fuge înainte cu un zmeu

Ai un copil cu o boală genetică sau cu o boală despre care medicii cred că este genetică și te gândești la o nouă sarcină? E firesc să te întrebi dacă boala poate apărea din nou. Medicii numesc asta riscul de recurență, adică riscul ca boala să apară din nou la un alt copil din familie.

Pe scurt: riscul pentru următorul copil

Riscul pentru următorul copil depinde de cauza bolii primului copil și de modul de transmitere. Poate fi mic, când varianta a apărut pentru prima dată la copil (de novo): puțin peste 1%, conform unei recenzii despre variantele de novo, iar pentru un cuplu anume poate fi mai mic sau mai mare. Poate fi și de 25% la fiecare sarcină, când ambii părinți sunt purtători ai unei boli recesive.

De aceea, primul pas este, de obicei, diagnosticul genetic al copilului. Un diagnostic genetic permite o estimare mai exactă a riscului de recurență. Fără o cauză cunoscută, riscul nu se poate calcula după modul de transmitere.

Când varianta din familie e cunoscută, părinții și rudele se pot testa țintit. Pentru o boală care debutează în copilărie, opțiunile pentru o sarcină viitoare includ testarea prenatală și testarea genetică a embrionilor, prin fertilizare in vitro (FIV). Decizia îți aparține. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre sarcină și riscuri genetice.

De ce începe totul cu diagnosticul copilului?

Ce afli când se găsește cauza genetică

Când testarea genetică găsește o cauză, familia află mai multe informații despre evoluția probabilă, alte riscuri de sănătate posibile și despre riscul pentru viitorii copii, precum și despre posibilitatea de testare genetică prenatală potrivită.

După un diagnostic genetic la un copil, părinții pot afla dacă sunt purtători, de obicei cu un test țintit pentru varianta găsită. Testul arată dacă varianta e moștenită sau dacă a apărut, probabil, pentru prima dată la copil (de novo). Asta schimbă riscul pentru o sarcină viitoare.

Când copilul nu are încă un diagnostic genetic

Dacă boala copilului nu are încă un diagnostic genetic, căutarea cauzei pornește de la copil. Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație. Poate fi un test țintit, o analiză a unui grup de gene (panel de gene) sau genomul. Secvențierea întregului genom (WGS) poate fi făcută de primă intenție, pentru a evita testările genetice multiple.

În testarea în trio sunt testați copilul și ambii părinți. Scopul este creșterea șansei de diagnostic prin comparația cu părinții și identificarea variantelor genetice de novo. Poți citi mai multe detalii pe pagina analizei WGS și în articolul despre testul genetic trio.

Dacă testarea genetică nu găsește o cauză, împreună cu medicul genetician vei decide dacă este necesară continuarea cu alte teste genetice sau reinterpretarea datelor brute obținute în urma testării din trecut.

Când în raport e o variantă cu semnificație incertă

O variantă cu semnificație incertă (VUS) e o modificare despre care nu se știe încă dacă produce boala. O VUS nu se folosește în decizii medicale, inclusiv în cele despre o sarcină viitoare, până nu e reclasificată.

Testarea părinților poate ajuta la reclasificare. Medicul genetician recomandă testarea părinților pentru variantele cu semnificație incertă care se potrivesc cu semnele copilului, nu pentru fiecare VUS din raport. Poți citi mai multe detalii în articolul despre cum se citește raportul unui test genetic.

Cât de mare e riscul? Depinde de felul în care se transmite boala

Pentru cele mai multe gene avem două copii, câte una de la fiecare părinte. Riscul pentru următorul copil se estimează după modul în care o variantă patogenă ajunge de la părinți la copil.

Varianta a apărut pentru prima dată la copil (de novo)

Uneori varianta patogenă nu e moștenită: apare pentru prima dată la persoana afectată (de novo). Riscul de repetare este atunci mult mai mic decât la bolile moștenite, unde este de 25% sau de 50%. Riscul crește dacă varianta există și în unele ovule sau spermatozoizi ai unui părinte (mozaicism germinal).

Un studiu de cercetare din 2023 a arătat că cifra de 1–2%, citată des după o variantă de novo, este de obicei inexactă pentru un cuplu anume. La familiile din studiu cu un singur copil afectat, riscul a scăzut sub 0,1% pentru 59% dintre variante și a crescut, din cauza mozaicismului unui părinte, pentru 9% dintre ele. Poți citi mai multe detalii în articolul despre mozaicismul genetic.

Boala recesivă: ambii părinți sunt purtători

La o boală recesivă, un purtător are o copie modificată a genei și una funcțională, de aceea este, de regulă, sănătos. Când un copil are o boală autozomal recesivă (produsă de o genă de pe un cromozom care nu e X sau Y), părinții sunt, de obicei, purtători. Cei mai mulți copii cu o boală recesivă se nasc în familii fără alte cazuri cunoscute.

Când ambii părinți sunt purtători, la fiecare sarcină copilul are o șansă de 25% să fie afectat, de 50% să fie purtător și de 25% să nu moștenească niciuna dintre variantele familiei. Riscul de 25% e valabil la fiecare sarcină în parte: fiecare sarcină e ca o tragere la sorți nouă. Când părinții sunt rude, bolile recesive pot apărea mai des; poți citi mai multe detalii în articolul despre consangvinitate.

Boala legată de cromozomul X: mama poate fi purtătoare

La bolile recesive legate de cromozomul X, cum este distrofia musculară Duchenne, riscul pentru fii vine de la mamă. Conform GeneReviews, când mama este purtătoare, la fiecare sarcină există o șansă de 50% să transmită varianta. Băieții care o moștenesc sunt afectați, iar fetele care o moștenesc sunt purtătoare. La distrofia Duchenne, purtătoarele nu au, de obicei, simptome, dar pot avea slăbiciune, oboseală sau o afectare a inimii. Conform GeneReviews, toate femeile cu o variantă patogenă în gena DMD au risc de cardiomiopatie (afectarea mușchiului inimii) și se recomandă să facă o evaluare cardiologică și să fie urmărite în timp.

Dacă mama este purtătoare, și alte rude de pe linia ei pot avea risc. Riscul nu dispare nici când varianta nu se găsește în sângele mamei: la un băiat cu distrofie Duchenne fără alte cazuri în familie, riscul pentru un alt făt de sex masculin este estimat, conform GeneReviews, la 4,3–11% (în medie 5,8%), din cauza unui posibil mozaicism în celulele germinale ale mamei.

Pentru sindromul X fragil se testează de obicei doar femeia, pentru că riscul pentru copii nu depinde de partener. Poți citi mai multe detalii în articolul despre sindromul X fragil.

Boala dominantă: unul dintre părinți are varianta

La o boală dominantă moștenită de la un părinte, riscul este de 50% la fiecare sarcină. Nu orice persoană care are varianta face boala: proporția celor care au semne se numește penetranță, iar când nu toți purtătorii au semne, penetranța este incompletă. De aceea, un părinte care pare sănătos poate transmite o variantă patogenă unui copil afectat.

Boala poate fi și mai ușoară la un membru al familiei și mai severă la altul, chiar dacă ambii au aceeași mutație (expresivitate variabilă). Riscul diferă mult de la o genă la alta: la unele gene e mare, la altele mic; la consultație afli ce înseamnă pentru tine.

Modificările cromozomilor: trisomiile și rearanjamentele echilibrate

După o sarcină cu o trisomie (un cromozom în plus, ca trisomia 21 din sindromul Down), riscul unei noi trisomii este mai mare decât cel așteptat după vârsta mamei. Într-un studiu pe registrele de malformații congenitale din Australia, după o sarcină cu trisomie 21, riscul unei noi trisomii 21 a fost de 2,2 ori mai mare decât cel așteptat după vârsta mamei, iar la femeile care aveau sub 35 de ani la sarcina anterioară, de 3,5 ori mai mare.

Altfel stau lucrurile când un părinte are un rearanjament echilibrat al cromozomilor, adică fără material genetic lipsă sau în plus. Persoana este, de obicei, sănătoasă, dar poate avea pierderi de sarcină sau un copil cu o formă neechilibrată. Un rearanjament echilibrat la un părinte se vede la cariotip, analiza la microscop a cromozomilor, făcută din celule de sânge. Conform ghidului pentru pierderile de sarcină repetate al Societății Europene de Reproducere Umană și Embriologie (ESHRE), cariotipul părinților se poate recomanda cuplurilor cu pierderi de sarcină repetate, după istoricul genetic, de exemplu după nașterea unui copil cu anomalii congenitale. Cariotipul nu poate prezice însă dacă următoarea sarcină va avea o formă neechilibrată, iar numărul de embrioni cu o formă neechilibrată nu se poate estima exact în prezent. Poți citi mai multe detalii în articolul despre cariotipul de cuplu.

Când cauza rămâne necunoscută

Când nu s-a găsit o cauză, riscul nu se poate calcula după modul de transmitere. La autismul fără o cauză găsită, de exemplu, riscul pentru următorul copil se estimează pe baza mediilor calculate pentru grupurile din studiile publicate. Poți citi mai multe detalii, inclusiv cifrele, în articolul despre cauzele genetice ale autismului.

Abonează-te pentru a beneficia de expertiza dr. Anca Neacșu direct în inboxul tău.

Îți vom trimite săptămânal informații despre sănătate și longevitate susținute de cercetări medicale de încredere și verificate de dr. Anca Neacșu.

Pe cine testăm și cu ce test?

Copilul afectat, de obicei primul

Pentru testarea țintită trebuie cunoscută varianta exactă din familie. De aceea, testarea începe, de regulă, cu persoana care are boala. Dacă persoana afectată nu mai este disponibilă pentru testare, întâi se caută ADN păstrat de la ea, de exemplu dintr-o probă păstrată de spital.

Părinții: testul țintit pentru varianta copilului

Când varianta copilului e cunoscută, părinții fac testul țintit pentru varianta din familie. Testul are nevoie de o copie a raportului genetic al copilului, cu gena și varianta descrise exact.

Partenerul, când boala e recesivă

La o boală recesivă, riscul pentru copii depinde și de partener. Când o persoană e purtătoare, partenerului i se oferă testarea. Conform Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG), la partener se analizează în întregime gena în care a fost găsită varianta la purtător, nu doar câteva variante.

Frații copilului și celelalte rude

Frații sănătoși ai unui copil cu o boală recesivă pot fi purtători. Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie; altfel, testarea pentru o boală care apare la vârsta adultă și cea a statutului de purtător se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur.

Rudele adulte pot face testul țintit pentru varianta găsită la copil. Când se găsesc purtători ai unei boli recesive în familia extinsă, cuplurile își pot evalua riscul reproductiv. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea în cascadă.

Ce opțiuni ai pentru o sarcină viitoare?

Discuți opțiunile pentru o sarcină viitoare cu medicul genetician. Ele depind de boală, de cât de sigur e diagnosticul și de ce îți dorești, iar decizia îți aparține. Diagnosticul prenatal și testarea embrionilor se oferă, de obicei, pentru bolile cu debut în copilărie, iar situația diferă de la o boală la alta.

Înainte de sarcină: consultația și screeningul de cuplu

Ideal, discuția are loc înainte de sarcină, când toate opțiunile rămân deschise. Pe lângă boala din familie, poți afla dacă tu și partenerul sunteți purtători și ai altor boli recesive, prin screeningul genetic de purtător. Conform Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG), screeningul de purtător se oferă tuturor celor care plănuiesc o sarcină. Poți citi mai multe detalii în articolele despre testele genetice înainte de sarcină și despre ce arată testele de purtător sănătos.

Din practica dr. Anca Neacșu: screeningul se alege după istoricul cuplului și după alegerea partenerilor: de obicei un panel extins sau o testare bazată pe secvențierea exomului (WES) sau a genomului (WGS), cu tehnici suplimentare pentru sindromul X fragil, distrofia musculară Duchenne (DMD) și atrofia musculară spinală (SMA).

Testarea genetică a embrionilor (PGT), prin FIV

Testarea genetică a embrionilor (PGT) se face în cadrul unei fertilizări in vitro (FIV): din embrion se iau câteva celule, care se analizează înainte de transferul în uter. Conform consorțiului pentru PGT al Societății Europene de Reproducere Umană și Embriologie (ESHRE), testarea se poate face pentru variante patogene sau probabil patogene, când regiunea din ADN care cauzează boala a fost identificată fără echivoc. Variantele cu semnificație incertă, care nu pot prezice boala, se exclud.

Dacă un copil are o boală care pare genetică, dar nu are încă un diagnostic, testarea embrionilor pentru o boală produsă de o singură genă (PGT-M) nu se poate pregăti până nu se găsește cauza genetică. Etapa de pregătire cuprinde analiza ADN-ului familiei și, uneori, dezvoltarea și validarea unui test, așa că durata diferă de la o familie la alta.

Helixomic nu face testarea embrionilor: testul se face în centrul de FIV. Poți discuta testarea embrionilor cu medicul genetician și cu medicul de fertilitate. Conform ESHRE, diagnosticul prenatal se oferă tuturor femeilor care rămân însărcinate după PGT. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea genetică a embrionilor.

Diagnosticul prenatal, în timpul sarcinii

Testul genetic de diagnostic stabilește dacă afecțiunea e prezentă prin analiza unei probe de țesut din placentă, obținută prin biopsie de vilozități coriale, sau a unei probe de lichid amniotic, în care se găsesc celule de proveniență fetală, obținută prin amniocenteză. Biopsia de vilozități coriale se face de obicei în săptămânile 11–13, iar amniocenteza, de la 16 săptămâni.

La boli precum fibroza chistică sau distrofia musculară Duchenne, testarea prenatală e posibilă după ce varianta familiei a fost identificată la un membru afectat. Poți discuta pașii din timpul sarcinii cu medicul obstetrician. Poți citi mai multe detalii, inclusiv despre riscurile procedurilor, în articolul despre NIPT și amniocenteză.

Când boala debutează la vârsta adultă

Pentru o boală care apare de obicei la vârsta adultă, la consultație se discută riscul transmiterii și testele prenatale potrivite.

Ce nu poate spune un test despre următorul copil

Un rezultat negativ la părinți

Când varianta unui copil lipsește la ambii părinți, probabil a apărut pentru prima dată la copil (de novo). Riscul pentru o altă sarcină nu devine totuși zero, pentru că varianta poate exista doar în unele ovule sau spermatozoizi ai unui părinte (mozaicism germinal). Un test făcut din sânge nu vede o variantă prezentă doar în celulele germinale.

Screeningul de purtător nu vede bolile din afara panelului și variantele apărute pentru prima dată la copil (de novo). Conform Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG), screeningul de purtător nu poate elimina complet riscul de a fi purtător. Uneori, nici un rezultat care confirmă varianta nu poate spune cât de severă va fi boala, din cauza expresivității variabile.

Riscul pe care îl are orice sarcină

Niciun test nu poate exclude toate bolile genetice. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic. Testarea prenatală nu poate identifica toate anomaliile sau problemele unui făt. Testul prenatal neinvaziv (NIPT) este un test de screening: evaluează dacă riscul ca fătul să aibă o anumită afecțiune genetică este crescut, iar un rezultat cu risc crescut se confirmă printr-un test genetic de diagnostic.

Orice sarcină are un risc de bază. Conform Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din Statele Unite (CDC), acolo aproximativ 1 din 33 de copii se naște cu o anomalie congenitală.

Cum decurge consultația de dinainte de o nouă sarcină

Poți veni la consultație împreună cu partenerul. Medicul genetician analizează istoricul medical și familial al copilului, al tău și al partenerului. Îți explică ce înseamnă diagnosticul copilului pentru o sarcină viitoare, riscul transmiterii și testele prenatale potrivite. Dacă urmează o fertilizare in vitro (FIV), merită să ceri consultația din timp.

Ce aduci la consultație

  • Raportul genetic al copilului: o copie, cu gena și varianta descrise exact
  • Scrisorile medicale și investigațiile copilului: mai ales dacă boala nu are încă un diagnostic genetic
  • Testele genetice de până acum: ale copilului, ale tale, ale partenerului și ale rudelor, dacă există
  • Istoricul familiei: bolile genetice din familie, sarcinile de până acum, originea familiilor și rudenia dintre tine și partener

Ce observăm în practica clinică

Când primul copil nu are încă un diagnostic, medicul genetician recomandă, de obicei, ca înaintea unei noi sarcini să fie testat întâi copilul, ideal printr-un genom trio, pentru că genomul trio arată și statutul de purtător al părinților, dacă îl aleg după consiliere, și oferă evaluarea riscului reproductiv.

Primul test se stabilește tot la consultație, după istoricul copilului și al familiei.

Următorul pas: ai un copil cu o boală genetică și te gândești la o nouă sarcină? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial, îți explică riscul pentru următorul copil și îți spune ce teste au sens. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului. La cuplu, cei 420 de lei sunt pe consultație, nu pe persoană, și se scad o singură dată.

Referințe

  1. Gregg AR, Aarabi M, Klugman S, et al. Screening for autosomal recessive and X-linked conditions during pregnancy and preconception: a practice resource of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2021;23(10):1793-1806. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8488021/
  2. ESHRE PGT Consortium Steering Committee, Carvalho F, Coonen E, et al. ESHRE PGT Consortium good practice recommendations for the organisation of PGT. Hum Reprod Open. 2020;2020(3):hoaa021. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC7257038/
  3. European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/
  4. ESHRE Guideline Group on RPL. Recurrent pregnancy loss: guideline of the European Society of Human Reproduction and Embryology, update 2022. https://www.eshre.eu/-/media/sitecore-files/Guidelines/Recurrent-pregnancy-loss/2022/ESHRE-RPL-Guideline-_-Update-2022_-Final-Version-January-2023_v2.pdf
  5. Savant A, Bojanowski CM, Upadia J. Cystic Fibrosis. GeneReviews. 2001, actualizat în 2026. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1250/
  6. Duvuru R, Cunningham T, Colvin MK, Veerapandiyan A. Dystrophinopathies. GeneReviews. 2000, actualizat în 2026. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1119/
  7. Acuna-Hidalgo R, Veltman JA, Hoischen A. New insights into the generation and role of de novo mutations in health and disease. Genome Biol. 2016;17:241. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5125044/
  8. Bernkopf M, Abdullah UB, Bush SJ, et al. Personalized recurrence risk assessment following the birth of a child with a pathogenic de novo mutation. Nat Commun. 2023;14:853. https://doi.org/10.1038/s41467-023-36606-w
  9. De Souza E, Halliday J, Chan A, Bower C, Morris JK. Recurrence risks for trisomies 13, 18, and 21. Am J Med Genet A. 2009. https://doi.org/10.1002/ajmg.a.33099
  10. Centers for Disease Control and Prevention. Data and Statistics on Birth Defects. 2026. https://www.cdc.gov/birth-defects/data-research/facts-stats/index.html

Întrebări frecvente

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. Nu găsești ce cauți? Contactează-ne – îți răspundem cu plăcere.

Dacă primul copil are o boală genetică, următorul o va avea sigur?

Nu neapărat: riscul depinde de cauza bolii și de modul de transmitere. După o variantă de novo este puțin peste 1%, conform unei recenzii despre variantele de novo, iar pentru un cuplu anume poate fi mai mic sau mai mare. La o boală recesivă este de 25%, iar la o boală dominantă moștenită de la un părinte, de 50%. Medicul genetician îl estimează pentru familia ta la consultație.

Testul părinților a ieșit negativ. Boala mai poate apărea la un alt copil?

Boala poate apărea din nou, deși varianta a apărut probabil pentru prima dată la copil (de novo): riscul rămas vine dintr-un posibil mozaicism germinal la unul dintre părinți. Conform unei recenzii despre variantele de novo, riscul de repetare este atunci puțin peste 1%, iar pentru un cuplu anume poate fi mai mic sau mai mare. La distrofia musculară Duchenne, o boală legată de cromozomul X, riscul poate fi mai mare: la un băiat afectat fără alte cazuri în familie, când varianta nu se găsește în sângele mamei, riscul pentru un alt făt de sex masculin este estimat, conform GeneReviews, la 4,3–11% (în medie 5,8%).

Fratele sau sora mea are un copil cu o boală genetică. Copiii mei au un risc?

Depinde de modul de transmitere. La o boală recesivă, un copil poate fi afectat când ambii parteneri sunt purtători pentru aceeași genă, iar la o boală legată de cromozomul X contează dacă femeia din cuplu e rudă pe linia mamei copilului afectat și poartă varianta din familie. Rudele adulte pot face testul țintit pentru varianta găsită la copil.

Suntem deja în sarcină. Mai putem face ceva?

Pentru o boală care debutează în copilărie, când varianta din familie e cunoscută, testul genetic de diagnostic, pe o probă obținută prin biopsie de vilozități coriale sau amniocenteză, poate arăta dacă fătul are boala. Pentru o boală care apare de obicei la vârsta adultă, la consultație se discută riscul transmiterii și testele prenatale potrivite. Poți discuta cât mai devreme cu medicul genetician și cu medicul obstetrician despre testele potrivite.

Când merită o consultație de genetică medicală?

Merită înainte de o nouă sarcină, când ai un copil cu o boală genetică sau bănuită a fi genetică, când o rudă are o variantă cunoscută sau când ai primit un rezultat pe care nu îl înțelegi. Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial, iar în urma ei medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic. Consultațiile sunt făcute de medicii din echipa de genetică medicală Helixomic, fondată de dr. Anca Neacșu. Se fac online, din țară sau din străinătate, ori față în față, la Clinica Luna din București; pentru un copil, de obicei recomandăm consultația față în față. Dacă locuiești departe de București, stabilim la programare dacă o consultație online e potrivită.

Ai nevoie de o consultație genetică?

Programează o discuție cu dr. Anca Neacșu pentru a înțelege ce test genetic se potrivește nevoilor tale.