Cum se moștenesc bolile genetice și de ce un părinte sănătos poate avea aceeași variantă
- Autor
- Dr. Anca Neacșu
- Publicat
- Actualizat
- Actualizat la
- Timp de citire
- 14 min de citit
Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Ai aflat din raportul genetic al copilului tău că varianta „vine de la mama” sau „de la tata”, deși acel părinte e sănătos? Sau ai o boală genetică în familie? E firesc să te întrebi dacă se transmite la copii. Mai departe vom discuta despre regulile de moștenire genetică, despre motivele pentru care un părinte sănătos poate avea aceeași variantă și despre ce se poate face.
Pe scurt: cum se moștenește o boală genetică
Pentru cele mai multe gene avem două copii, câte una de la fiecare părinte. Riscul pentru copii depinde de modul de transmitere. La o boală dominantă, o singură copie modificată a genei poate cauza boala, iar fiecare copil al unei persoane cu varianta are o șansă de 50% să o moștenească. O boală recesivă apare doar când ambele copii ale genei sunt modificate; când ambii părinți sunt purtători, riscul ca un copil să fie afectat este de 25% la fiecare sarcină. La o boală legată de cromozomul X, ca distrofia Duchenne, o mamă purtătoare transmite varianta cu o șansă de 50% la fiecare sarcină, iar băieții care o moștenesc sunt, de obicei, afectați.
Un părinte sănătos poate avea aceeași variantă ca al copilului din mai multe motive: e purtătorul unei boli recesive, boala lipsește la unii dintre cei care au varianta, apare mai târziu sau într-o formă ușoară, ori varianta există doar în unele dintre celulele lui. Alteori, varianta moștenită de la un părinte sănătos nu este cauza bolii copilului.
Fără o cauză cunoscută, riscul nu se poate calcula după modul de transmitere. De aceea, răspunsul pentru familia ta pornește de la diagnosticul genetic al persoanei afectate și se discută la consultație.
Ce primește un copil de la fiecare părinte?
Două copii ale fiecărei gene
Copilul primește câte o copie a fiecărei gene de la mamă, prin ovul, și de la tată, prin spermatozoid. Excepția sunt genele de pe cromozomii X și Y: o femeie are doi cromozomi X, iar un bărbat are un X și un Y, deci un băiat are o singură copie a genelor de pe X.
O variantă patogenă este o modificare din ADN care poate cauza o boală; în limbaj curent i se spune mutație. Modul de transmitere este felul în care o boală genetică trece de la o generație la alta. Poți citi mai multe detalii în articolul despre genotipul heterozigot sau homozigot.
Genetic nu înseamnă întotdeauna moștenit
Pe lângă jumătatea de genom moștenită de la fiecare părinte, fiecare om se naște cu un număr mic de variante noi, apărute la formarea ovulului sau a spermatozoidului ori după concepție. Uneori, o astfel de variantă apare pentru prima dată la persoana afectată (de novo) și cauzează boala, deși niciunul dintre părinți nu o are. Când se găsește o variantă de novo, părinții primesc o explicație pentru apariția bolii, iar asta îi poate ajuta cu sentimentul de vinovăție. Poți citi mai multe detalii în articolul despre bolile genetice.
Se transmite sigur la copii? Riscul după modul de transmitere
O boală genetică nu trece sigur la copii: riscul depinde de modul de transmitere, iar o variantă moștenită nu înseamnă întotdeauna și boala.
Boala dominantă: ajunge o singură copie modificată
La o boală autozomal dominantă (produsă de o genă de pe un cromozom care nu e X sau Y), o singură copie modificată a genei poate cauza boala. Atât femeile, cât și bărbații pot moșteni și transmite varianta, iar fiecare copil al unei persoane cu varianta are o șansă de 50% să o moștenească. Dacă un părinte al tău are o boală dominantă, copiii tăi pot moșteni varianta din familie doar dacă ai moștenit-o și tu.
Boala recesivă: e nevoie de două copii modificate
La o boală autozomal recesivă, boala apare când ambele copii ale genei au o variantă patogenă: aceeași variantă (homozigot) sau două variante diferite (heterozigot compus). Un purtător are o copie modificată a genei și una funcțională, de aceea este, de regulă, sănătos.
Când ambii părinți sunt purtători ai aceleiași boli, cum se întâmplă la fibroza chistică, fiecare copil are la concepție o șansă de 25% să fie afectat, de 50% să fie purtător și de 25% să nu moștenească nicio variantă din familie. Cei mai mulți copii cu o boală recesivă se nasc în familii fără alte cazuri cunoscute. Când părinții sunt rude, bolile recesive rare apar mai des; poți citi mai multe detalii în articolul despre consangvinitate.
Boala legată de cromozomul X: mama purtătoare și fiii
Variantele patogene de pe cromozomul X afectează, de obicei, băieții. La distrofia musculară Duchenne, conform GeneReviews, o mamă purtătoare transmite varianta cu o șansă de 50% la fiecare sarcină: băieții care o moștenesc sunt afectați, iar fetele care o moștenesc sunt purtătoare. Un bărbat cu distrofie Duchenne sau Becker transmite varianta tuturor fiicelor și niciunui fiu.
Bolile mitocondriale: variantele care trec de la mamă
Mitocondriile, structurile care produc energie în celule, au propriul lor ADN. Toți copiii unei mame cu o variantă în ADN-ul mitocondrial pot moșteni varianta, în proporții care pot fi foarte diferite de la un copil la altul, iar o persoană care poartă varianta poate avea sau nu simptome. Copiii unui bărbat cu o variantă în ADN-ul mitocondrial nu moștenesc varianta. Poți citi mai multe detalii în articolul despre bolile mitocondriale.
Varianta apărută pentru prima dată la persoana afectată (de novo)
După o variantă de novo, riscul pentru un alt copil al acelorași părinți e mult mai mic decât la bolile moștenite: puțin peste 1%, conform unei recenzii despre variantele de novo, iar pentru un cuplu anume poate fi mai mic sau mai mare. Riscul crește când un părinte are varianta în unele dintre celulele lui (mozaicism). Persoana cu o variantă de novo o poate transmite, la rândul ei, propriilor copii. Dacă ai deja un copil cu o boală genetică, poți citi mai multe detalii în articolul despre riscul pentru următorul copil.
De ce un părinte sănătos poate avea aceeași variantă ca al copilului?
Sunt mai multe explicații posibile, iar medicul genetician o caută pe cea care se potrivește familiei tale. Un părinte purtător poate fi neafectat sau foarte ușor afectat, iar un copil care moștenește mutația poate fi mai sever afectat.
Părintele e purtătorul unei boli recesive
La o boală recesivă, părinții unui copil afectat sunt, de obicei, purtători. Ei nu au, de obicei, semnele bolii; uneori pot avea o formă ușoară a unor trăsături. Să fii purtător e obișnuit: un studiu din 2021 pe 6.447 de persoane sănătoase, neînrudite, din Olanda și Estonia a estimat că o persoană poartă, în medie, cel puțin două variante patogene în genele bolilor recesive cunoscute. Autorii consideră cifra o estimare minimă.
Mama e purtătoarea unei boli legate de cromozomul X
O femeie are doi cromozomi X, iar varianta de pe unul dintre ei nu se exprimă în toate celulele ei. De aceea, o femeie cu o variantă legată de X nu are, de obicei, boala sau o are mult mai ușor decât un bărbat cu aceeași variantă. Conform GeneReviews, toate femeile cu o variantă patogenă în gena DMD au risc de cardiomiopatie (afectarea mușchiului inimii) și se recomandă să facă o evaluare cardiologică și să fie urmărite în timp.
Nu oricine are varianta face boala (penetranța incompletă)
Penetranța este proporția persoanelor cu o variantă patogenă care au semnele bolii. Când nu toți purtătorii au semne, penetranța este incompletă, iar un părinte care pare sănătos poate transmite o variantă patogenă unui copil afectat. Diferențele dintre cei care au aceeași variantă sunt puse pe seama mai multor factori: variante genetice frecvente în populație, modificări care reglează activitatea genelor fără să schimbe secvența ADN-ului (modificări epigenetice), mediul și stilul de viață. Penetranța măsurată la persoanele testate pentru că aveau semne sau boala în familie tinde să fie mai mare decât cea măsurată în studii din populație. Totuși, la bolile severe care apar devreme la aproape toți cei cu varianta, persoanele cu adevărat neafectate sunt rare.
Variantele din genele BRCA1 și BRCA2 sunt un exemplu cunoscut. Conform GeneReviews, riscul de cancer de sân este de 55–72% până la 70 de ani la BRCA1 și de 45–69% la BRCA2, față de 12% în populația generală. Penetranța e sub 100%: nu toți cei care au varianta fac cancer, de aceea nu toți au un părinte care a avut cancer. Riscul diferă mult de la o genă la alta: la unele gene e mare, la altele mic; la consultație afli ce înseamnă pentru tine.
Boala poate apărea mai târziu sau într-o formă ușoară
Un părinte tânăr poate avea varianta fără să fi ajuns la vârsta la care apare boala, ca în sindroamele de predispoziție la cancer. Boala poate fi și mai ușoară la un membru al familiei și mai severă la altul, chiar dacă ambii au aceeași mutație (expresivitate variabilă). Un părinte considerat sănătos poate avea semne ușoare, vizibile doar la o evaluare clinică atentă.
Varianta e doar în unele celule ale părintelui (mozaicism)
O variantă apărută după concepție ajunge doar în unele dintre celulele corpului (mozaicism). Conform GeneReviews, la neurofibromatoza de tip 1 (NF1), forma în mozaic este de obicei mai ușoară decât forma tipică, iar unii adulți cu mozaicism nu au niciun semn. Riscul ca un astfel de părinte să transmită boala este mai mic de 50%, dar copilul care primește varianta o are în toate celulele și poate fi mult mai sever afectat. Poți citi mai multe detalii în articolul despre mozaicismul genetic.
Contează de la care dintre părinți vine varianta
În cazul unora dintre gene, efectul depinde de părintele de la care vine copia, un fenomen numit amprentare genomică. La sindromul Angelman, copiii care moștenesc de la tată o variantă în gena UBE3A nu sunt afectați. O femeie sănătoasă care a primit varianta de la tatăl ei o poate transmite însă mai departe: conform GeneReviews, când mama are varianta UBE3A, riscul ca un copil al ei să aibă sindromul este de 50% la fiecare sarcină. Poți citi mai multe detalii în articolul despre sindromul Angelman.
La sindromul X fragil, boala e cauzată de o secvență din gena FMR1 repetată de foarte multe ori (mutația completă). O femeie cu o formă mai mică a acestei modificări (premutație) nu are sindromul, dar premutația transmisă de ea se poate mări până la mutația completă. Premutațiile transmise de tată pot crește puțin, dar nu ajung la mutația completă. Poți citi mai multe detalii în articolul despre sindromul X fragil.
Varianta poate să nu fie cauza bolii
Conform ghidului Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică și al Asociației pentru Patologie Moleculară (ACMG/AMP), găsirea variantei la un adult sănătos, bine evaluat, în aceeași formă ca la copil (la o boală recesivă, pe ambele copii ale genei), este un argument puternic că varianta nu cauzează boala (este benignă), dacă boala apare la vârstă mică la toți cei care au varianta în această formă. Când penetranța e incompletă sau boala apare mai târziu, un părinte sănătos nu exclude ca varianta să fie cauza: medicul ține cont de penetranță și de vârsta rudelor.
O variantă găsită la mai mulți membri afectați ai familiei, într-o genă sigur legată de boală, susține că varianta e patogenă. Invers, o rudă afectată fără variantă sugerează că varianta nu e cauza, deși la boli frecvente, cum sunt cancerul sau epilepsia, o rudă poate fi afectată din alt motiv. Poți citi mai multe detalii în articolul despre varianta cu semnificație incertă (VUS).
Cum afli ce explicație se potrivește familiei tale?
Întâi diagnosticul persoanei afectate
Un diagnostic genetic la persoana afectată poate arăta riscul pentru viitorii copii. De aceea, testarea începe, de regulă, cu persoana care are boala. Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație. Dacă persoana afectată nu mai este disponibilă pentru testare, întâi se caută ADN păstrat de la ea.
Testarea părinților pentru varianta copilului
Când varianta copilului e cunoscută, părinții pot face testul țintit pentru varianta din familie. Testul arată dacă varianta e moștenită de la unul dintre ei sau a apărut pentru prima dată la copil (de novo). Testarea țintită a părinților poate căuta și o variantă aflată doar în unele dintre celulele unui părinte (mozaicism) și poate arăta dacă un părinte are varianta fără semne. Testul are nevoie de o copie a raportului genetic al copilului, cu gena și varianta descrise exact.
O variantă cu semnificație incertă (VUS) e o modificare despre care nu se știe încă dacă produce boala. Medicul genetician recomandă testarea părinților pentru variantele cu semnificație incertă care se potrivesc cu semnele copilului, nu pentru fiecare VUS din raport.
Evaluarea părintelui care are varianta
Dacă un părinte are varianta, medicul genetician poate recomanda o evaluare clinică a părintelui, pentru că semnele ușoare se văd uneori doar la un examen atent. Rezultatul ajută la interpretarea variantei la copil.
Rudele și testarea în cascadă
După ce se găsește o variantă patogenă sau probabil patogenă la persoana afectată, rudele pot fi informate despre riscul lor și pot face testul țintit pentru varianta din familie (testarea în cascadă). Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), testarea începe cu rudele de gradul I aflate în viață sau, dacă acestea au decedat, cu rudele de gradul II. Pentru o VUS, ESHG nu consideră potrivită testarea în cascadă. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea în cascadă.
Copiii fără simptome
Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie; altfel, testarea pentru o boală care apare la vârsta adultă și cea a statutului de purtător se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur.
Ce nu poate spune un test despre copiii tăi
Un rezultat pozitiv nu spune întotdeauna dacă și când apare boala
Dacă ai aceeași variantă ca ruda ta, rezultatul poate confirma un diagnostic, poate arăta un risc crescut, nu o certitudine, sau statutul de purtător, în funcție de variantă și de boală. Uneori, rezultatul nu poate spune nici dacă și când va apărea boala, nici cât de severă va fi, pentru că aceeași variantă poate cauza tablouri foarte diferite, chiar și în aceeași familie.
Un rezultat negativ privește doar varianta din familie
Un rezultat negativ înseamnă că nu ai moștenit varianta din familie, deci nu o poți transmite copiilor. Rezultatul nu spune însă nimic despre alte variante sau alte boli. Nici screeningul de purtător nu acoperă toate bolile: nu vede bolile din afara grupului de gene pe care îl analizează (panelul) și variantele apărute pentru prima dată la copil (de novo).
Un test făcut din sânge poate să nu vadă o variantă aflată doar în unele dintre celulele părintelui (mozaicism): modificarea poate fi sub nivelul pe care îl vede testul sau se poate afla în alt țesut decât sângele. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.
Următorul pas: ai o boală genetică în familie sau un raport care arată că varianta copilului vine de la un părinte sănătos? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial și îți explică ce înseamnă varianta pentru tine și pentru copiii tăi. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului. La cuplu, cei 420 de lei sunt pe consultație, nu pe persoană, și se scad o singură dată.
Referințe
- Richards S, Aziz N, Bale S, et al. Standards and guidelines for the interpretation of sequence variants. Genet Med. 2015;17(5):405-424. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4544753/
- European Society of Human Genetics. Cascade counselling and testing. Recommendations of the European Society of Human Genetics. 2026. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12858827/
- European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/
- Gregg AR, Aarabi M, Klugman S, et al. Screening for autosomal recessive and X-linked conditions during pregnancy and preconception (ACMG). Genet Med. 2021;23(10):1793-1806. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8488021/
- Fridman H, Yntema HG, Mägi R, et al. The landscape of autosomal-recessive pathogenic variants in European populations reveals phenotype-specific effects. Am J Hum Genet. 2021;108(4):608-619. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8059335/
- Acuna-Hidalgo R, Veltman JA, Hoischen A. New insights into the generation and role of de novo mutations in health and disease. Genome Biol. 2016;17:241. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC5125044/
- Duvuru R, Cunningham T, Colvin MK, Veerapandiyan A. Dystrophinopathies. GeneReviews. 2000, actualizat în 2026. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1119/
- Petrucelli N, Daly MB, Pal T. BRCA1- and BRCA2-Associated Hereditary Breast and Ovarian Cancer. GeneReviews. 1998, revizuit în 2026. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1247/
- Dagli AI, Mathews J, Williams CA. Angelman Syndrome. GeneReviews. 1998, revizuit în 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1144/
- Friedman JM. Neurofibromatosis 1. GeneReviews. 1998, revizuit în 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1109/