Panel genetic pentru hiperinsulinism congenital nesindromic

Pe scurt

Testul citește aproape toate genele (secvențierea exomului) și le interpretează pentru bolile moștenite în care pancreasul produce prea multă insulină, iar zahărul din sânge scade (hiperinsulinism congenital), în formele fără alte semne (nesindromice). Cuprinde toate cele 11 gene cunoscute pentru aceste afecțiuni. Este pentru nou-născuții și copiii cu hipoglicemii repetate cauzate de insulina în exces; medicul genetician stabilește, la consultație, dacă este testul potrivit.

Ce analizează

Testul citește, în aproape toate genele, porțiunile care conțin instrucțiunile pentru proteine (exonii, care împreună formează exomul), precum și ADN-ul mitocondrial. Interpretarea pornește de la afecțiunea pentru care se face testul: medicul genetician transmite semnele și istoricul familiei, iar raportul cuprinde variantele legate de această afecțiune, cu care persoana s-a născut, fie moștenite, fie apărute pentru prima dată la ea. Fiecare variantă se clasifică după criterii internaționale, de la fără efect (benignă) la cauzatoare de boală (patogenă). Separat, raportul poate cuprinde statutul de purtător pentru bolile recesive și descoperirile secundare din lista de gene ACMG: variante legate de alte afecțiuni, fără legătură cu motivul testării, pentru care există prevenție sau tratament. Le alegi la consimțământ, după discuția cu medicul genetician; pentru un copil, aleg părinții.

Exomul include toate cele 11 gene cunoscute pentru afecțiune.

Ce raportează:

• schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante de un singur nucleotid, SNV), în toate genele care conțin instrucțiuni pentru proteine
• mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții și deleții mici, indeluri), în aceleași gene
• fragmente mai mari de ADN lipsă sau în plus (deleții și duplicații, CNV), pe care testul le vede doar în parte
• schimbări ale cromozomilor: un cromozom lipsă sau în plus (monosomii, trisomii), ambele copii ale unui cromozom moștenite de la același părinte (disomie uniparentală) sau un set întreg de cromozomi în plus (triploidie)
• variante ale ADN-ului mitocondrial
• variante cunoscute care cauzează boli, din afara porțiunilor care conțin instrucțiuni pentru proteine (variante necodante)
• o variantă de un singur nucleotid prezentă doar într-o parte dintre celule (mozaicism), de la o fracție alelică de peste 5%

Pentru cine este

• nou-născut sau sugar cu zahăr scăzut în sânge în mod repetat (hipoglicemii) și insulina prea mare în timpul acestor episoade, după primele zile de viață;
• copil cu hiperinsulinism care nu răspunde la primul medicament folosit;
• copil la care hiperinsulinismul persistă după vârsta de 3 luni;
• copil cu hipoglicemii după mese bogate în proteine sau cu amoniacul crescut;
• copil sau adult cu hipoglicemii după efort fizic intens;
• familie cu hipoglicemii la nou-născuți și diabet apărut devreme la alte rude.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv. Rezultatul numește forma bolii și ajută la alegerea tratamentului. Formele recesive din ABCC8 și KCNJ11 răspund de obicei slab la primul medicament folosit, iar cele din GLUD1 și HADH sunt sensibile la proteine.
• O singură variantă în ABCC8 sau KCNJ11, moștenită de la tată. La un copil care nu răspunde la acest medicament, sugerează o formă limitată la o zonă a pancreasului (formă focală). Conform ghidului internațional din 2024, leziunea se caută prin PET cu 18F-DOPA, iar operația care o îndepărtează are o rată mare de vindecare. Testarea părinților arată de la cine vine varianta.
• Negativ. Conform MedlinePlus, la aproximativ jumătate dintre copii cauza genetică rămâne necunoscută. Un rezultat negativ nu schimbă tratamentul și nu exclude o formă focală. Pasul următor îl stabilim împreună, la consultație.
• Variantă de semnificație incertă (VUS). Nu se știe încă dacă modificarea cauzează boala; testarea părinților și evoluția clinică ajută la clarificare.

Ce nu poate detecta

• Testul nu este potrivit pentru modificările apărute doar într-o tumoră (variante somatice), pentru demență, bolile psihiatrice sau bolile neurodegenerative care încep târziu și nici pentru probe recoltate în sarcină (prenatale).
• Nu vede fragmentele de cromozom care și-au schimbat locul (translocațiile), moștenirea doar a unei porțiuni de cromozom de la un singur părinte (disomia uniparentală parțială), semnele chimice care pornesc sau opresc genele (metilarea), schimbul de secvență între gene foarte asemănătoare (conversiile genice), variantele prezente în foarte puține celule (mozaicism sub 5%) și variantele prezente într-o mică parte din ADN-ul mitocondrial (heteroplasmie sub 5%).
• Nu vede secvențele scurte repetate de prea multe ori (expansiunile de repetiții); pentru ele se face un test țintit.
• Interpretarea se sprijină pe informațiile clinice și pe istoricul familial transmise: dacă acestea sunt incomplete sau greșite, și interpretarea poate fi.
• Pe măsură ce bazele de date cu variante cresc, o variantă raportată poate fi reclasificată.
• O variantă poate să nu fie recunoscută drept cauza bolii, pentru că funcția unor gene și efectul unor variante nu sunt încă bine cunoscute.

Ca orice exom, testul nu vede sigur:

• majoritatea variantelor din afara exonilor, de exemplu din regiunile care reglează genele;
• unele porțiuni lipsă sau în plus (deleții și duplicații), mai ales cele mici, de un singur exon;
• genele cu „copii” aproape identice în altă parte a genomului;
• de obicei, dacă și când vor apărea semnele sau cât de severe vor fi: aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie.

Cum se face

Proba poate fi un frotiu bucal (de pe interiorul obrazului), sânge, câteva picături de sânge uscate pe un card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat. Rezultatul este gata în aproximativ 20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențierea exomului prin secvențiere de nouă generație (NGS), după îmbogățirea exonilor genelor care codifică proteine și a ADN-ului mitocondrial; acoperire medie de cel puțin 100×, cu 99,7% din regiunile țintă acoperite de cel puțin 20 de ori; raportul cuprinde variantele legate de indicația pentru care s-a cerut testul
• Variante raportate: variante de un singur nucleotid (SNV), în toate genele care codifică proteine; mici inserții și deleții (indeluri), în toate genele care codifică proteine; deleții și duplicații mai mari (CNV), cu detecție limitată; anomalii cromozomiale: monosomii, trisomii, disomie uniparentală, triploidie; variante ale ADN-ului mitocondrial; variante necodante cunoscute ca producătoare de boală; mozaicism pentru variantele de un singur nucleotid, de la o fracție alelică de peste 5%
• Gene (11)

  • ABCC8
  • GCK
  • GLUD1
  • HADH
  • HNF1A
  • HNF4A
  • INSR
  • KCNJ11
  • PMM2
  • SLC16A1
  • SLC25A36
• Probă: frotiu bucal, sânge, picătură de sânge uscată pe card (DBS), salivă sau ADN deja extras într-un laborator calificat
• Durată: 20 de zile lucrătoare

Context clinic

• Primul medicament este diazoxidul. Lipsa de răspuns la diazoxid orientează spre formele din ABCC8 și KCNJ11, iar o singură variantă moștenită de la tată sugerează o formă focală (ghidul internațional din 2024).
• HNF4A și HNF1A: risc ulterior de diabet de tip MODY; frecvența urmăririi glicemiei se stabilește individual, cu medicul endocrinolog.