Pe scurt
Testul citește gena ATP7A prin secvențiere de nouă generație (NGS) și caută variantele mici care cauzează boala Menkes, sindromul cornului occipital (occipital horn syndrome) și o formă de atrofie musculară spinală legată de cromozomul X. Se adresează băieților și bărbaților cu semne ale acestor boli și femeilor din familia lor.
Ce analizează
Gena ATP7A conține instrucțiunile pentru o proteină care transportă cuprul în celule; fără ea, cuprul nu ajunge la enzimele care au nevoie de el. Gena se află pe cromozomul X: băieții au o singură copie, iar fetele două. De aceea, bolile apar aproape numai la băieți, iar femeile care poartă o variantă sunt, de obicei, sănătoase (purtătoare).
Secvențierea găsește variantele mici: schimbarea unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme) și fragmentele mici lipsă sau în plus. Conform GeneReviews, astfel de variante se găsesc la aproximativ 80% dintre persoanele cu o variantă care cauzează boala; restul sunt deleții sau duplicații, căutate printr-un test separat.
Pentru cine este
- Sugar băiat care, după primele 2–3 luni în care a părut sănătos, are tonus muscular scăzut, convulsii sau pierde achizițiile, mai ales cu părul scurt, aspru și răsucit ori cu cuprul scăzut la analize.
- Copil sau adolescent cu piele și articulații foarte laxe, vase de sânge sinuoase sau mici excrescențe osoase la ceafă (coarne occipitale).
- Adolescent sau adult cu slăbiciune și subțierea mușchilor de la mâini și picioare, mai ales când boala apare la bărbați pe linia mamei.
- Mama, sora sau mătușa pe linia mamei a unui băiat afectat, când varianta lui nu este cunoscută.
Ce poate arăta rezultatul
- Pozitiv la un băiat: o variantă care cauzează sau probabil cauzează boala (patogenă sau probabil patogenă) confirmă diagnosticul acestei afecțiuni genetice. Tipul variantei poate da indicii despre formă, fără să prezică exact evoluția.
- Pozitiv la o femeie: înseamnă, de obicei, statut de purtătoare. La fiecare sarcină, o purtătoare transmite varianta cu o șansă de 50%: un fiu care o moștenește are boala, iar o fiică devine purtătoare. Rar, o femeie are ea însăși semne ale bolii.
- Negativ: nu exclude o porțiune lipsă sau în plus din genă (deleție sau duplicație), pe care secvențierea genei nu o vede întotdeauna. Dacă suspiciunea de cauză genetică rămâne, pasul pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS), care vede și aceste modificări.
- Variantă cu semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect; nu confirmă și nu exclude diagnosticul. Analizele legate de metabolismul cuprului și testarea mamei pot ajuta la clarificarea ei.
Ce nu poate detecta
Secvențierea nu vede:
- delețiile și duplicațiile de exoni;
- unele variante aflate adânc în porțiunile dintre exoni (introni), greu de detectat prin testele obișnuite;
- rearanjamentele echilibrate, cum este o translocație între cromozomul X și alt cromozom;
- de obicei, modificările prezente doar într-o mică parte dintre celule (mozaicism de nivel scăzut);
- variantele din alte gene.
Cum se face
Proba este de sânge, recoltată într-un centru partener (la copii ajunge 1 ml); se pot folosi și ADN extras, un frotiu bucal sau salivă. Rezultatul vine, de obicei, în 43 de zile lucrătoare de la sosirea probei în laborator. Consultația de genetică medicală dinainte de test costă 420 de lei, se plătește după consultație și se scade din prețul testului; consultația de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.
Pentru medici
- Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS)
- Variante raportate: variante de secvență (mutații) în gena ATP7A
- Gene (1)
- ATP7A
- Probă: sânge periferic recoltat pe EDTA, cel puțin 3 ml (cel puțin 1 ml la copii); se acceptă și ADN extras (cel puțin 20 µl, la 50 ng/µl), frotiu bucal sau salivă (după instrucțiunile kitului)
- Durată: 43 de zile lucrătoare
Context clinic
- Strategia de testare (GeneReviews): secvențierea ATP7A întâi (variante la aproximativ 80% dintre probanzi), apoi analiza țintită a delețiilor și duplicațiilor dacă nu se găsește nicio variantă (aproximativ 20%, HT-0631). În practica noastră, după o secvențiere negativă urmează de obicei WGS, care vede și delețiile și duplicațiile. Variantele intronice profunde pot scăpa testelor comerciale. La femeile cu risc: testul țintit pentru varianta familială (HT-0318); fără ea și fără un bărbat afectat disponibil, secvențiere, apoi deleții și duplicații.
- Corelații genotip–fenotip (GeneReviews): fenotipul urmează activitatea reziduală a ATPazei. Formele ușoare de Menkes și OHS se asociază adesea cu variante de splicing care modifică, fără să abolească, splicingul corect („leaky”); neuropatia motorie distală (atrofia musculară spinală distală X-linkată tip 3) se asociază cu variante missense unice, în sau lângă fața luminală a proteinei.
- Cuprul seric și ceruloplasmina sunt scăzute în boala Menkes și în OHS și normale în neuropatia motorie distală; sub vârsta de 8 săptămâni nu sunt de încredere, fiind fiziologic scăzute. Catecolii plasmatici (deficit de dopamin-beta-hidroxilază) sunt anormali la orice vârstă în Menkes și OHS; studiile biochimice ajută când rezultatul molecular e ambiguu, dar nu identifică sigur purtătoarele.
- Tratament: histidinat de cupru subcutanat, ideal în primele 4 săptămâni de viață (vârstă corectată pentru prematuritate); crește adesea supraviețuirea și îmbunătățește evoluția neurologică, iar tipul variantei influențează parțial răspunsul (GeneReviews). În OHS nu există încă dovezi de beneficiu clinic.
- Rude: băieții cu risc se testează pentru varianta familială înainte de vârsta de 10 zile; testarea mamei unui băiat afectat se recomandă pentru statut și riscul de recurență. Aproximativ o treime dintre băieții afectați sunt cazuri simplex; mozaicismul germinal matern e posibil (GeneReviews).
- Diagnostic diferențial (GeneReviews): Menkes – deficitul de biotinidază, acidurii organice, aminoacidopatii, boli mitocondriale; OHS – cutis laxa legată de FBLN5, ELN, EFEMP2 (panelul HT-0490 include ATP7A); neuropatia motorie distală – alte forme de boală Charcot-Marie-Tooth (panelul HT-0556 include ATP7A).
Întrebări frecvente
Există tratament pentru boala Menkes?
Pentru boala Menkes există un tratament care aduce cuprul în organism, prin injecții sub piele. Conform GeneReviews, început în primele 4 săptămâni de viață, el crește adesea supraviețuirea și ajută dezvoltarea. De aceea, într-o familie cu o variantă cunoscută, testarea unui băiat care urmează să se nască merită planificată la consultație încă din sarcină.
Fratele meu are boala Menkes. Pot fi purtătoare?
Dacă mama voastră este purtătoare, ai o șansă de 50% să fii și tu; dacă varianta a apărut pentru prima dată la fratele tău (de novo), riscul tău este mic. Când varianta lui este cunoscută, ajunge un test țintit pentru ea; altfel se citește gena ATP7A. Conform GeneReviews, analizele de sânge pentru cupru nu arată sigur dacă o femeie este purtătoare. Testul merită făcut înainte de o sarcină.
Teste înrudite
Alte teste din aceeași subgrupă
- Analiza delețiilor și duplicațiilor genei GBA (boala Gaucher)
- Analiza genei GAA (boala Pompe)
- Panel genetic pentru acidemie metilmalonică izolată
- Panel genetic pentru adrenoleucodistrofie și boli de biogeneză peroxizomală cu VLCFA crescuți, 20 de gene
- Panel genetic pentru alte boli peroxizomale
- Panel genetic pentru boli de stocare a metalelor, 10 gene
- Panel genetic pentru boli de stocare lizozomală
- Panel genetic pentru boli metabolice ereditare
- Panel genetic pentru boli metabolice prin acumulare de substanțe toxice, 69 de gene
- Panel genetic pentru boli metabolice prin deficit energetic, 53 de gene
- Panel genetic pentru defecte ale sintezei sau catabolismului moleculelor complexe, 202 gene
- Panel genetic pentru deficitul cerebral de creatină
- Panel genetic pentru deficitul de cofactor molibden
- Panel genetic pentru encefalopatia glicinică și hiperglicinemie
- Panel genetic pentru glicogenoze
- Panel genetic pentru hemocromatoză cu debut precoce și supraîncărcare primară cu fier
- Panel genetic pentru hiperinsulinism congenital nesindromic
- Panel genetic pentru keratopatii metabolice, 16 gene
- Panel genetic pentru leucinoză (boala urinei cu miros de sirop de arțar)
- Panel genetic pentru porfirii
- Panel genetic pentru spectrul sindromului Zellweger
- Panel genetic pentru tulburări ale ciclului ureei și hiperamoniemii
- Panel genetic pentru tulburări ale metabolismului intracelular al cobalaminei
- Panel genetic pentru tulburări congenitale de glicozilare (CDG)
- Panel genetic pentru tulburări de oxidare a acizilor grași
- Secvențierea genei GBA (boala Gaucher)
Surse
- GeneReviews: ATP7A-Related Copper Transport Disorders (Kaler SG, DiStasio AT, actualizare din aprilie 2021), https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1413/
- ACMG/AMP, Richards S et al.: Standards and guidelines for the interpretation of sequence variants, Genet Med 2015;17(5):405-424, https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4544753/
