Screening genetic de purtător extins, variante patogene cunoscute, un partener

Pe scurt

Screening genetic de purtător pentru o persoană: testul caută automat, în peste 300 de gene, modificările deja cunoscute drept cauzatoare de boală (variante patogene descrise în baza de date ClinVar), asociate cu boli autozomal recesive și cu boli legate de cromozomul X. Se adresează, de exemplu, persoanelor care plănuiesc o sarcină și donatorilor de ovocite sau de spermă.

Ce analizează

Fiecare genă există în două copii, câte una de la fiecare părinte. Un purtător are o copie modificată și una funcțională, de aceea este, de regulă, sănătos. Într-o boală recesivă, copilul este afectat doar dacă moștenește câte o copie modificată de la fiecare părinte. Testul caută astfel de variante în genele incluse; unele screeninguri cuprind și boli legate de cromozomul X, pe care o femeie purtătoare le poate transmite fiilor ei.

Ce raportează:

• variante deja descrise în baza de date ClinVar ca fiind cauzatoare sau probabil cauzatoare de boală (patogene și probabil patogene)
• schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme, SNV) și fragmente de ADN lipsă sau în plus (deleții sau duplicații, CNV)
• secvențele de trei „litere” repetate de prea multe ori (expansiunile de triplete) din genele FMR1 (sindromul X fragil) și FXN (ataxia Friedreich)
• lipsa genei SMN1 (deleție), legată de atrofia musculară spinală, inclusiv la purtătorii cu două copii ale genei pe un cromozom și niciuna pe celălalt (2+0)
• anumite variante din genele care au „copii” aproape identice în altă parte a genomului (pseudogene), adică CYP21A2 și genele talasemiei (HBA1, HBA2 și HBB), precum și porțiunile inversate (inversiunile) din gena F8

Pentru cine este

Testul pentru un partener îți arată întâi statutul tău de purtător, pentru principalele variante cunoscute. E potrivit pentru donatorii de ovocite sau de spermă și pentru cine vrea să afle mai întâi propriul rezultat, înaintea partenerului. Dacă ești purtător, riscul pentru copii se poate estima abia după ce se testează și partenerul.

• persoană care plănuiește o sarcină și vrea să afle întâi propriul statut, fără presiunea timpului
• donatori de ovocite sau de spermă, testați la cererea unei bănci de gameți sau a unei clinici de reproducere
• persoană care va folosi ovocite sau spermă de la donator, pentru alegerea unui donator potrivit

Ce poate arăta rezultatul

• Negativ: riscul de a fi purtător pentru bolile analizate scade, dar nu dispare; medicul genetician îți explică, la consultație, cât rămâne (riscul rezidual).
• Purtător: urmează testarea partenerului, dacă nu a fost testat; conform ACMG, aceasta cuprinde analiza completă a genei găsite la tine. Pentru unele boli, statutul de purtător contează și pentru propria sănătate: de exemplu, unele femei cu o creștere moderată a secvenței repetate din gena FMR1 (premutație) au un risc crescut ca ovarele să-și oprească funcția devreme (insuficiență ovariană prematură).
• Amândoi purtători pentru aceeași genă: la fiecare sarcină, riscul ca un copil să fie afectat este de 25%. Medicul genetician vă explică opțiunile; conform ACMG, ele includ fertilizarea in vitro cu testarea genetică a embrionilor, folosirea gameților sau a embrionilor de la donator, adopția sau decizia de a nu avea copii. Opțiunile din timpul unei sarcini le discutați cu medicul obstetrician. Decizia vă aparține.
• Purtătoare pentru o boală legată de cromozomul X: riscul pentru copii nu depinde de partener, pentru că este suficient ca mama să poarte modificarea; medicul genetician îți explică ce înseamnă pentru o sarcină.
• Variante de semnificație incertă (VUS): variantele despre care nu se știe încă dacă au vreun efect; de regulă, nu se raportează.

Ce nu poate detecta

• Testul caută doar variantele deja descrise drept cauzatoare de boală (patogene), adică principalele mutații cunoscute, nu orice variantă din genele respective.
• Se raportează doar variantele care cauzează sau probabil cauzează boala (patogene și probabil patogene).
• La gena SMN1 nu se detectează schimbările unei singure „litere” (variantele punctiforme), pentru că secvența ei seamănă foarte mult cu a altei gene (omologie mare).

Ca orice screening de purtător, testul nu acoperă:

• bolile care nu sunt incluse în test: niciun screening nu le acoperă pe toate;
• variantele apărute pentru prima dată la copil (de novo) și modificările cromozomilor la făt (anomaliile cromozomiale);
• bolile care pot apărea chiar și cu o singură copie modificată a genei (bolile dominante) și predispoziția la cancer, pentru care screeningul nu este gândit.

Cum se face

Proba este de sânge sau de salivă, recoltată cu kitul dedicat; proba de sânge trebuie să ajungă la laborator în cel mult 120 de ore de la recoltare. Rezultatul este gata în aproximativ 20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențierea unui exom clinic (6.000 de gene), urmată de analiza automată, în peste 300 de gene, a variantelor deja descrise ca patogene; tehnici suplimentare pentru genele mai complexe: PCR specific (tp-PCR) pentru expansiunile de triplete din FMR1 și FXN, confirmarea prin MLPA a CNV din SMN1 și instrumente dedicate pentru genele cu pseudogene
• Variante raportate: variante patogene și probabil patogene deja descrise ca producând boală în baza de date ClinVar; variante punctiforme (SNV) și deleții sau duplicații (CNV); expansiunile de triplete din genele FMR1 (sindromul X fragil) și FXN (ataxia Friedreich); deleții ale genei SMN1 (atrofia musculară spinală), inclusiv purtătorii cu două copii ale genei pe un cromozom și niciuna pe celălalt (2+0); anumite variante în gene cu pseudogene (CYP21A2, genele talasemiei HBA1, HBA2 și HBB) și inversiuni în gena F8
• Probă: sânge sau salivă recoltate cu kitul laboratorului (proba de sânge trebuie să ajungă la laborator în cel mult 120 de ore de la recoltare)
• Durată: 20 de zile lucrătoare