Sari la conținut

Cookie-uri și confidențialitate

Folosim cookie‑uri pentru funcționarea site‑ului și, cu acordul tău, pentru statistici și reclame. Detalii

Helixomic

Atrofia musculară spinală (SMA): cauze, tipuri și testare genetică

Publicat
Actualizat
Actualizat la
Timp de citire
13 min de citit

Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

O fată într-un scaun rulant ușor și fratele ei se întrec pe o alee de parc, într-o zi însorită de toamnă

Poate că medicul a pomenit atrofia musculară spinală la copilul tău, ai aflat că ești purtător sau boala e cunoscută în familie.

Pe scurt: ce este atrofia musculară spinală

Atrofia musculară spinală (SMA) este o boală genetică în care celulele nervoase din măduva spinării care comandă mișcarea (neuronii motori) se pierd treptat, iar mușchii slăbesc și se subțiază. Se mai numește amiotrofie spinală, cu prescurtarea AMS. De cele mai multe ori, cauza este lipsa genei SMN1 de pe ambii cromozomi 5, iar diagnosticul se confirmă printr-un test genetic care numără copiile acestei gene. Boala se transmite recesiv: purtătorii nu au simptome, iar doi părinți purtători au un risc de aproximativ 25% la fiecare sarcină. Conform standardelor internaționale de îngrijire din 2018, apare la aproximativ 1 din 11.000 de nou-născuți. Tratamentele de azi țintesc mecanismul bolii: nu o vindecă, dar sunt mai eficiente când încep înainte de simptome. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre bolile neurologice și neuromusculare.

Cauza genetică: genele SMN1 și SMN2

Gena SMN1 și exonul 7

Gena SMN1, de pe cromozomul 5, produce o proteină de care au nevoie neuronii motori din măduva spinării. Cei mai mulți oameni au câte o copie a genei pe fiecare cromozom 5. În cele mai multe cazuri de atrofie musculară spinală (SMA), porțiunea numită exonul 7 lipsește din ambele copii ale genei SMN1. Conform GeneReviews, analiza numărului de copii găsește 95–98% dintre modificările care cauzează boala; la 2–5% dintre pacienți, o copie lipsește, iar cealaltă are o variantă patogenă mică în interiorul genei, de exemplu schimbarea unei singure nucleotide („litere”) din ADN (variantă punctiformă).

Ce înseamnă numărul de copii ale genei SMN2

Alături de SMN1 se află gena SMN2, aproape identică, care produce doar puțină proteină funcțională. Numărul ei de copii diferă de la om la om: când sunt mai multe, boala are adesea o formă mai ușoară. Numărul ajută la estimarea severității, fără să o poată prezice exact.

Conform consensului din 2023 al Centrului Neuromuscular European (ENMC), raportul ar trebui să spună metoda folosită și numărul exact de copii SMN2. Poți citi mai multe detalii în articolul despre cum se citește raportul unui test genetic.

Cum se moștenește atrofia musculară spinală

Boala se transmite autozomal recesiv: un copil este afectat când moștenește de la fiecare părinte câte o copie nefuncțională a genei. Astfel, boala poate rămâne ascunsă generații la rând, până când doi purtători au un copil.

Când ambii părinți sunt purtători, la fiecare sarcină copilul are aproximativ 25% șanse să fie afectat, 50% să fie purtător fără simptome și 25% să nu fie nici afectat, nici purtător. Conform GeneReviews, la aproximativ 2% dintre pacienți, o variantă patogenă a genei SMN1 a apărut pentru prima dată la persoana afectată (de novo), iar atunci doar un părinte este purtător.

Tipurile de atrofie musculară spinală și primele semne

Tipurile de atrofie musculară spinală (SMA) se stabilesc după vârsta la care apar semnele și după mișcările pe care copilul ajunge să le facă fără un tratament specific. Boala este însă un continuum, fără granițe clare între tipuri.

Conform GeneReviews, speranța de viață fără un tratament specific diferă după tip: copiii cu tipul 0 trec rareori de vârsta de 6 luni. În tipul 1, studiile au arătat o supraviețuire mediană de 24 de luni, iar studii mai recente o mediană de 8–13,5 luni până la deces sau până la ventilație mai mult de 16 ore pe zi. În tipul 2, speranța de viață nu se cunoaște cu certitudine; într-un studiu din Germania și Polonia, 68% dintre persoane erau în viață la 25 de ani. În tipul 3 nu a diferit de cea a populației generale, iar în tipul 4 este normală. Tratamentele de azi schimbă această evoluție, în tipul 1 mai ales când încep înainte de simptome.

La sugar: tipurile 0 și 1

Tipul 0 începe înainte de naștere, iar copilul se naște cu slăbiciune severă, tonus scăzut și greutăți la respirație.

Tipul 1 apare, conform recomandărilor de diagnostic din 2024, la aproximativ 60% dintre copiii născuți cu SMA, cu slăbiciune în primele 6 luni. Bebelușul are un tonus scăzut („e moale”), iar slăbiciunea e mai mare la picioare decât la brațe. Poate câștiga controlul capului și rostogolirea, dar le pierde repede (regres al achizițiilor motrice), iar fără un tratament specific nu ajunge să stea singur în șezut. Apar greutăți la supt sau la înghițit, tusea e slabă, iar respirația devine „cu burta”. La cei mai mulți se văd mișcări fine ale limbii (fasciculații).

La copil: tipurile 2 și 3

Tipul 2 începe între 6 și 18 luni: copilul ajunge să stea în șezut când e așezat, dar, fără un tratament specific, nu merge singur. Pe măsură ce boala avansează, curbarea coloanei (scolioza) este frecventă.

Tipul 3 începe de obicei după 18 luni: copilul merge singur, dar poate cădea mai des sau urca greu scările. Fără un tratament specific, marea majoritate pierd mersul cu timpul. În ambele tipuri, gândirea este normală.

La adult: formele mai ușoare

Tipul 4 apare de obicei în a doua sau a treia decadă de viață. Slăbiciunea cuprinde mai ales umerii, brațele și coapsele. Seamănă cu tipul 3, dar este mai ușor, și este cea mai rară formă.

Semnele care cer ajutor medical rapid

Dacă bebelușul tău are un tonus scăzut, e slab sau pierde mișcări pe care le făcea, merită să mergi cât mai curând la medicul pediatru sau la neurologul pediatru, pentru că SMA trebuie recunoscută urgent. Testul genetic îl poate cere și neurologul; consultația de genetică vine alături, nu înainte.

Dacă un sugar respiră greu ori nu se mai poate hrăni, cere ajutor medical imediat, la urgențe. La persoanele cu SMA, respirația se poate agrava brusc, de exemplu la o infecție. Într-o boală acută, hidratarea este esențială, iar postul prelungit trebuie evitat, mai ales la sugar.

Abonează-te pentru a beneficia de expertiza dr. Anca Neacșu direct în inboxul tău.

Îți vom trimite săptămânal informații despre sănătate și longevitate susținute de cercetări medicale de încredere și verificate de dr. Anca Neacșu.

Cum se pune diagnosticul de atrofie musculară spinală

Conform standardelor internaționale de îngrijire, analiza genelor SMN1 și SMN2 este foarte fiabilă și este prima investigație când tabloul clinic este tipic pentru atrofia musculară spinală (SMA); atunci nu e nevoie de biopsie musculară.

Diagnosticul prenatal

În sarcină, testarea este posibilă când riscul e cunoscut: boala a fost confirmată genetic la o rudă sau ambii părinți sunt purtători. Testul prenatal neinvaziv (NIPT) nu pune diagnosticul de SMA la făt: analiza care se poate adăuga la el caută variante în gena SMN1 la mamă, adică arată dacă ea este purtătoare.

Pentru diagnostic, proba se obține prin biopsie de vilozități coriale sau prin amniocenteză, care se oferă de la 16 săptămâni, iar pe ea se numără copiile genei SMN1. Poți citi mai multe detalii în articolul NIPT sau amniocenteză?

Diagnosticul după naștere: screeningul neonatal

Screeningul neonatal caută, în picături de sânge de la nou-născut, în principal lipsa obișnuită a genei SMN1, așa că un copil cu o variantă punctiformă pe una dintre copii poate să nu fie găsit. În 2024, screeningul național al nou-născuților din România nu cuprindea SMA. Din august 2022 există un program pilot, care până în iulie 2025 a cuprins 28 de maternități din București și din 10 județe, cu acordul scris al părinților.

Un rezultat pozitiv se confirmă printr-un test genetic, care stabilește și numărul de copii SMN2.

Testul genetic la copilul sau adultul cu simptome

Când semnele sugerează SMA, primul test este analiza delețiilor și duplicațiilor genei SMN1: dintr-o probă de sânge se numără copiile exonului 7, printr-o metodă de numărare a copiilor (de exemplu MLPA). Dacă nu există nicio copie a exonului 7, la o persoană cu simptome rezultatul confirmă diagnosticul de SMA.

Dacă testul genei SMN1 nu confirmă boala

O singură copie SMN1 la cineva cu semne de SMA poate ascunde o variantă punctiformă pe cealaltă copie, care se caută prin secvențierea genei. Cu două copii SMN1, sau când secvențierea nu găsește o variantă pe cealaltă copie, medicul ia în calcul alte diagnostice: forme de atrofie musculară spinală cauzate de alte gene sau alte boli neuromusculare, de exemplu unele distrofii musculare.

Pasul următor poate fi panelul genetic pentru atrofii musculare spinale, în etape, care continuă cu 28 de gene ale formelor mai rare, sau secvențierea întregului genom (WGS). Testul îl alegem împreună la consultație.

Ce nu poate arăta testul

Numărarea copiilor nu vede variantele punctiforme din gena SMN1, iar un rezultat negativ nu exclude o boală a neuronului motor. Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.

De ce contează timpul: tratamentele de azi

Tratamentele care țintesc cauza bolii

În atrofia musculară spinală (SMA), tratamentele care țintesc mecanismul bolii pot preveni sau încetini unele manifestări, dar nu pot reface neuronii motori deja pierduți. Sunt mai eficiente când încep înainte de simptome.

Conform GeneReviews, sunt disponibile trei astfel de tratamente; toate sunt autorizate și în Uniunea Europeană. Nusinersen, injectat în lichidul din jurul măduvei spinării, și risdiplam, luat pe gură o dată pe zi, acționează asupra genei SMN2. Onasemnogen abeparvovec este o terapie genică: aduce o copie funcțională a genei SMN1 și se administrează o singură dată. Efectele pe termen lung nu sunt cunoscute încă.

Alegerea tratamentului și momentul lui le decide medicul neurolog, împreună cu familia. Numărul de copii SMN2 este, în prezent, unul dintre principalii factori ai deciziei.

Îngrijirea în echipă nu așteaptă

Abordarea în echipă este elementul-cheie al îngrijirii și o coordonează de obicei neurologul sau neurologul pediatru.

Îngrijirea de sprijin, făcută din timp, este esențială mai ales în formele severe și la cei care nu primesc un tratament specific: kinetoterapia și sprijinul pentru respirație și alimentație nu așteaptă un rezultat genetic.

Screeningul de purtător pentru atrofia musculară spinală

Cine poate face testul și când

Conform Colegiului American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG), screeningul de purtător, care cuprinde și atrofia musculară spinală (SMA), se oferă tuturor gravidelor și celor care plănuiesc o sarcină. Momentul ideal este înainte de sarcină; în sarcină, se oferă testarea partenerului în același timp.

În practica noastră, screeningul se alege după istoricul cuplului și după alegerea partenerilor: de obicei un panel extins sau o testare bazată pe secvențierea exomului (WES) sau a genomului (WGS), cu tehnici suplimentare pentru sindromul X fragil, distrofia musculară Duchenne și SMA. Variantele sunt screeningul de purtător, screeningul dedicat SMA și, la testul prenatal neinvaziv (NIPT), analiza de purtătoare pentru fibroza chistică și SMA. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testele de carrier screening.

Ce poate arăta rezultatul

Cu o singură copie SMN1, ești purtător, iar pasul următor este testarea partenerului, dacă nu a fost testat. Cu două copii sau mai multe, riscul de a fi purtător scade mult, dar nu dispare.

Limitele: purtătorii „2+0” și riscul rezidual

Unii purtători au două copii SMN1 pe același cromozom și niciuna pe celălalt („2+0”), iar testul care numără copiile îi arată ca nepurtători. Conform GeneReviews, aproximativ 4% dintre purtători au această configurație. Unele screeninguri o caută, de exemplu screeningul pe 309 gene și screeningul variantelor patogene cunoscute.

Ca la cele mai multe teste de purtător, după un rezultat favorabil rămâne un risc mic (risc rezidual). Cât este în cazul tău îți explică medicul la consultație.

Dacă amândoi partenerii sunt purtători

Atunci medicul genetician vă explică riscul transmiterii și testele prenatale potrivite. Conform ACMG, opțiunile includ fertilizarea in vitro cu testarea genetică a embrionilor (PGT), folosirea gameților sau a embrionilor de la donator, adopția sau decizia de a nu avea copii. Testarea embrionilor o discutați cu medicul de fertilitate, iar sarcina, inclusiv un diagnostic prenatal, cu medicul obstetrician. Decizia vă aparține.

Familia: părinții, frații și rudele

Părinții și frații unui copil cu SMA

Când un copil are atrofie musculară spinală (SMA) confirmată genetic, părinților li se recomandă să își afle statutul de purtător: aproximativ 98% dintre părinți sunt purtători, iar riscul la fiecare sarcină următoare este de aproximativ 25%. Pe frații mai mici, aparent fără semne, este potrivit să îi testați cât mai devreme, ca tratamentul să poată începe prompt la cei care au moștenit boala.

Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie; altfel, testarea pentru o boală care apare la vârsta adultă și cea a statutului de purtător se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur. Pentru un copil, de obicei recomandăm consultația față în față.

Rudele adulte și partenerii lor

Frații și surorile părinților unui copil cu SMA au un risc de 50% de a fi purtători. Pot afla printr-un test țintit: numărarea copiilor genei SMN1, când în familie este o deleție, sau analiza Sanger, care citește doar locul din ADN în care se află varianta găsită deja la o rudă. Decizia de a face testul îți aparține și o poți amâna oricând. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea genetică în cascadă.

Un adult cu SMA care plănuiește o sarcină

Copiii unei persoane cu SMA sunt toți purtători. Riscul ca un copil să fie afectat depinde de partener: medicul îi oferă testul de purtător, ideal înainte de sarcină.

La o femeie cu SMA, conform GeneReviews, se recomandă o evaluare a funcției respiratorii înainte de sarcină și urmărire frecventă pe parcursul ei, iar risdiplam trebuie evitat în sarcină. Sarcina se planifică și cu medicul neurolog. Medicul curant decide orice modificare de tratament.

Următorul pas: ai un rezultat SMN1, SMA în familie sau vrei să afli dacă ești purtător? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician îți explică semnificația rezultatului, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii, cine din familie se poate testa și ce opțiuni aveți pentru o sarcină. Testele de bază sunt analiza genei SMN1 și screeningul de purtător pentru SMA. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.

De citit și: Când mergi la medicul genetician: ghid pentru pacienți și medici

Referințe

  1. Mercuri E, Finkel RS, Muntoni F, et al. Diagnosis and management of spinal muscular atrophy: Part 1: Recommendations for diagnosis, rehabilitation, orthopedic and nutritional care. Neuromuscul Disord. 2018;28(2):103-115. https://doi.org/10.1016/j.nmd.2017.11.005
  2. Finkel RS, Mercuri E, Meyer OH, et al. Diagnosis and management of spinal muscular atrophy: Part 2: Pulmonary and acute care; medications, supplements and immunizations; other organ systems; and ethics. Neuromuscul Disord. 2018;28(3):197-207. https://doi.org/10.1016/j.nmd.2017.11.004
  3. Prior TW, Leach ME, Finanger EL. Spinal Muscular Atrophy. GeneReviews. 2000, revizuit 2026. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1352/
  4. Schroth M, Deans J, Arya K, et al. Spinal Muscular Atrophy Update in Best Practices: Recommendations for Diagnosis Considerations. Neurol Clin Pract. 2024;14(4):e200310. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11195435/
  5. Abiusi E, Costa-Roger M, Bertini ES, et al. 270th ENMC International Workshop: Consensus for SMN2 genetic analysis in SMA patients. Neuromuscul Disord. 2024;34:114-122. https://doi.org/10.1016/j.nmd.2023.12.008
  6. Gregg AR, Aarabi M, Klugman S, et al. Screening for autosomal recessive and X-linked conditions during pregnancy and preconception: a practice resource of the American College of Medical Genetics and Genomics (ACMG). Genet Med. 2021;23(10):1793-1806. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8488021/
  7. Henneman L, Borry P, Chokoshvili D, et al. Responsible implementation of expanded carrier screening. Eur J Hum Genet. 2016;24(6):e1-e12. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC4867464/
  8. European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors: recommendations of the European Society of Human Genetics. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/
  9. Leanca MC, Onose G, Nicolae G, et al. Neonatal Genetic Screening Results for Spinal Muscular Atrophy in Romania: Insights from a 3-Years Pilot Program. Int J Neonatal Screen. 2026;12(1):6. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12957999/

Întrebări frecvente

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. Nu găsești ce cauți? Contactează-ne – îți răspundem cu plăcere.

Atrofia musculară spinală se vindecă?

În prezent nu există un tratament care să vindece atrofia musculară spinală (SMA). Tratamentele de azi pot preveni sau încetini unele manifestări și sunt mai eficiente când încep înainte de simptome, dar nu pot reface neuronii motori deja pierduți.

Bebelușul meu a fost testat la naștere pentru atrofia musculară spinală?

Prin programul pilot, doar dacă s-a născut într-una dintre maternitățile lui și părinții și-au dat acordul scris; în 2024, screeningul național al nou-născuților din România nu cuprindea SMA. Dacă bebelușul are semne, primul pas este medicul pediatru, oricare ar fi rezultatul screeningului.

Am făcut un exom sau un genom. A fost verificată și atrofia musculară spinală?

Nu întotdeauna, pentru că genele SMN1 și SMN2 sunt aproape identice, iar multe teste de secvențiere nu le pot deosebi. De aceea, copiile SMN1 se numără, de obicei, printr-o metodă dedicată, cum este MLPA. Poți citi mai multe detalii în articolul despre un rezultat negativ la exom sau genom.

Sunt purtător de SMA. Pot avea un copil bolnav?

De regulă, doar dacă și partenerul tău este purtător. În acest caz, la fiecare sarcină, șansa unui copil afectat este de 25%. Un test care doar numără copiile nu îi arată pe purtătorii „2+0”, așa că, după un rezultat normal al partenerului, riscul ca el să fie purtător scade mult, dar nu dispare. Testarea partenerului și opțiunile pentru o sarcină le discutăm la consultație.

Când merită o consultație de genetică medicală?

Merită la un rezultat SMN1 sau SMN2, la SMA în familie, la un rezultat de purtător sau când suspiciunea rămâne după un test normal. Consultațiile le fac medicii din echipa de genetică medicală Helixomic, fondată de dr. Anca Neacșu. Se fac online, din țară sau din străinătate, ori față în față, la Clinica Luna din București.

Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial al pacientului, iar la consultația față în față medicul îl și examinează clinic. În urma evaluării, medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic. Diagnosticul clinic și tratamentul SMA rămân la medicul neurolog.

Ai nevoie de o consultație genetică?

Programează o discuție cu dr. Anca Neacșu pentru a înțelege ce test genetic se potrivește nevoilor tale.