Sari la conținut

Cookie-uri și confidențialitate

Folosim cookie‑uri pentru funcționarea site‑ului și, cu acordul tău, pentru statistici și reclame. Detalii

Helixomic

Boli renale ereditare: boala polichistică renală, sindromul Alport și testarea genetică

Publicat
Actualizat
Actualizat la
Timp de citire
14 min de citit

Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

O femeie citește o carte într-un fotoliu de dializă, iar fiul ei stă lângă ea cu două pahare de cafea

Ai chisturi pe rinichi, o rudă face dializă sau medicul nefrolog ți-a spus că boala ta de rinichi ar putea fi moștenită?

Pe scurt: bolile renale ereditare

Bolile renale ereditare sunt boli de rinichi cauzate de variante într-o singură genă sau, uneori, de o porțiune de ADN lipsă sau în plus, cu care persoana s-a născut. Cea mai frecventă este boala polichistică renală autozomal dominantă, care apare, conform GeneReviews, la aproximativ 1 din 1.000 de nou-născuți. Sindromul Alport e mai rar și afectează, pe lângă rinichi, auzul și ochii.

Multe se transmit dominant, de la un singur părinte afectat. La adulți, boala polichistică se diagnostichează adesea prin ecografie sau RMN, iar testul genetic ajută când imagistica e neclară sau familia nu are cazuri cunoscute, înaintea unei sarcini sau a donării unui rinichi, pentru a exclude boala la donator. Un diagnostic genetic orientează tratamentul și supravegherea și arată ce rude pot face testul țintit, care caută doar varianta găsită în familie. Tratamentul rămâne la medicul nefrolog. Poți citi mai multe detalii pe pagina despre bolile genetice rare.

Ce sunt bolile renale ereditare

Rinichiul filtrează sângele prin glomeruli, niște ghemuri de vase fine, apoi tubii recuperează ce e util. O modificare genetică poate atinge oricare dintre aceste etape, încă din viața intrauterină sau abia la vârsta adultă.

Semnele care pot ține de o cauză genetică

O boală renală ereditară poate fi luată în calcul, de exemplu, la:

  • o boală cronică de rinichi fără o cauză clară, la un copil sau la un adult tânăr
  • mai multe rude cu boală de rinichi, dializă sau transplant
  • chisturi multiple în rinichi
  • sânge în urină (hematurie) persistent, mai ales cu pierdere de auz
  • multe proteine în urină care nu răspund la cortizon
  • o malformație a rinichilor, tulburări ale sărurilor din sânge sau calculi renali repetați la un copil

Cât de des are boala cronică de rinichi o cauză genetică

Conform recomandărilor europene din 2022, testele genetice bazate pe secvențiere găsesc o cauză genetică la aproximativ 30% dintre copiii și la 6–30% dintre adulții cu boală cronică de rinichi testați.

Cum se moștenesc: dominant, recesiv sau legat de cromozomul X

  • Dominant: fiecare copil al unei persoane afectate are o șansă de 50% să moștenească varianta.
  • Recesiv: părinții sunt de regulă purtători sănătoși, iar la fiecare sarcină riscul unui copil afectat este de 25%.
  • Legat de cromozomul X: la bărbați boala e de obicei mai severă, iar la femei evoluția e variabilă, ca în sindromul Alport.

Lipsa altor cazuri în familie nu exclude o boală ereditară: conform GeneReviews, în boala polichistică dominantă, la 10–20% dintre persoane varianta a apărut pentru prima dată la ele (de novo).

Boala polichistică renală

În boala polichistică renală, în ambii rinichi apar multe pungi cu lichid (chisturi).

Forma autozomal dominantă (ADPKD)

Boala polichistică renală autozomal dominantă (ADPKD) se manifestă de obicei la vârsta adultă, cu tensiune mare de la o vârstă tânără, dureri de rinichi și scăderea treptată a funcției renale. Conform GeneReviews, aproximativ jumătate dintre persoanele cu ADPKD ajung până la 60 de ani la insuficiență renală, când e nevoie de dializă sau de transplant. Pot apărea și chisturi în ficat, iar riscul de anevrisme ale vaselor din creier e mai mare: o durere de cap foarte puternică, apărută brusc, care ajunge la maximum în câteva secunde sau într-un minut, cere ajutor medical imediat. Cauza e de obicei o variantă în gena PKD1 sau PKD2, iar în formele legate de PKD2 rinichii se măresc mai puțin și mai târziu.

Forma autozomal recesivă (ARPKD), la copil

Boala polichistică renală autozomal recesivă (ARPKD) e mult mai rară: conform GeneReviews, în Europa apare la aproximativ 1 din 20.000 de nașteri. Cel mai des se vede înainte de naștere sau în primul an de viață, cu rinichi mari, și atinge și ficatul. Două variante în gena PKHD1 confirmă forma recesivă, cu un risc de 25% pentru fiecare frate.

Când ajută testul genetic în boala polichistică

Conform ghidului internațional din 2025 pentru boala polichistică renală (KDIGO), testul genetic nu e necesar pentru diagnosticul inițial când tabloul e tipic, dar e util:

  • când imagistica e neclară sau familia nu are cazuri cunoscute
  • când gravitatea bolii diferă mult în familie sau boala a început foarte devreme
  • la un copil cu chisturi în rinichi și fără boală polichistică în familie

Pentru confirmarea genetică există panelul genetic pentru boala polichistică renală.

Abonează-te pentru a beneficia de expertiza dr. Anca Neacșu direct în inboxul tău.

Îți vom trimite săptămânal informații despre sănătate și longevitate susținute de cercetări medicale de încredere și verificate de dr. Anca Neacșu.

Sindromul Alport

Sindromul Alport este cauzat de variante în genele COL4A3, COL4A4 sau COL4A5.

Rinichii, auzul și ochii

Fără tratament, la majoritatea bărbaților cu forma legată de X și la majoritatea persoanelor cu forma recesivă, boala de rinichi începe cu sânge în urină vizibil doar la analize, apoi apar proteine în urină, iar funcția rinichilor scade treptat. La ei, pierderea de auz neurosenzorială apare de obicei până la sfârșitul copilăriei sau la începutul adolescenței. Modificările ochilor sunt de obicei fără simptome. Testul dedicat este panelul genetic pentru sindromul Alport.

Trei moduri de transmitere și ce înseamnă fiecare

  • Legat de X (gena COL4A5): conform ghidului european din 2024 (ERKNet, ERA și ESPN), majoritatea bărbaților netratați ajung la insuficiență renală între a doua și a cincea decadă de viață; femeile au o evoluție variabilă și au nevoie și ele de urmărire, chiar dacă sunt numite adesea „purtătoare”.
  • Recesiv (două variante în COL4A3 sau COL4A4): majoritatea celor netratați, femei sau bărbați, au nevoie de dializă sau de transplant între a doua și a treia decadă de viață.
  • Dominant (o singură variantă în COL4A3 sau COL4A4): conform aceluiași ghid, în studiile pe populație riscul de insuficiență renală e sub 3% până la 60 de ani și puțin peste 3% până la 80, mai mare decât în restul populației, și probabil mai mare într-o familie cu boală de rinichi severă. Tratamentul care protejează rinichii îl poate scădea semnificativ.

De ce contează diagnosticul genetic

Un diagnostic genetic permite începerea din timp a tratamentului care întârzie scăderea funcției renale, stabilit de medicul nefrolog, și controale regulate ale auzului și ale ochilor. Ghidul internațional de experți din 2022 recomandă și testarea rudelor de gradul întâi.

Alte boli renale ereditare

Nefronoftiza și alte boli cu chisturi

În nefronoftiză, o boală chistică moștenită recesiv, rinichii se deteriorează treptat din copilărie sau din adolescență, cu urină multă, sete mare, anemie și creștere încetinită (panelul genetic pentru nefronoftizie).

Boala renală tubulointerstițială autozomal dominantă (ADTKD) scade lent funcția rinichilor; conform ghidului internațional din 2025 (KDIGO), o gută apărută în copilărie sau în adolescență e un motiv de testare pentru ea. Forma legată de gena MUC1 nu se vede la panelurile obișnuite, la exom sau la genom și se caută printr-un test dedicat.

Malformațiile rinichilor și ale căilor urinare (CAKUT)

Un rinichi absent, mic sau format anormal, refluxul sever al urinei spre rinichi și obstrucțiile căilor urinare sunt, ca grup, cea mai frecventă cauză de insuficiență renală cronică la copii. Testul genetic e potrivit mai ales când sunt afectați ambii rinichi sau există alte semne ori rude cu aceeași problemă (panelul genetic pentru displazie și agenezie renală (CAKUT)). Uneori cauza e o porțiune de ADN lipsă sau în plus, pe care genomul o vede mai bine decât panelurile și exomul.

Sindromul nefrotic și glomeruloscleroza ereditare

În sindromul nefrotic, rinichii pierd multe proteine în urină, iar corpul se umflă. O cauză genetică se caută mai ales la un sugar cu aceste semne în primele trei luni de viață sau la un copil la care cortizonul nu aduce remisia (panelul genetic pentru glomeruloscleroza focală și segmentară). În formele genetice, un tratament imunosupresor prelungit are puține șanse să ajute.

Bolile tubilor rinichiului și calculii renali ereditari

Când tubii rinichiului nu funcționează bine, apar tulburări ale sărurilor din sânge, iar un copil poate avea deshidratări repetate, creștere lentă sau rahitism, ca în acidoza tubulară renală și în sindromul Fanconi renal (panelul genetic pentru acidoza tubulară renală și sindromul Fanconi renotubular). Calculii renali apăruți devreme, repetați sau neobișnuiți pot avea și ei o cauză moștenită.

Investigațiile: ce face medicul nefrolog și ce face medicul genetician

Medicul nefrolog urmărește boala prin analiza urinei, funcția rinichilor din analizele de sânge, tensiunea arterială și ecografie, iar la nevoie prin RMN sau biopsie renală; în sindromul Alport se adaugă audiograma și examenul ochilor.

Medicul genetician analizează istoricul tău personal și familial și îți spune dacă un test genetic te poate ajuta și care.

Testarea genetică: ce aduce și ce test se potrivește

Ce poate aduce un diagnostic genetic

Un diagnostic genetic poate schimba încadrarea făcută după biopsie și poate evita investigații inutile. După rezultat, medicul genetician îți explică semnificația lui, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii.

Primul test se alege la consultație

Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație. Poate fi:

La un copil, testul se poate face în trio, pentru creșterea șansei de diagnostic prin comparația cu părinții și identificarea variantelor genetice de novo.

Dacă testul iese negativ sau incert

Un rezultat negativ nu exclude o cauză genetică: înseamnă că, prin metoda folosită, nu s-a găsit o cauză genetică interpretabilă.

Dacă suspiciunea de cauză genetică rămâne, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS). Acolo unde genomul nu vede bine, testul țintit vine întâi, de exemplu testul dedicat pentru gena MUC1. Poți citi mai multe detalii în articolul despre rezultatul negativ la exom sau genom.

Ce nu poate arăta testul

  • O variantă cu semnificație incertă (VUS): nu se folosește pentru a confirma sau a exclude boala, nici pentru a decide dacă o rudă poate dona
  • Evoluția exactă: gena dă indicii despre gravitate, de exemplu în boala polichistică, dar testul nu spune exact când vor apărea semnele, iar uneori nici cât de severe vor fi; aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie
  • Descoperirile incidentale: la exom și la genom, primești descoperirile incidentale recomandate de Colegiul American de Genetică Medicală și Genomică (ACMG) doar dacă le alegi la consimțământ, după consiliere; pentru un copil, aleg părinții

Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.

Tratamentul rămâne la medicul nefrolog

Medicul nefrolog stabilește tratamentul, dializa sau transplantul, iar urmărirea și tratamentul nu așteaptă rezultatul genetic.

În Uniunea Europeană, tolvaptanul este autorizat în boala polichistică renală autozomal dominantă la adulții care, la începutul tratamentului, au boală cronică de rinichi în stadiile 1–4 și semne de evoluție rapidă, pentru a încetini formarea chisturilor și scăderea funcției rinichilor. Medicul nefrolog decide dacă tratamentul ți se potrivește. Fumatul crește riscul de apariție și de rupere a anevrismelor, iar ghidul internațional din 2025 (KDIGO) recomandă renunțarea la el.

În sindromul Alport, ghidul european din 2024 recomandă începerea din timp a tratamentului care blochează sistemul renină-angiotensină (un sistem de hormoni care reglează tensiunea), cu medicamente care scad pierderea de proteine prin urină. Medicul curant decide orice modificare de tratament.

Familia: rudele, donarea unui rinichi și o sarcină viitoare

Testul țintit pentru rude

După ce s-a găsit varianta la persoana afectată, rudele fără simptome fac, de regulă, doar testul țintit pentru varianta din familie. Dacă persoana afectată nu mai este disponibilă pentru testare, se pornește de la ADN-ul ei păstrat, dacă există.

În boala polichistică, conform ghidului internațional din 2025 (KDIGO), la adulții cu risc screeningul începe cu o ecografie a abdomenului, iar numărul de chisturi care confirmă sau exclude boala depinde de vârstă. Când varianta patogenă din familie e cunoscută, testul țintit pentru ea este, de obicei, suficient pentru a confirma sau a exclude boala. Un rezultat negativ sau incert nu exclude însă forma moștenită la cineva cu tabloul tipic al bolii. O rudă fără semne de boală și fără variantă poate ieși din urmărirea pentru boala polichistică, după ce medicul specialist confirmă că i se aplică, și merită să revină dacă apar semne sau informații noi despre familie. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea genetică în cascadă.

Donarea unui rinichi către o rudă

În boala polichistică, ghidul KDIGO cere ca boala să fie exclusă cu certitudine la ruda care vrea să doneze. Peste 40 de ani, un RMN sau un CT fără chisturi ajunge, fără test genetic. Când numărul de chisturi e neclar sau ruda are sub 30 de ani, persoana afectată se testează întâi, apoi ruda face testul țintit pentru varianta găsită. Dacă ruda are câteva chisturi, iar în familie boala a dus la insuficiență renală, e mai potrivită analiza mai multor gene ale bolii polichistice decât testul țintit.

În sindromul Alport, ghidul internațional de experți din 2022 recomandă ca persoanele cu o singură variantă în COL4A3 sau COL4A4, la fel ca femeile cu o variantă în COL4A5, să nu doneze, din cauza riscului propriu pentru rinichi. Ghidul european din 2024 ia în calcul aceste persoane ca donatori doar ca ultimă soluție și nu recomandă donarea sub 40 de ani sau, la orice vârstă, dacă există semne de afectare a rinichilor. Situația se discută la consultație, împreună cu echipa de transplant.

Copiii fără simptome

Conform Societății Europene de Genetică Umană (ESHG), un copil fără simptome poate fi testat când prevenția sau tratamentul pot începe în copilărie; altfel, testarea pentru o boală care apare la vârsta adultă și cea a statutului de purtător se amână, de regulă, până când copilul poate decide singur.

În boala polichistică, ghidul KDIGO recomandă măsurarea anuală a tensiunii, de la naștere, la copiii cu risc, iar o ecografie fără chisturi nu exclude boala la un copil. În sindromul Alport, ghidul european din 2024 nu propune testarea genetică a unui copil fără simptome înainte ca familia să fi primit consiliere genetică.

Planificarea unei sarcini

Ghidul KDIGO recomandă consiliere înainte de sarcină pentru femeile și bărbații cu boală polichistică de vârstă reproductivă. Același ghid recomandă ca unele medicamente, de exemplu tolvaptanul și blocantele sistemului renină-angiotensină, să fie oprite înainte de sarcină; medicul nefrolog stabilește când și cum.

În cazul unei boli recesive, partenerul persoanei afectate sau al unui purtător poate face un screening de purtător extins, care cuprinde și gene ale bolilor de rinichi recesive. Când variantele familiei sunt cunoscute, pentru o sarcină viitoare opțiunile includ testarea prenatală, discutată cu medicul genetician, și testarea genetică a embrionilor, prin fertilizare in vitro (FIV), pe care o discuți cu medicul genetician și cu medicul de fertilitate. În boala polichistică dominantă, ghidul KDIGO o propune doar familiilor cu varianta cauzală confirmată, care acceptă că embrionii afectați nu vor fi implantați.

Următorul pas: o boală de rinichi în familie? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial și îți spune dacă un test genetic are sens și care. Vezi și toate testele pentru bolile de rinichi. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.

Referințe

  1. KDIGO ADPKD Work Group. KDIGO 2025 Clinical Practice Guideline for the Evaluation, Management, and Treatment of Autosomal Dominant Polycystic Kidney Disease (ADPKD). Kidney Int. 2025;107(2S):S1-S239. https://www.kidney-international.org/article/S0085-2538(24)00479-4/fulltext
  2. Knoers N, et al. Genetic testing in the diagnosis of chronic kidney disease: recommendations for clinical practice. Nephrol Dial Transplant. 2022;37(2):239-254. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8788237/
  3. Torra R, et al. Diagnosis, management and treatment of the Alport syndrome – 2024 guideline on behalf of ERKNet, ERA and ESPN. Nephrol Dial Transplant. 2025;40(6):1091-1106. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12209846/
  4. Savige J, et al. Guidelines for Genetic Testing and Management of Alport Syndrome. Clin J Am Soc Nephrol. 2022;17(1):143-154. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC8763160/
  5. Harris PC, Torres VE. Polycystic Kidney Disease, Autosomal Dominant. GeneReviews, actualizat 2022. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1246/
  6. Burgmaier K, et al. Autosomal Recessive Polycystic Kidney Disease – PKHD1. GeneReviews, actualizat 2024. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1326/
  7. Nozu K, Yamamura T, Horinouchi T. Alport Syndrome. GeneReviews, revizuit 2025. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1207/
  8. European Society of Human Genetics. Genetic testing in asymptomatic minors. Eur J Hum Genet. 2009;17(6):720-721. https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC2947109/

Întrebări frecvente

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. Nu găsești ce cauți? Contactează-ne – îți răspundem cu plăcere.

Boala cronică de rinichi se moștenește?

O parte dintre bolile cronice de rinichi se moștenesc, de exemplu boala polichistică renală sau sindromul Alport, dar la cei mai mulți adulți boala are alte cauze decât o singură genă.

Părintele meu are boală polichistică renală. Am nevoie de un test genetic?

Nu întotdeauna, pentru că la adulți diagnosticul bolii polichistice se pune adesea prin ecografie sau RMN, după criterii care țin cont de vârstă. Testul genetic ajută când imagistica e neclară, când vrei să donezi un rinichi sau când plănuiești o sarcină. De obicei se testează întâi părintele afectat, iar tu faci apoi testul țintit pentru varianta găsită.

Am sânge în urină de mult timp, iar o rudă a făcut dializă. Poate fi sindrom Alport?

Nu neapărat, pentru că sângele în urină are multe cauze, cele mai multe nemoștenite. Testul are sens când sângele în urină (hematuria) persistă, mai ales dacă în familie sunt rude cu boală de rinichi sau cu pierdere de auz. Decizia se ia la consultație, împreună cu medicul nefrolog.

Pot dona un rinichi unei rude cu o boală renală ereditară?

Depinde de boală și de rezultatul tău genetic. În boala polichistică, testul ajută la excluderea bolii la ruda donatoare, după testarea persoanei afectate. În sindromul Alport, ghidurile nu recomandă donarea sau o acceptă doar ca ultimă soluție la persoanele cu o singură variantă în COL4A3 sau COL4A4 și la femeile cu o variantă în COL4A5. Situația se discută la consultație, împreună cu echipa de transplant.

Când merită o consultație de genetică medicală?

Merită la o boală de rinichi apărută devreme, fără o cauză clară sau la mai multe rude, înaintea donării unui rinichi sau a unei sarcini și la un rezultat genetic pozitiv, negativ sau incert.

Consultațiile sunt făcute de medicii din echipa de genetică medicală Helixomic, fondată de dr. Anca Neacșu. Se fac online, din țară sau din străinătate, ori față în față, la Clinica Luna din București; pentru un copil, de obicei recomandăm consultația față în față.

Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial al pacientului și în urma ei, medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic. La consultația față în față, medicul îl și examinează clinic pe pacient.

Ai nevoie de o consultație genetică?

Programează o discuție cu dr. Anca Neacșu pentru a înțelege ce test genetic se potrivește nevoilor tale.