Sari la conținut

Cookie-uri și confidențialitate

Folosim cookie‑uri pentru funcționarea site‑ului și, cu acordul tău, pentru statistici și reclame. Detalii

Helixomic

Cardiomiopatia dilatativă și cea aritmogenă: cauze genetice și testarea în familie

Publicat
Actualizat
Actualizat la
Timp de citire
15 min de citit

Revizuit medical de dr. Anca Neacșu, medic specialist în genetică medicală

Un tată și fiul lui adolescent se plimbă cu câinele pe o stradă cu copaci, toamna, văzuți din spate

Poate cardiologul ți-a spus că ai cardiomiopatie dilatativă sau aritmogenă, poate diagnosticul l-a primit cineva din familie, ori o rudă tânără a murit brusc. E firesc să te întrebi dacă boala poate fi moștenită. Mai departe vom discuta despre cele două boli, genele lor, testul genetic și ce urmează pentru rude.

Pe scurt: cardiomiopatia dilatativă, cea aritmogenă și genele

Cardiomiopatia dilatativă este o boală a mușchiului inimii în care ventriculul stâng se mărește și pompează mai slab, fără ca boala arterelor inimii, tensiunea mare sau o boală a valvelor să explice singure asta. În cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept, mușchiul ventriculului drept este înlocuit treptat de țesut fibros și de grăsime, iar boala se arată mai ales prin tulburări de ritm (aritmii).

Ambele pot fi moștenite, de obicei autozomal dominant, cu o șansă de 50% pentru fiecare copil al unei persoane cu o variantă patogenă. Conform ghidului Societății Europene de Cardiologie (ESC) din 2023, variantele genetice rare explică 30–40% dintre cazurile de cardiomiopatie dilatativă, iar la forma aritmogenă o variantă patogenă sau probabil patogenă se găsește la până la 60% dintre pacienți. Cel mai des sunt implicate gena TTN la forma dilatativă și gena PKP2 la cea aritmogenă.

Găsirea variantei poate confirma cauza, poate conta în decizia despre un defibrilator și le permite rudelor un test țintit. Tuturor rudelor de gradul întâi li se recomandă și o evaluare la cardiolog. Diagnosticul și tratamentul bolii de inimă rămân la cardiolog; medicul genetician caută cauza genetică și îți explică ce înseamnă pentru tine și pentru rude.

Ce sunt cele două boli și ce simptome pot cauza

Cardiomiopatia dilatativă

În cardiomiopatia dilatativă (numită și miocardiopatie dilatativă), puterea de pompare se măsoară prin fracția de ejecție (FE), procentul de sânge pe care ventriculul stâng îl pompează la fiecare bătaie; o FE sub 50% înseamnă o pompare scăzută. Boala apare de obicei la adult, între 30 și 60 de ani, dar poate începe la orice vârstă.

Poate rămâne ani de zile fără simptome. Cu timpul apar des simptomele insuficienței cardiace: respirație grea la efort sau când stai întins, oboseală, picioare umflate. Boala avansată e însoțită des de tulburări de ritm sau de conducere a impulsului electric.

Cardiomiopatia aritmogenă de ventricul drept

Forma aritmogenă, numită mai demult „displazie aritmogenă de ventricul drept”, se manifestă de obicei între 10 și 40 de ani, mai des la bărbați, prin palpitații, leșin sau chiar un stop cardiac. Aritmiile pornesc cel mai des din ventriculul drept, dar boala poate atinge și ventriculul stâng, iar în aceeași familie pot exista forme care îl afectează mai ales pe el.

Când ceri ajutor medical imediat

Sună la 112 sau mergi la urgență dacă:

  • leșini, mai ales în timpul efortului sau imediat după;
  • ai palpitații împreună cu amețeală sau senzația că leșini;
  • ai o durere în piept care nu trece;
  • respirația devine tot mai grea sau te sufoci când stai întins.

Cum se pune diagnosticul

Cardiologul pune diagnosticul pe baza istoricului medical și familial, a electrocardiogramei (EKG), a monitorizării ritmului pe mai multe ore (Holter), a imagisticii inimii și a testului genetic.

Ecografia, RMN-ul cardiac și electrocardiograma

Ecografia inimii arată cât de mari sunt ventriculele și cât de bine pompează. Rezonanța magnetică a inimii (RMN cardiac) cu substanță de contrast arată în plus cicatricea din mușchi (fibroza), care contează pentru riscul de aritmii și pentru severitatea insuficienței cardiace; la forma aritmogenă, RMN-ul e considerat investigația de primă linie pentru ventriculul drept. EKG-ul și Holterul caută aritmiile, inclusiv pe cele fără simptome.

Alte cauze, pe care le caută cardiologul

Inima se poate mări și slăbi și din alte motive: boala arterelor inimii, cauza dobândită cea mai frecventă, bolile valvelor, inflamația mușchiului inimii (miocardita), alcoolul, unele chimioterapii sau bolile tiroidei.

O cauză dobândită nu exclude una genetică. Conform ghidului Societății Europene de Cardiologie (ESC), o variantă cauzală se găsește la 10–15% dintre persoanele cu cardiomiopatie dilatativă apărută după chimioterapie, după alcool sau în jurul nașterii, iar testul genetic poate fi util și la ele.

Abonează-te pentru a beneficia de expertiza dr. Anca Neacșu direct în inboxul tău.

Îți vom trimite săptămânal informații despre sănătate și longevitate susținute de cercetări medicale de încredere și verificate de dr. Anca Neacșu.

Cauzele genetice

Cardiomiopatia dilatativă: TTN, LMNA, FLNC și alte gene

Cauza genetică cea mai frecventă sunt variantele genei TTN care scurtează titina, o proteină a mușchiului inimii: conform consensului internațional din 2022, ele explică până la 20% dintre cazuri. Alte gene cu o legătură solidă cu boala sunt LMNA, FLNC, MYH7, BAG3, RBM20, DES, PLN și DSP.

Pe lângă gene, sarcina, tensiunea mare sau alcoolul în exces pot agrava sau declanșa boala.

Cardiomiopatia aritmogenă: PKP2, DSP și genele desmozomilor

Genele formei aritmogene conțin în principal instrucțiunile pentru proteinele structurilor care leagă între ele celulele mușchiului inimii (desmozomii): PKP2, cea mai des implicată, DSP, DSG2, DSC2 și JUP. Variante patogene au fost descrise și în alte gene, ca TMEM43, PLN sau DES.

Cum se moștenesc

Moștenirea este de obicei autozomal dominantă: o singură copie modificată a genei poate cauza boala. Nu toți purtătorii fac boala, iar șansa crește cu vârsta; boala poate fi mai ușoară la un membru al familiei și mai severă la altul, chiar dacă ambii au aceeași variantă.

Uneori varianta apare pentru prima dată la persoana afectată (de novo), iar la forma dilatativă, conform ghidului Societății Europene de Cardiologie (ESC), o variantă cauzală se găsește și la peste 20% dintre cei fără alte cazuri în familie. Mai rar, transmiterea este recesivă (unele forme legate de DSC2 sau DSG2) sau legată de cromozomul X (gena DMD).

Când inima e afectată împreună cu mușchii

Uneori, cardiomiopatia dilatativă face parte dintr-o boală care atinge și mușchii, ca distrofiile Duchenne și Becker, la care și femeile purtătoare pot avea doar boala de inimă, sau distrofia Emery-Dreifuss, legată și de LMNA. O slăbiciune musculară sau o valoare crescută în sânge a unei enzime a mușchilor (CK) pot sugera o astfel de boală. Poți citi mai multe detalii în articolul despre distrofia musculară.

La ce folosește testul genetic

La persoana cu diagnostic

Ghidul Societății Europene de Cardiologie (ESC) din 2023 recomandă testarea genetică la persoana cu o cardiomiopatie pentru a confirma diagnosticul și acolo unde poate informa prognosticul, tratamentul sau deciziile despre viitorii copii. Testul poate fi indicat și când nu îți schimbă tratamentul, dacă rudele pot beneficia.

La forma dilatativă, testul poate fi util la orice vârstă, inclusiv la copii, pentru evaluarea riscului și alegerea tratamentului. La forma aritmogenă, o variantă patogenă este un criteriu major de diagnostic și poate confirma boala chiar când semnele sunt la limită. Testarea genetică într-o boală de inimă se face împreună cu consilierea genetică.

Ce test se alege și în ce ordine

Testul genetic pentru boli de inimă ereditare caută în anumite gene o cauză moștenită pentru o cardiomiopatie. Alegi testul împreună cu medicul genetician, la consultație. Primul test pornește de la boala stabilită de cardiolog și cuprinde întâi genele asociate solid cu boala:

Dacă panelul iese negativ și suspiciunea unei cauze genetice rămâne, genomul (WGS) e un posibil pas următor, pe care îl discutăm la consultație. Ce cuprinde fiecare panel, proba și termenul exact sunt detaliate pe pagina testului.

Ce poate și ce nu poate arăta testul

  • Caută doar în genele analizate. Variantele din genele care nu sunt incluse nu se văd, unele regiuni pot fi citite incomplet, iar o modificare prezentă doar într-un procent mic de celule (mozaicism) poate să nu fie detectată.
  • Nu vede cauzele negenetice, de exemplu miocardita sau boala arterelor inimii.
  • Nu arată, de obicei, dacă și când vor apărea semnele sau cât de severe vor fi, pentru că aceeași variantă se poate manifesta diferit în aceeași familie.
  • Nu decide, singur, un defibrilator: cardiologul cântărește și alți factori de risc, ca aritmiile sau cicatricea văzută la rezonanța magnetică (RMN).

Toate testele genetice de diagnostic se interpretează în context clinic.

Ce înseamnă rezultatul

Rezultatul poate fi pozitiv, negativ sau incert.

Un rezultat pozitiv și ce schimbă gena găsită

Un rezultat pozitiv înseamnă că s-a găsit o variantă patogenă sau probabil patogenă. La persoana cu boala, ea confirmă cauza genetică.

Conform ghidului Societății Europene de Cardiologie (ESC) din 2023, persoanele cu cardiomiopatie dilatativă și variante patogene în LMNA, FLNC (cele care scurtează proteina), TMEM43, DSP, RBM20 sau PLN au mult mai des aritmii grave decât cele cu alte cauze, indiferent de fracția de ejecție. Dacă ai cardiomiopatie dilatativă și una dintre aceste variante, conform aceluiași ghid, un defibrilator implantabil (ICD), aparatul care tratează aritmiile ventriculare grave, ar trebui luat în calcul chiar când fracția de ejecție e peste 35%, mai ales când există și alți factori de risc. La LMNA, cardiologul folosește și un scor de risc făcut pentru această genă, iar un stimulator cardiac (pacemaker) sau un defibrilator preventiv ar trebui luat în calcul devreme.

La variantele din TTN care scurtează titina, există date care le asociază cu recuperarea funcției de pompare (a fracției de ejecție). La forma aritmogenă, gena găsită contează în discuția despre defibrilator și despre sport. Cardiologul ia decizia împreună cu tine. Poți citi mai multe detalii în articolul despre ce înseamnă un rezultat genetic pozitiv.

Un rezultat negativ

Un rezultat negativ e frecvent: în genele analizate nu s-a găsit o cauză, ceea ce nu exclude o cauză genetică și nu infirmă diagnosticul pus de cardiolog. Rudele apropiate rămân, de regulă, în urmărire la cardiolog.

O variantă cu semnificație incertă (VUS)

O variantă cu semnificație incertă (VUS) este o modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Până se clarifică, nu se folosește pentru decizii medicale și nici pentru testarea rudelor fără simptome; uneori o clarifică testarea altor membri afectați ai familiei. La forma aritmogenă, un rezultat incert apare destul de des, pentru că variantele rare din genele desmozomilor se găsesc și la persoane sănătoase.

Rudele: testul genetic și controalele la cardiolog

Tuturor rudelor de gradul întâi (părinți, frați, copii) li se recomandă o evaluare la cardiolog, cu electrocardiogramă (EKG) și imagistica inimii.

Când varianta din familie este cunoscută

Dacă nimeni din familie nu a fost testat, testarea începe, de regulă, cu persoana afectată. La forma aritmogenă, când în familie sunt mai multe persoane afectate, poate fi testată întâi cea cu boala mai severă sau apărută mai devreme. Apoi părinții, frații și copiii pot face testul țintit pentru varianta găsită, de obicei analiza Sanger. Poți citi mai multe detalii în articolul despre testarea genetică în cascadă.

Pentru ruda care are varianta, rezultatul este un diagnostic genetic, deși boala poate să nu fi debutat încă. Un rezultat pozitiv înseamnă risc, nu certitudine. Ruda rămâne în controale regulate la cardiolog, cu EKG, ecografie și, după gena găsită, Holter sau rezonanță magnetică cardiacă (RMN cardiac). Ghidul Societății Europene de Cardiologie (ESC) propune controale la 1–3 ani până la 60 de ani, apoi la 3–5 ani, iar la forma aritmogenă recomandă, în general, o evaluare la 1–2 ani.

Conform ghidului ESC din 2023, rudele care nu au moștenit varianta și nu au semne de boală pot ieși, de regulă, din urmărire; cardiologul confirmă că acest lucru se aplică și în cazul lor. Dacă apar simptome sau informații noi în familie, e bine să revină la cardiolog.

Când nu s-a găsit o variantă

Când testul persoanei afectate a ieșit negativ sau nu s-a făcut, ghidul ESC recomandă urmărirea clinică a tuturor rudelor de gradul întâi, pentru că o evaluare normală azi nu exclude o boală care apare mai târziu. Copiii rămân în urmărire, iar la adulți urmărirea depinde de istoricul familiei și de alți factori. La forma dilatativă, când în familie nu mai are nimeni boala în afară de persoana afectată, cardiologul poate lua în calcul oprirea controalelor la rudele de gradul întâi de la 50 de ani, cu EKG și imagistică normale.

Copiii

Pentru testul genetic al unui copil fără semne, ghidurile diferă. Consensul din 2022 îl recomandă de la 10–12 ani și îl ia în calcul mai devreme, mai ales când boala a început devreme în familie. Ghidul ESC din 2023 spune că poate fi indicat la orice vârstă, când diagnosticul genetic din familie e stabilit cu certitudine. Stabiliți momentul împreună, la consultație, în interesul copilului.

La forma aritmogenă, controalele la cardiolog ale copiilor încep de obicei după 10 ani, pentru că boala nu se manifestă, de regulă, mai devreme.

După o moarte subită în familie

Când o rudă tânără a murit brusc, iar moartea a rămas neexplicată sau cauza poate fi moștenită, pentru rudele de gradul întâi e recomandată o evaluare la cardiolog, adaptată bolii suspectate. Dacă autopsia a arătat o cardiomiopatie dilatativă sau aritmogenă, de regulă se testează întâi ADN-ul păstrat de la persoana decedată, iar rudele pot face apoi un test țintit. La consultația genetică vedem ce a arătat autopsia și dacă s-a păstrat o probă. Dacă persoana afectată nu mai este disponibilă pentru testare, evaluarea la cardiolog rămâne pasul principal.

Când autopsia nu a găsit o cauză, consensul din 2022 recomandă analiza genetică pe probele păstrate, țintită pe bolile ritmului inimii, când împrejurările sau istoricul familiei o sugerează. Poți citi mai multe detalii în articolul despre sindromul Brugada.

Tratamentul, sportul și sarcina

Tratamentul rămâne la cardiolog

Diagnosticul se pune în primul rând pe semnele bolii, la imagistică și pe electrocardiogramă (EKG), așa că tratamentul și controalele nu așteaptă rezultatul genetic; căutarea cauzei merge în paralel.

La forma dilatativă, simptomele se tratează conform ghidurilor pentru insuficiența cardiacă, inclusiv cu dispozitive, când există indicație. La forma aritmogenă, prima opțiune pentru a reduce aritmiile sunt medicamentele beta-blocante; alte medicamente pentru ritm pot fi și ele eficiente, iar o parte dintre pacienți au nevoie de o procedură pentru aritmii, ca ablația zonei de unde pornesc, sau de un defibrilator. Medicul curant decide orice modificare de tratament, iar controalele la cardiolog continuă toată viața.

Sportul

La forma aritmogenă, ghidul Societății Europene de Cardiologie (ESC) recomandă evitarea efortului intens și a sportului de competiție, ca parte a unei decizii luate împreună cu cardiologul. Există date care sugerează că efortul de intensitate mare se asociază cu grăbirea bolii, inclusiv la purtătorii fără semne, iar renunțarea la el poate încetini evoluția și reduce aritmiile. La purtătorii fără semne, activitatea ușoară sau moderată, până la 150 de minute pe săptămână, e considerată sigură, iar sportul de competiție se discută cu prudență.

La forma dilatativă, persoanele cu simptome e bine să evite, în general, majoritatea sporturilor de competiție și de agrement și efortul moderat sau intens. La cei tratați optim, există dovezi că efortul moderat îmbunătățește capacitatea de efort, funcția inimii și calitatea vieții; ce ți se potrivește stabilești cu cardiologul.

La forma dilatativă, pentru majoritatea purtătorilor fără semne de boală, ghidul consideră rezonabil și sportul intens sau de competiție. La purtătorii LMNA sau TMEM43 cere o atenție specială, pentru că încep să apară dovezi că efortul poate afecta funcția inimii și poate crește riscul de aritmii grave. La persoanele cu boala și variante FLNC, efectul efortului intens nu e încă pe deplin înțeles, iar ghidul recomandă prudență.

Sarcina și planificarea familiei

Ghidul ESC din 2025 pentru sarcină recomandă consiliere genetică înainte de sarcină, despre șansa transmiterii, riscurile pentru mamă, făt și copil și testarea genetică a embrionilor sau din timpul sarcinii. Tot înainte de sarcină, cardiologul reevaluează tratamentul, pentru că unele medicamente pentru inimă nu se folosesc în sarcină, iar sarcina e urmărită de cardiolog împreună cu medicul obstetrician. La forma dilatativă, riscul depinde, între altele, de cât de bine pompează inima; la cea aritmogenă, sarcina e în general bine tolerată, cu urmărire și tratament optime.

La consultația de genetică medicală afli riscul transmiterii și testele prenatale potrivite.

Următorul pas: ai un diagnostic de cardiomiopatie dilatativă sau aritmogenă ori o rudă cu una dintre aceste boli? Programează o consultație de genetică medicală: medicul genetician analizează istoricul personal și familial și îți spune dacă testul genetic are sens și pe cine e bine să testezi întâi. Despre test găsești mai multe pe pagina testului genetic pentru boli de inimă ereditare. Consultația dinainte de test costă 420 de lei și o plătești după consultație; dacă faci apoi testul prin Helixomic, suma se scade din prețul lui. Consultația de interpretare e inclusă în prețul testului.

De citit și: Cardiomiopatia hipertrofică: cauze genetice, simptome și testarea în familie

Referințe

  1. Arbelo E, et al. 2023 ESC Guidelines for the management of cardiomyopathies. Eur Heart J. 2023;44(37):3503-3626. https://doi.org/10.1093/eurheartj/ehad194
  2. Wilde AAM, et al. European Heart Rhythm Association (EHRA)/Heart Rhythm Society (HRS)/Asia Pacific Heart Rhythm Society (APHRS)/Latin American Heart Rhythm Society (LAHRS) Expert Consensus Statement on the state of genetic testing for cardiac diseases. Europace. 2022;24(8):1307-1367. https://doi.org/10.1093/europace/euac030
  3. Hershberger RE, Jordan E. Dilated Cardiomyopathy Overview. GeneReviews. 2007, revizuit 2024. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1309/
  4. McNally E, MacLeod H, Dellefave-Castillo L. Arrhythmogenic Right Ventricular Cardiomyopathy Overview. GeneReviews. 2005, actualizat 2023. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK1131/
  5. De Backer J, et al. 2025 ESC Guidelines for the management of cardiovascular disease and pregnancy. Eur Heart J. 2025;46(43):4462-4568. https://doi.org/10.1093/eurheartj/ehaf193

Întrebări frecvente

Răspunsuri la cele mai frecvente întrebări. Nu găsești ce cauți? Contactează-ne – îți răspundem cu plăcere.

Cardiomiopatia dilatativă se moștenește?

Poate fi moștenită: fiecare copil al unei persoane cu o variantă patogenă are o șansă de 50% să o moștenească. O cauză genetică se găsește și fără alte cazuri în familie.

Dacă am moștenit varianta, voi face sigur boala?

Nu toți cei care au moștenit varianta fac boala, iar șansa crește cu vârsta. Rezultatul este totuși un diagnostic genetic, deși boala poate să nu fi debutat încă, iar controalele regulate la cardiolog pot permite ca primele semne să fie văzute și tratate devreme.

Cardiomiopatia dilatativă se vindecă?

Simptomele se tratează conform ghidurilor pentru insuficiența cardiacă, iar controalele la cardiolog continuă toată viața. La variantele din TTN care scurtează titina, există date care le asociază cu recuperarea fracției de ejecție.

Pot face sport dacă am cardiomiopatie aritmogenă?

Ghidul Societății Europene de Cardiologie (ESC) recomandă evitarea efortului intens și a sportului de competiție, iar cardiologul ia decizia împreună cu tine, după toate investigațiile.

Când merită o consultație de genetică medicală?

Merită când tu sau o rudă aveți un diagnostic sau o suspiciune de cardiomiopatie dilatativă ori aritmogenă, după o moarte subită în familie, când ai un rezultat genetic neînțeles, pozitiv, negativ sau incert, ori când plănuiești o sarcină.

Evaluarea genetică documentează istoricul medical personal și familial al pacientului, examinează clinic pacientul (la consultația față în față) și în urma ei, medicul genetician poate recomanda anumite teste genetice pentru diagnostic sau screening genetic. După rezultat, medicul îți explică semnificația lui, pașii următori de investigare sau monitorizare, inclusiv dacă sunt necesare alte teste genetice și, mai ales, dacă sunt necesare anumite terapii. Diagnosticul și tratamentul bolii de inimă rămân la cardiolog. Dacă ești medicul care trimite pacientul, medicul genetician îți poate asigura suportul genetic pentru diagnosticul pacientului tău.

Consultațiile sunt făcute de medicii din echipa de genetică medicală Helixomic, fondată de dr. Anca Neacșu. Se fac online, din țară sau din străinătate, ori față în față, la Clinica Luna din București; pentru un copil, de obicei recomandăm consultația față în față. Dacă locuiești departe de București, stabilim la programare dacă o consultație online e potrivită.

Ai nevoie de o consultație genetică?

Programează o discuție cu dr. Anca Neacșu pentru a înțelege ce test genetic se potrivește nevoilor tale.