Panel genetic pentru ectopia cristalinului

Pe scurt

Panelul caută cauza genetică a deplasării lentilei din interiorul ochiului (cristalinul) de la locul ei obișnuit, numită ectopia cristalinului. Ectopia apare în sindromul Marfan, dar și în boli care afectează doar ochiul. Testul este pentru copiii și adulții cu cristalinul deplasat fără o lovitură la ochi, iar medicul genetician stabilește, la consultație, dacă este testul potrivit.

Ce analizează

Cristalinul stă suspendat în spatele pupilei prin niște fibre fine, numite zonule. Când proteinele care formează aceste fibre sunt modificate genetic, zonulele se slăbesc, iar cristalinul alunecă într-o parte. Vederea devine încețoșată, apar miopia sau astigmatismul, iar la copii crește riscul de ochi leneș (ambliopie).

Panelul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) 6 gene. FBN1 poate cauza sindromul Marfan și ectopia de cristalin familială; conform GeneReviews, ectopia apare la aproximativ 60% dintre persoanele cu sindrom Marfan. ADAMTSL4 cauzează o formă recesivă care, de regulă, afectează doar ochiul, inclusiv ectopia de cristalin și de pupilă. LTBP2, ASPH, CPAMD8 și P3H2 cauzează forme rare, asociate cu alte anomalii ale ochiului sau cu trăsături generale. Testul caută schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme), mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții sau deleții), porțiuni lipsă sau în plus de unul sau mai mulți exoni (deleții și duplicații) și variante deja cunoscute ca patogene din porțiunile genelor dintre exoni (variante intronice).

Pentru cine este

• copil sau adult cu cristalinul deplasat pe unul sau pe ambii ochi, fără o lovitură la ochi;
• ectopie de cristalin împreună cu miopie mare, înălțime mare, membre lungi sau articulații foarte mobile;
• ectopie de cristalin cu pupile deplasate sau cu formă neregulată.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv în FBN1. Arată o boală din spectrul sindromului Marfan, transmisă dominant, cu o șansă de 50% pentru fiecare copil. Urmează și o evaluare cardiologică, pentru că sindromul Marfan poate afecta artera mare care pleacă din inimă (aorta); diagnosticul sindromului Marfan se pune după criterii care combină ochii, inima și scheletul. Rudele, inclusiv copiii, pot face testul țintit pentru varianta găsită, pentru că urmărirea aortei începe din copilărie.
• Pozitiv în ADAMTSL4. Arată o formă recesivă, de regulă limitată la ochi. Părinții sunt purtători, iar riscul la fiecare sarcină este de 25%; frații pot fi examinați la medicul oftalmolog.
• Negativ. În genele analizate nu s-a găsit o cauză, ceea ce nu exclude o cauză genetică. Dacă suspiciunea rămâne, pașii următori pe care îi discutăm de obicei la consultație sunt secvențierea întregului genom (WGS) și analizele biochimice pentru bolile metabolice.
• Variantă cu semnificație incertă (VUS). O modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Nu se folosește singură pentru decizii; examinarea rudelor ajută la interpretarea ei.

Ce nu poate detecta

• homocistinuria clasică, o boală metabolică tratabilă care poate cauza ectopie de cristalin; gena ei, CBS, nu este în panel, iar boala se caută prin dozarea homocisteinei totale din plasmă;
• alte forme rare, cu gene din afara listei;
• ectopia de cristalin produsă de o lovitură, de miopia foarte mare sau de o cataractă avansată;
• uneori, o porțiune mică lipsă, de un singur exon (deleție).

Cum se face

Proba este de sânge venos (1–2 ml, într-un tub cu anticoagulant, EDTA), recoltat într-un centru partener; se acceptă și ADN extras, picături de sânge uscate pe un card, frotiu bucal sau salivă. La consultație te ajută să ai rezultatele examenului oftalmologic și, dacă există, ecografia inimii (ecografia cardiacă). Rezultatul vine, de regulă, în 15–20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) pe o îmbogățire de tip exom, care acoperă toate regiunile codante și variantele intronice și intergenice descrise ca relevante pentru boală; se analizează genele panelului
• Variante raportate: variante punctiforme (de un singur nucleotid) și mici inserții sau deleții; deleții și duplicații de unul sau mai mulți exoni (CNV), confirmate prin MLPA sau qPCR înainte de raportare; variante intronice cunoscute ca patogene; variante din ADN-ul mitocondrial cunoscute ca asociate cu boala căutată; mozaicism, în unele cazuri
• Gene (6)

  • ADAMTSL4
  • ASPH
  • CPAMD8
  • FBN1
  • LTBP2
  • P3H2
• Probă: sânge recoltat pe EDTA, 1–2 ml (proba recomandată); se pot folosi și ADN genomic (1–2 µg), card cu picături de sânge uscat, frotiu bucal sau salivă; după un transplant de celule stem se trimite salivă, nu sânge
• Durată: 15–20 de zile lucrătoare

Context clinic

• Diagnostic diferențial, cu gene în afara panelului: sindromul Weill-Marchesani (ADAMTS10, ADAMTS17) și deficitul de sulfit-oxidază.