Panel genetic pentru oftalmoplegia externă progresivă

Pe scurt

Slăbiciunea care se agravează lent a mușchilor ce mișcă ochii și ridică pleoapele se numește oftalmoplegie externă progresivă (PEO). Conform MedlinePlus, apare de obicei la adulți între 18 și 40 de ani, iar primul semn este, de regulă, căderea pleoapelor. Panelul caută cauza genetică în genele asociate cu PEO și are două opțiuni, de 17 și de 13 gene; medicul genetician o alege împreună cu tine, la consultație.

Ce analizează

Mitocondriile sunt „centralele energetice” ale celulelor și au propriul lor ADN, mic, moștenit de la mamă (ADN-ul mitocondrial). Mușchii ochilor consumă multă energie, de aceea sunt printre primii afectați când mitocondriile nu funcționează bine. PEO are două tipuri principale de cauze: variante în gene din nucleu care se ocupă de copierea și întreținerea ADN-ului mitocondrial, de exemplu POLG, TWNK, RRM2B sau SLC25A4, sau o singură porțiune mare lipsă din ADN-ul mitocondrial (deleție).

Panelul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) genele din nucleu asociate cu PEO și caută schimbările unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme), micile fragmente în plus sau lipsă (inserții sau deleții) și exonii lipsă sau în plus (deleții sau duplicații de exoni, CNV). În paralel se secvențiază și ADN-ul mitocondrial, iar variantele lui cunoscute ca asociate cu boala sunt incluse în analiză. Fiecare variantă găsită se clasifică după criterii internaționale și se interpretează împreună cu istoricul personal și al familiei.

Pentru cine este

• Adult cu căderea ambelor pleoape (ptoză) și mișcări ale ochilor limitate, care s-au agravat lent.
• Persoană cu PEO și alte semne, de exemplu dificultăți la înghițire, oboseală la efort, slăbiciune a mușchilor, amorțeli ale mâinilor și picioarelor (neuropatie) sau pierderea auzului.
• Persoană la care medicul suspectează o boală mitocondrială care afectează mai multe organe.
• Familie cu PEO, când varianta nu este cunoscută; dacă e cunoscută, rudele fac doar testul țintit pentru ea.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv: s-a găsit o variantă care cauzează boala (patogenă) sau, în formele recesive, două variante în aceeași genă. Rezultatul confirmă cauza genetică, arată cum se moștenește boala în familie și ajută la alegerea controalelor, pentru că unele forme afectează și inima, nervii sau sistemul digestiv.
• Negativ: în genele analizate nu s-a găsit o variantă care să explice semnele. Rezultatul nu exclude PEO și nici o cauză genetică; pasul următor îl stabilim împreună, la consultație.
• Variantă de semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă are vreun efect. Nu se folosește pentru decizii medicale; uneori o lămurește testarea părinților sau a altor rude.

Ce nu poate detecta

• o singură porțiune mare lipsă din ADN-ul mitocondrial (deleție unică mare) poate scăpa unui test făcut din sânge: conform GeneReviews, la adulți ea poate fi găsită uneori doar printr-o analiză a mușchiului;
• variantele din genele care nu sunt pe lista opțiunii alese și cauzele genetice încă necunoscute;
• cauzele negenetice ale căderii pleoapelor sau ale vederii duble;
• uneori, o porțiune mică lipsă, de un singur exon (deleție), sau o variantă prezentă doar într-o parte dintre celule (mozaicism).

Cum se face

Proba este de sânge venos (1–2 ml, pe EDTA), recoltat într-un centru partener; se acceptă și ADN extras, picături de sânge uscat pe un card, frotiu bucal sau salivă, iar după un transplant de celule stem se trimite salivă. Rezultatul vine, de regulă, în 15–20 de zile lucrătoare de la primirea probei. Consultațiile de genetică medicală dinainte și de după test și interpretarea rezultatului sunt incluse în preț.

Opțiunile testului

Cele două opțiuni sunt aceeași analiză, făcută la fel, cu aceeași probă și în același interval; diferă doar lista de gene. Au în comun 12 gene, printre care POLG, TWNK, RRM2B, SLC25A4 și TYMP. Opțiunea de 17 gene pornește de la bolile ochiului, iar cea de 13 gene, de la bolile mitocondriale.

Medicul genetician alege opțiunea împreună cu tine, după semnele care însoțesc PEO și după istoricul familiei.

Pentru medici

Panel genetic pentru oftalmoplegia externă progresivă, 17 gene

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) pe o îmbogățire de tip exom, care acoperă toate regiunile codante și variantele intronice și intergenice descrise ca relevante pentru boală; se analizează genele panelului; împreună cu genele formularului de comandă se secvențiază în paralel și întregul genom mitocondrial
• Variante raportate: variante punctiforme (de un singur nucleotid) și mici inserții sau deleții; deleții și duplicații de unul sau mai mulți exoni (CNV), confirmate prin MLPA sau qPCR înainte de raportare; variante intronice cunoscute ca patogene; variante din ADN-ul mitocondrial cunoscute ca asociate cu boala căutată; mozaicism, în unele cazuri
• Gene (17)

  • DGUOK
  • DNA2
  • MGME1
  • MYF5
  • MYH2
  • OPA1
  • POLG
  • POLG2
  • RNASEH1
  • ROBO3
  • RRM2B
  • SLC25A4
  • SPG7
  • TK2
  • TOP3A
  • TWNK
  • TYMP
• Probă: sânge recoltat pe EDTA, 1–2 ml (proba recomandată); se pot folosi și ADN genomic (1–2 µg), card cu picături de sânge uscat, frotiu bucal sau salivă; după un transplant de celule stem se trimite salivă, nu sânge
• Durată: 15–20 de zile lucrătoare

Panel genetic pentru oftalmoplegia externă progresivă, 13 gene

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) pe o îmbogățire de tip exom (hibridizare în soluție), care acoperă toate regiunile codante, regiunile intronice adiacente și variantele intronice și intergenice descrise ca relevante pentru boală; se analizează genele panelului; împreună cu genele formularului de comandă se secvențiază în paralel și întregul genom mitocondrial
• Variante raportate: variante punctiforme (de un singur nucleotid) și mici inserții sau deleții; deleții și duplicații de unul sau mai mulți exoni (CNV), confirmate prin MLPA sau qPCR înainte de raportare; variante intronice cunoscute ca patogene; variante din ADN-ul mitocondrial cunoscute ca asociate cu boala căutată; mozaicism, în unele cazuri
• Gene (13)

  • DGUOK
  • DNA2
  • MGME1
  • POLG
  • POLG2
  • RNASEH1
  • RRM1
  • RRM2B
  • SLC25A4
  • TK2
  • TOP3A
  • TWNK
  • TYMP
• Probă: sânge recoltat pe EDTA, 1–2 ml (proba recomandată); se pot folosi și ADN genomic (1–2 µg), card cu picături de sânge uscat, frotiu bucal sau salivă; după un transplant de celule stem se trimite salivă, nu sânge
• Durată: 15–20 de zile lucrătoare

Context clinic

• TK2: tratamentul cu nucleozide (doxecitină și doxribtimină) este aprobat de FDA (2025) și de Agenția Europeană a Medicamentului (EMA, 26.03.2026) doar pentru deficitul de TK2 cu debutul simptomelor până la 12 ani; PEO cu debut la vârsta adultă, forma obișnuită, nu intră în indicație.
• Forme sindromice în care apare PEO: sindromul Kearns-Sayre, encefalomiopatia mitocondrială neurogastrointestinală (MNGIE, gena TYMP) și neuropatia senzitivă ataxică cu dizartrie și oftalmopareză (SANDO, gena POLG).
• Conform GeneReviews, sindroamele prin deleție unică mare a ADN-ului mitocondrial (sindromul Kearns-Sayre, PEO, PEO-plus) aproape niciodată nu se moștenesc; deleția se poate identifica din sânge, celule bucale sau urină la copii, dar la adulți poate fi necesară analiza mușchiului scheletic.