Panel genetic pentru displazia septo-optică

Pe scurt

Panelul caută o cauză genetică la copiii cu o tulburare de dezvoltare care afectează nervii optici, linia mediană a creierului și glanda care controlează producția multor hormoni (hipofiza), numită displazie septo-optică. Analizează 7 gene, iar o cauză genetică se găsește doar la o parte dintre copii. Testul se alege la consultația de genetică medicală, împreună cu medicul endocrinolog și cu medicul oftalmolog.

Ce analizează

Conform MedlinePlus Genetics, displazia septo-optică se definește de obicei prin cel puțin două dintre trei semne: nervi optici subdezvoltați (hipoplazia nervului optic), dezvoltarea anormală a structurilor de pe linia mediană a creierului, cum sunt septul pellucid sau corpul calos, și o hipofiză subdezvoltată, cu deficit de hormoni. În cele mai multe cazuri cauza rămâne necunoscută; contribuie atât factori genetici, cât și factori din sarcină.

Testul citește prin secvențiere de nouă generație (NGS) porțiunile celor 7 gene care conțin instrucțiunile pentru proteine (regiunile codante), plus variantele din afara lor deja cunoscute ca patogene. Caută schimbări ale unei singure „litere” din ADN (variante punctiforme), mici fragmente de ADN în plus sau lipsă (inserții sau deleții) și porțiuni lipsă sau în plus de unul sau mai mulți exoni (deleții sau duplicații). Genele (HESX1, SOX2, SOX3, OTX2, PAX6, FGF8, FGFR1) controlează dezvoltarea timpurie a ochiului, a hipofizei și a părții din față a creierului. Unele leagă displazia septo-optică de alte afecțiuni: SOX2 și OTX2 de malformațiile ochiului, iar FGF8 și FGFR1 de sindromul Kallmann, cu pubertate întârziată și miros diminuat.

Pentru cine este

• copil cu nervul optic subdezvoltat (hipoplazie de nerv optic) la unul sau la ambii ochi, cu deficit de hormoni hipofizari sau cu anomalii de linie mediană la RMN;
• copil cu displazie septo-optică și alte semne: ochi mic sau absent, întârziere în dezvoltare, crize epileptice;
• copil cu deficit al mai multor hormoni hipofizari și anomalii ale ochilor;
• adolescent cu displazie septo-optică, pubertate întârziată sau miros diminuat;
• familie în care mai mulți membri au hipoplazie de nerv optic sau deficit hormonal hipofizar.

Ce poate arăta rezultatul

• Pozitiv: s-a găsit o variantă care explică semnele; rezultatul poate confirma cauza genetică și arată modul de moștenire și riscul pentru frați sau pentru viitorii copii ai pacientului. Unele gene orientează urmărirea: în tulburarea legată de SOX2, de exemplu, se urmăresc și ochii, creșterea, pubertatea și dezvoltarea.
• Negativ: este un rezultat frecvent în displazia septo-optică și nu exclude o cauză genetică în alte gene. Dacă suspiciunea genetică rămâne, pasul următor pe care îl discutăm de obicei la consultație este secvențierea întregului genom (WGS).
• Variantă de semnificație incertă (VUS): o modificare despre care nu se știe încă dacă cauzează boala. Testarea părinților ajută adesea la lămurirea ei.

Ce nu poate detecta

• factorii din sarcină care cresc riscul;
• genele din afara panelului, inclusiv alte gene ale deficitului hormonal hipofizar sau ale sindromului Kallmann;
• variantele nedescrise încă, aflate adânc în porțiunile dintre exoni (variante intronice profunde);
• uneori, o porțiune mică lipsă, de un singur exon (deleție), și modificările prezente doar într-o parte dintre celule (mozaicism), care se pot identifica doar în unele cazuri;
• severitatea deficitului hormonal: dozările hormonale și urmărirea endocrinologică rămân necesare, oricare ar fi rezultatul.

Cum se face

Proba este de sânge venos (1–2 ml, într-un tub cu anticoagulant, EDTA), recoltat la un punct de recoltare; se acceptă și ADN extras, picături de sânge uscate pe un card, frotiu bucal sau salivă. Uneori se cer și probe de la părinți, pentru a lămuri o variantă. Rezultatul vine, de obicei, în 15–20 de zile lucrătoare de la primirea probei în laborator. Prețul include consultația de genetică medicală dinainte de test, interpretarea rezultatului și consultația de după.

Pentru medici

• Metodă: secvențiere de nouă generație (NGS) pe o îmbogățire de tip exom, care acoperă toate regiunile codante și variantele intronice și intergenice descrise ca relevante pentru boală; se analizează genele panelului
• Variante raportate: variante punctiforme (de un singur nucleotid) și mici inserții sau deleții; deleții și duplicații de unul sau mai mulți exoni (CNV), confirmate prin MLPA sau qPCR înainte de raportare; variante intronice cunoscute ca patogene; variante din ADN-ul mitocondrial cunoscute ca asociate cu boala căutată; mozaicism, în unele cazuri
• Gene (7)

  • FGF8
  • FGFR1
  • HESX1
  • OTX2
  • PAX6
  • SOX2
  • SOX3
• Probă: sânge recoltat pe EDTA, 1–2 ml (proba recomandată); se pot folosi și ADN genomic (1–2 µg), card cu picături de sânge uscat, frotiu bucal sau salivă; după un transplant de celule stem se trimite salivă, nu sânge
• Durată: 15–20 de zile lucrătoare

Context clinic

• Indiferent de rezultatul genetic, se evaluează toate axele hipofizare, inclusiv cortizolul.
• SOX3: duplicațiile Xq27 care cuprind gena sunt un mecanism cunoscut de hipopituitarism legat de X.